Farmecul lui Chandler

Articol publicat in:Pipa lui Arion | Aparut in:Nr. 7 ( decembrie, 2010 )
Autor:

Din când în când, chiar dacă le știu desfășurarea acțiunii, recitesc romanele lui Raymond Chandler. Și, de fiecare dată, mă încântă stilul marelui prozator american. Un scriitor care nu poate fi considerat numai autor de literatură polițistă, fiindcă este creatorul unui univers ficțional greu de uitat, odată ce-ai pătruns în el și i-ai aflat reperele.

În aparență, totul este de o simplitate dezarmantă. Chandler nu folosește multe zorzoane în scrisul său. E direct ca un jurnalist, dar nu e numai atât. Frazele lui capătă, pe neașteptate, întorsături care provoacă emoții de tot felul, tensiune, sau, dimpotrivă, stârnesc un haz irezistibil. Dialogul e întotdeauna spumos, ca o șampanie eliberată de sub presiune. Iar expresiile memorabile sunt numeroase. Iată câteva pe care le-a semnalat Colin Dexter, el însuși o autoritate în literatura cu suspans: un om care își recapătă cunoștința, se mișcă pe lângă plintă „ca o muscă cu o singură aripă”, încercarea unei femei de a-și folosi farmecele este „slabă ca un ceai chinezesc”, vocea unui răufăcător este „rece ca o cină la cantină”.

Totul este construit în jurul unui personaj simpatic și complex, cum puțini sunt în întreaga literatură universală: Philip Marlowe. În aparență, un tip obișnuit, chiar dacă e detectiv particular, măsoară 1,82 metri în înălțime, e destul de arătos, fumează pipă, folosește „o sticlă de serviciu” pe care o ține ascunsă în sertarul unui birou, și nu rămâne stană de piatră la avansurile doamnelor și domnișoarelor. Dar e greu de descifrat, fiindcă nu se livrează oricui cu ușurință. Cineva spune despre el cu perplexitate: „Uneori am impresia că ești cel mai nobil om, iar alteori am impresia că ești cel mai mare mojic”. Protagonistul lui Chandler are minunatul dar de a se înfățișa într-o lumină sau alta în funcție de cei care se află în fața lui. Este sensibil, cordial, cu umor când are de-a face cu oameni necăjiți, umiliți, onești; este bădăran, dur, viclean, violent, când grangurii sau cei care se cred granguri îl iau peste picior și îl atacă. Un actor desăvârșit, care își exercită meseria cu mai mult profesionalism decât li se pare unora la prima vedere. Aceasta îi asigură izbânda în toate evenimentele pe care le descâlcește, deși din punct de vedere material nu se alege mai cu nimic.

Un Don Quijote contemporan, care, chiar dacă nu poate alunga fărădelegea din lume, arată cu insistență că ea există și măcar unii trebuie să lupte cu ea. Una dintre eroine îl descrie cu exactitate: „Ești minunat, a spus. Ești curajos, ferm și lucrezi pe bani puțini. Toți îți dau cu bâta în cap și te strâng de gât și te pocnesc peste falcă și te umplu de morfină, iar tu nu te lași și-i lovești când sunt cu garda jos până când îi sleiești de puteri. Ce te face să fii așa minunat?” Evident, la o astfel de întrebare, așa cum îi stă bine, Marlowe schimbă vorba.

Considerațiile acestea sunt o urmare a recitirii romanului Adio, iubito în tălmăcirea oferită de către Mircea Pricăjan, un tânăr cu o mare experiență în ale scrisului și ale traducerilor. El ne-a pus la îndemână o versiune admirabilă, care nu răpește nimic din farmecul extraordinarului scriitor Raymond Chandler.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.