Salutări din Balcani

Articol publicat in:Pipa lui Arion | Aparut in:Nr. 17 ( octombrie, 2011 )
Autor:
Textul de faţă, tradus în limba engleză, deschide antologia de povestiri mystery& thriller Romania Noir, lansată de editura Crime Scene cu ocazia Târgului Internaţional de Carte de la Frankfurt, ediţia 2011 tocmai încheiată. V0lumul doreşte să aducă în atenţia cititorilor de limbă engleză câteva texte reprezentative pentru literatura de gen din România şi vine ca o completare a apropiatei triple lansări britanice a traducerilor romanelor Ucideşi generalul de Bogdan Hrib, Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea şi Atac în bibliotecă de subsemnatul, la editura Profusion Crime.

*

În 1862 apărea o carte în două volume, Mistere din Bucureşti de I.M. Bujoreanu, un roman considerat a fi prima naraţiune românească de factură poliţistă. În paginile sale se prezenta o societate care trăia încă sub influenţa turcească (eliberarea deplină de sub tutela otomană avea să se petreacă în 1877), dar avea pronunţate aspiraţii occidentale.

Acest roman pe care doar specialiştii îl mai citesc merită totuşi să rămână în istoria literaturii române deoarece are acţiune, răsturnări fulgerătoare de situaţie, eroi reprezentativi pentru lumea de atunci – miniştri corupţi, judecători fără principii morale, poliţişti avizi de câştiguri oneroase, bătăuşi şi asasini profesionişti. Realizarea lui I.M. Bujoreanu e mai degrabă un thriller avant la lettre, care, din păcate, n-a provocat urmaşilor dorinţa de a cultiva acest gen. Cele câteva încercări de a continua această direcţie sunt fără o valoare literară semnificativă.

În perioada dintre cele două războaie mondiale asistăm la un paradox: deşi tentativele scriitorilor români de a se afirma în genul poliţist sunt sporadice şi fără un ecou notabil, asistăm în presa culturală la o dispută aprigă, purtată uneori cu mijloace pamfletare, în jurul unei întrebări pe care unii şi-o pun şi în ziua de azi: romanul poliţist este literatură sau paraliteratură? Scrierile de acest gen au valoare artistică sau sunt maculatură? La această dezbatere – care nu a dat câştig de cauză niciunei tabere – au participat literaţi de seamă ai momentului. Dar câţiva prozatori importanţi – Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu – au încercat, cu un oarecare succes, să se afirme şi în acest gen. Publicul însă continua să devore traducerile din E.A. Poe, Arthur Conan-Doyle, Agatha Christie şi, în special, din creaţiile lui Edgar Wallace, contrazicând afirmaţiile unora că românii nu au apetit pentru asemenea creaţii.

După cel de Al Doilea Război Mondial aceste traduceri au fost o vreme sistate de către cenzura comunistă. Şi evident, în acel context, apariţia unor autori autohtoni de romane poliţiste era imposibilă. O excelentă explicaţie a fenomenului o oferă Thomas Narcejac în eseul său Une machine a lire: Le roman policier. În URSS şi în ţările-satelit, romanul poliţist era considerat ca un produs nociv al civilizaţiei burgheze, un semn al liberalismului şi decadenţei. Ca şi în fascism, în societăţile respective dreptul era bazat pe forţă şi nu pe morală, pe opresiune şi nu pe încurajarea iniţiativei de a gândi şi de a acţiona. Potrivit sloganurilor din acea vreme, oamenii trăiau într-o societate perfectă, în care nu existau jafuri sau crime, şi, prin urmare, anchetatorii se ocupau doar cu demascarea şi prinderea duşmanilor orânduirii socialiste.

Totuşi, la un moment dat, în România, în special după 1970, tălmăcirile au fost reluate. Guy de Cars, Sebastien Japrisot, Raymond Chandler, Dashiell Hammett, Boileau-Narcejac, Noel Calef, Maurice Leblanc au fost editaţi în tiraje impresionante. Au apărut, cu timiditate, şi câţiva scriitori preocupaţi de mystery, care însă, în cărţile lor, mai mult lăudau, la modul lozincard, isprăvile miliţienilor transformaţi în nişte eroi prea puţini credibili, deoarece toţi se temeau de ei şi-i considerau obtuzi şi de o duritate nejustificată.

Faptul că publicului românesc îi place literatura poliţistă o dovedeşte numărul mare de traduceri care au apărut după 1990, după căderea dictaturii. În fiecare an editurile propun zeci de titluri aparţinând unor reprezentanţi importanţi ai genului de pretutindeni. Desigur, nu sunt uitaţi clasicii care de-abia acum au putut fi cunoscuţi la adevăratele lor dimensiuni. Cititorii români îi prizează, în egală măsură, şi pe britanici, şi pe americani, nordici, francezi, italieni, japonezi, ruşi. În sfârşit, în România există o sincronizare cu fenomenul literar mondial, în privinţa receptării lui de către public, şi deseori avem surpriza ca o carte apărută la Londra sau la New York să fie tipărită în acelaşi an la Bucureşti.

O astfel de apetenţă a cititorului român pentru romanul poliţist a avut consecinţe şi în rândurile scriitorilor din România. Tot mai mulţi dintre ei se apleacă asupra unui gen ignorat sau urgisit odinioară. De-abia acum ei pun  cu adevărat bazele romanului poliţist românesc, cu multe succese demne de toată stima, care pot interesa cititorul de pretutindeni. O dovadă a interesului pe care îl acordă acestui demers o constituie şi fondarea Romanian Crime Writers Club, prima asociaţie cu acest profil din România.

Întâmplările din romanele poliţiste româneşti se desfăşoară în ţară, în saloane simandicoase sau în cartiere rău famate, dar şi în Grecia, Suedia, Belgia, Olanda, Rusia, Turcia, S.U.A. etc. Ambianţele exotice sunt descrise în deplină cunoştinţă de cauză. Subiectele sunt şi ele diverse – de la urmărirea unui ucigaş în serie până la dezvăluirea iţelor unui complot de talie internaţională, de la relatarea unor crime pasionale la dezvăluirea acţiunilor unor indivizi îmbogăţiţi peste noapte, fără scrupule în tentativele lor de a acumula şi mai multe bogăţii. În prim-plan este şi urmărirea trecerii dureroase de la un regim dictatorial la unul democratic. Personajele sunt poliţişti, jurnalişti care devin anchetatori fără voie, agenţi speciali, justiţiari de conjunctură. Nimic nou sub soare, dar fiecare dintre autori posedă un timbru personal. Unii sunt gravi, alţii preferă o relatare mai jucăuşă, cu ironie şi umor. Limbajul le este colorat cu măsură. Dispun de tehnici narative moderne şi diverse, urmărind acţiunea pe mai multe paliere. Toţi au asimilat la perfecţie reţeta de a construi naraţiuni cu suspans, având însă deja un timbru propriu.

Antologia pe care o propunem oferă o imagine elocventă a demersului lor literar. Scriitori din diverse generaţii, cu stiluri diferite abordează teme incitante ale contemporaneităţii, perfect familiarizaţi cu excepţionala înflorire a acestui gen în întreaga lume. Ei depun o mărturie sinceră, complexă şi credibilă despre modul cum se vede lumea din colţul de planetă în care trăiesc – în România, în Balcani, într-un loc cu frumuseţi mirifice, dar şi cu multă corupţie, minciună şi fărădelege. Un loc ideal pentru a descoperi la tot pasul subiecte potrivite genului mystery&thriller. Şi dacă publicul cititor a întâmpinat cu încântare romanul nordic, e vremea ca el să ia cunoştinţă şi de realizările unor autori dintr-o parte şi mai interesantă a lumii.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.