Jumper

Articol publicat in:Carte vs. Film | 24 ianuarie 2013
Autor:

Acum mai puţin de un an am dat peste cartea după care se realizase filmul ”Jumper”. Semnată de un anume Steven Gould şi având un subiect relativ interesant, am zis să văd cum se compară aceasta cu filmul pe care-l văzusem cu câţiva ani în urmă. Am dat peste ceva diferit care se leagă doar pe jumătate de ceea ce observasem în pelicula SF.

Este povestea unui adolescent care realizează brusc că are posibilitatea să se teleporteze oriunde doreşte, atâta vreme cât are impresia locului în care doreşte să ajungă. Prin ”impresie” înţeleg orice stimul vizual, auditiv ori senzaţie lăsată de acel loc. Dacă filmul romanticizează mult şi mizează pe dramatic şi acţiune, cartea este ceea ce aş numi lectura perfectă pentru introducere în SF. Jumper este un roman cu care un copil îşi poate începe incursiunea literară în paranormal şi fantastic, este scris într-un limbaj accesibil şi extinde povestea pe parcursul a alte două romane care duc povestea mai departe.

Cu toate acestea, n-a fost greu de observat că filmul a modificat masiv acţiunea şi că a inclus elemente din romanul ulterior, respectiv Reflex. Filmul a dat o faţă concretă inamicilor eroului principal, a înlăturat frământările interioare ale acestuia, a sărit peste singurătatea care-l macină şi i-a eliminat cu totul soţia din calcul. În schimb, filmul aduce în plus o conspiraţie la nivel de societate secretă prin prezenţa urmăritorilor care au o vendetă aproape religioasă cu eroul principal şi nu doresc să-l folosească în scopuri politice şi economice precum cei din Reflex.

Există puţine similitudini între film şi carte. Dacă în Jumper adolescentul are un tată abuziv cu care nu poţi simpatiza, în film ajungem să compătimim actorul care joacă rolul paternal. Din nou, în roman eroul îşi construieşte un cuib în mijlocul unui deşert, o grotă disimulată care-i devine a doua casă şi în construcţia căreia se investesc capitole întregi. Această grotă ia formă doar în ultimele scene ale filmului şi doar ca mijloc de abandon al capului urmăritorilor eroului principal, ceea ce este de-a dreptul amăgitor. Jumper a prins ca lectură în mijlocul adolescenţilor amatori de SF tocmai pentru că prezintă în scris idealul fiecărui puşti de 14-16 ani: superputeri, independenţa faţă de părinţi şi posibilitatea de a te refugia de restul lumii oricând ai poftă să o faci. Din acestea trei filmul tratează doar evidentul şi mizează pe atracţia posibilităţii de a te teleporta.

Din aceste cauze filmul este cu mult sub nivelul romanului care la rândul său nu poate fi considerat o capodoperă. Scenele lungi de introspecţie personală au fost eliminate iar noi personaje au făcut loc celor care dădeau savoarea cărţii. S-a creat un talmeş-balmeş care trage filmul în jos şi care probabil a fost principalul motiv pentru care pelicula nu a avut succesul comercial scontat. Este exemplul ideal de carte trasformată prost în film, de exploatare neglijentă a unui subiect puternic, de detaşare faţă de scopul iniţial al scriiturii care a dus cartea spre culmile aprecierii literare şi care ar fi trebuit urmat ca pe o reţetă clară şi strictă.

Un alt factor care a ras niţel din succesul filmului a fost faptul că romanul care i-a dat naştere este lectruă pentru copii, adolescenţi în cel mai bun caz; ori filmul este clar unul de acţiune, destinat păturii mijlocii a vârstei, cu un target destul de detaşat de copii. Comparând romanul cu filmul putem spune că analizăm două lucruri diferite pe care le menţine într-o oarecare legătură subiectul central reprezentat aici de teleportare. Există puţine similitudini între cele două şi până şi personajele sunt două persoane diferite. Dacă David din roman este un teenager timid şi alienat care-şi ia soarta în mâini, cel din film este arhetipul adolescentului de succes care a avut norocul să se nască şi cu puteri supraomeneşti. Ori asta contrastează puternic cu întreg mesajul romanului.

Prin urmare, cartea, nu filmul.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Trei maeștri, o singură zi said:

    […] Gould a devenit în ultimii ani sinonim cu fenomenul Jumper – cartea ce a dat noi valențe genului science-fiction, dar și filmul cu același titlu, […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.