Barnaby şi Morse

Articol publicat in:Pipa lui Arion | Aparut in:Nr. 8 ( ianuarie, 2011 )
Autor:

Printre cei mai îndrăgiţi protagonişti ai unor seriale poliţiste pentru televiziune din ultimii ani se află, cu siguranţă, Barnaby şi Morse. Primul apare în Crimele din Midsomer, cel de al doilea în Inspectorul Morse. Doi anchetatori britanici care au în comun doar profesionalismul de care dau dovadă în descâlcirea unor cazuri dificile şi dorinţa de a face dreptate. Altminteri, între ei sunt deosebiri ca de la cer la pământ.

Detectiv inspector-şef Tom Barnaby îşi poartă paşii prin satele care compun imaginara comună Midsomer. Aşezări rurale dintr-o lume civilizată, unde, în fiecare casă, lumina electrică e ceva obişnuit şi nu se întrerupe când plouă ceva mai vijelios, există televizoare color, DVD-uri, telefon, cuptoare cu microunde, maşini de spălat, apă curentă, racordare la gaze şi la canalizare. Drumurile sunt asfaltate, în curţi gazonul e tuns cu migală. În fiecare localitate care aparţine de Midsomer descoperi, cu o uimire tipic răsăriteană, biblioteci, teatre, librării garnisite cu ultimele noutăţi editoriale, magazine de mobilă, antichităţi şi bijuterii, galerii de artă. Unii localnici au maşini luxoase, numai cine nu vrea nu posedă telefon mobil. Autobuzele circulă după un orar riguros, însă poţi să apelezi şi la taxiuri, iar muncile agricole se execută cu utilaje moderne şi bine întreţinute.

Doi anchetatori britanici care au în comun doar profesionalismul de care dau dovadă în descâlcirea unor cazuri dificile şi dorinţa de a face dreptate. Altminteri, între ei sunt deosebiri ca de la cer la pământ.

Periodic, aici se desfăşoară concursuri hipice, scriitori importanţi vin să ofere autografe unor cititori care le cunosc bine opera, regizori se arată dispuşi să monteze piese, punând în valoare talentele locale, nu lipsesc fanfarele şi ansamblurile corale. Midsomer e o ambianţă în care oricând ai vrea să te muţi. Fiindcă ea e fictivă numai ca nume.

Din păcate, din când în când, aici se mai comit şi crime. Iar cel chemat să le spulbere enigma e Barnaby. Un bărbat până în 50 de ani, familist convins, deşi uneori mai întârzie la masă, acaparat de treburi, fiind certat cu tandreţe de către soţia lui, Joyce, şi de către fiica lor, Cully. Are, poate, un orizont cam limitat, dar participă nu numai la slujba de duminică, ci şi la reprezentaţiile de teatru unde e invitat, la petrecerile în aer liber organizate pe vreun tăpşan, sau la concursurile de dans. Îşi schimbă cam des partenerii care îl însoţesc în cercetările sale – dacă am numărat bine, în episoadele pe care le-am văzut a avut trei detectivi-sergenţi: Troy, Scott, Jones. Pe fiecare îi tratează cordial, chiar dacă mai conduc imprudent maşina, periclitându-i viaţa, sau emit, uneori, supoziţii aiuritoare. O altă simpatică figură alături de el – patologul George Bullard, prompt şi eficient.

Câtă vreme a apărut pe micul ecran, Barnaby a fost o prezenţă agreabilă, pe care o aşteptai cu nerăbdare. Un bonom de la ţară, îmbrăcat în haine care parcă îl stingheresc în mişcări, meticulos, fără mari pretenţii de la viaţă, fără să devină anxios din cauză că, într-un colţ de lume mirific, se pot petrece şi fapte cumplite.

Inspectorul Morse e opusul lui în vestimentaţie, în comportament, în modul în care vorbeşte. E un rafinat degustător de operă – recunoaşte, fără greş, interpreţii unor arii. Recită versuri, e pasionat de artele plastice şi dezleagă cuvinte încrucişate. Posedă un Jaguar pe care îl îngrijeşte cu dragoste, suferind amarnic dacă e cumva zgâriat. E extrem de inteligent şi face paradă de mintea sa strălucită. Vânează cu voluptate greşelile de gramatică ale interlocutorilor săi. E şi un celibatar înrăit, dar, deşi are un număr de ani, asaltează femeile ca şi în juneţe. În general, vorbeşte răstit şi cu subalternii, şi cu mai marii lui, şi cu cei cu care de-abia a făcut cunoştinţă. Multe dintre necazuri de aici i se trag. Dar el gândeşte mai rapid decât toţi ceilalţi, face conexiuni la care nu te aştepţi, descoperă tâlcul unor fapte ca nimeni altul, şi aşteaptă de la ceilalţi să se ridice la nivelul lui. Poate că îl enervează şi prenumele pe care i l-au pus părinţii – Endeavour – tatăl său fiind un fan al lui James Cook, strălucitul navigator care avea o navă botezată la fel. Bea în special bere – şi nu bea puţin! – şi fiind cam meschin, profită de alţii pentru a-i plăti consumaţia. Băutul fără măsură e unul dintre modurile sale de a uita de singurătatea în care trăieşte şi îl ajută să-şi elaboreze o filosofie proprie pentru a suporta existenţa. Spre deosebire de Barnaby, pe el îl oripilează crimele comise într-un spaţiu unde ar trebui să domnească armonia. Oxford e unul dintre locurile în care le accepţi cu greu, printre universitari şi studenţi. Dar, cu toate cusururile lui, care ni-l apropie ca om, impetuosul, mizantropul şi irascibilul inspector este desăvârşit ca anchetator. Din pricina asta, i se iartă toate păcatele…

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.