Hoodoo Creek

Articol publicat in:Pipa lui Arion | Aparut in:Nr. 14 ( iulie, 2011 )
Autor:

Superb scrie Eugen Ovidiu Chirovici! Cărţile sale pe care le-am citit – Voodoo, labyrinth.com – m-au convins că avem de-a face cu un prozator de o valoare deosebită, captivat de cuvinte, de modul în care ele se pot combina în fraze pline de emoţie şi farmec. Mai rar scriitori români de azi atât de grijulii la stilul pe care îl folosesc.

Superb scrie Eugen Ovidiu Chirovici! Mai rar scriitori români de azi atât de grijulii la stilul pe care îl folosesc.

Hoodoo Creek, noul său roman, este istoria pasionantă a unui bărbat singuratic – toţi îi spun Bătrânul – care a traversat diverse experienţe traumatizante: a trăit scene de coşmar în Vietnam, şi-a pierdut soţia în condiţii tragice, omorâtă de către un derbedeu beat. Pentru a-şi alina suferinţele, s-a retras ca paznic într-o rezervaţie. De douăzeci de ani el însoţeşte echipe de zoologi şi vânători care urmăresc urşii grizzly – când îi descoperă îi adorm cu tranchilizante, le întocmesc fişe cu detaliile anatomice, le pun zgărzi speciale pentru a fi monitorizaţi prin GPS. Uneori, animalele depăşesc hotarele habitatului lor obişnuit şi Bătrânul porneşte să-i caute la bordul unui vechi avion. Dar în ultima sa expediţie de acest gen, înainte de a pleca definitiv din rezervaţie, aparatul se defectează şi e nevoit să aterizeze într-o poiană. Însoţitorul său mai tânăr este rănit. Cei doi decid să pornească la drum, deoarece locul unde s-au prăbuşit este atât de departe de emblemele civilizaţiei, încât un ajutor e improbabil.

Călătoria lor este o veritabilă aventură plină de primejdii – în calea lor întâlnesc lupi, urşi, ba mai mult, o viitură e gata să-i facă una cu pământul. Pentru a supravieţui pun capcane şi prind iepuri, pescuiesc raci, culeg fructe, aprind focuri ca să se încălzească. Toate acţiunile Bătrânului sunt veritabile lecţii de viaţă pentru companionul său, care se va salva cu o plută, pe care cel vârstnic nu urcă, fiindcă buştenii n-ar rezista sub povara a doi oameni. El îşi găseşte sfârşitul în pădurea pe care a adorat-o, care i-a oferit mângâiere după tot zbuciumul prin care a trecut.

În acest roman nu se aud focuri de armă, nu apar criminali periculoşi, nici detectivi surescitaţi. De ce îl prezint, totuşi, la rubrica mea? Pentru că Eugen Ovidiu Chirovici, descriind călătoria celor două personaje spre un liman salvator, creează o atmosferă tensionată, cu multe elemente de suspans. Nu numai fiarele care îi pândesc dintre copaci, nu numai zgomotele pe care le aud le provoacă nelinişte. Spaima lor e declanşată în special de urmele uriaşe lăsate de o făptură pe care nu o văd niciodată. Ce fiinţă fabuloasă se ţine scai de ei? În ce scop? Eu am câteva explicaţii, dar fiecare cititor poate atribui altcuiva enigmaticele amprente lăsate pe sol. Posibilitatea multiplă de interpretare a unui text e apanajul prozatorilor al căror scris se bazează mult pe sugestie. E şi cazul lui Eugen Ovidiu Chirovici.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.