Watchmen. Legenda, eroii și cinematografia

Articol publicat in:Carte vs. Film | 25 decembrie 2012
Autor:

Watchmen este una dintre puţinele serii de benzi desenate care poate fi lejer categorisită drept ”carte”. O dată datorită faptului că doar 12 numere au fost scoase şi povestea se încheie cu cel final, iar în al doilea rând datorită contribuţiei pe care Watchmen a avut-o în domeniul benzii desenate. Watchmen este pentru banda desenată ceea ce Războiul Stelelor este pentru cinematografia SF: o nouă deschidere, un nou fel de a spune lucrurilor pe nume.

Imaginaţi-vă că până în 1986 când au început să fie publicate primele numere din Watchmen, cel mai aproape de violenţă şi imaginea eroului negativ era Batman, şi acela spălăcit şi mereu urmând regulile cu stricteţe. Watchmen a avut un succes nesperat deoarece nu doar că încălca regulile prestabilite ale benzilor desenate dar a transpus pe hârtie mentalitatea cititorului trecut de adolescenţă care dore ceva mai mult decât supereroi care mereu înving şi se comportă admirabil.

În prezent Watchmen este studiu de caz în universităţile de artă din întreaga lume şi a devenit unul deoarece a îndrăznit să aducă o sumedenie de lucruri noi pe masa artiştilor şi cititorilor. De exemplu, Watchmen este primul comic book care a inclus un alt comic book în interiorul paginilor sale.

Totodată duce la extrem imaginea supereroului negativ dându-i o faţă cât se poate de umană. Apoi întoarce pe dos regulile cu privire la anonimitatea supereroilor şi-i pune pe aceştia într-o lume în care linia clară de până atunci dintre supereroi şi oamenii de rând este nu doar difuză dar întreruptă pe alocuri. Watchmen e umanism, e violenţă, e existenţialism. Nu avem caracteristici clare ale personajelor benzii desenate şi nici nu putem spune cu certitudine cine e cel rău şi cine e cel bun. Toate acestea îi conferă benzii desenate un statut mai degrabă de carte decât de fiţuică ieftină dedicată copiilor.

Nu e de mirare atunci că după ce regizorii au exploatat şi răs-exploatat vreme de câteva decenii tema eroilor magici din comic-book-uri şi au terminat cu Superman, Spiderman, Batman şi întreaga pleiadă de personaje consacrate, cineva şi-a întors atenţia spre Watchmen al lui Alan Moore şi al lui Dave Gibbons.

Surprinzător pentru pelicula din 2009 este faptul că urmează fir-a-păr scenele cărţii. Le urmează atât de bine încât dacă ar fi să faci o comparaţie între desenele din cele 12 numere şi scenele din film, ai avea impresia că citeşti un scenariu din cele menite să ofere o imagine detaliată regizorilor. Până şi actorii au fost în aşa fel aleşi încât să semene cu cei din banda desenată iar dialogul lor este aproape acelaşi. Un singur element a fost adaptat iar acesta este finalul. În banda desenată o fiinţă gigantică este teleportată în mijlocul unui oraş distrugând jumătate din el şi ucigând milioane de oameni. În film acest final a fost evitat deoarece nu se potrivea prea bine cu modernismul timpurilor noastre. Un alt lucru care merită menţionat este faptul că amintitul comic book în comic book a fost detaşa de film şi transformat în ”Tales of the Black Freighter”, o animaţie de aproximativ jumătate de oră inclusă pe DVD-ul filmului, animaţie care la rândul ei urmează cu stricteţe scenele din banda desenată.

Filmul a reuşit extrem de bine să surprindă nu doar atmosfera din carte dar şi tema ei principală, umanismul personajelor, intrigile lor sufleteşti şi faţeta umană a supereroului. Dintre toate ecranizările pe care le-am văzut până acum, Watchmen este probabil cea mai fidelă reprezentare a ideilor de pe hârtie şi totodată un tribut adus unui titlu accesibil până în 2009 doar cunoscătorilor.

Într-o galaxie a supereroilor, Watchmen pluteşte undeva în depărtare, singuratic, ostracizat datorită ideilor inovatoare care au reprezentat un etalon pentru noua generaţie de creatori de benzi desenate. Filmul onorează această distincţie în cel mai potrivit mod.

E greu să decizi ce ai putea pune pe primul loc: filmul sau cartea. Banda desenată şi-a câştigat locul în primele 100 cele mai bune romane ale lumii, dacă e să ne luăm după topul celor de la New York Times. Pe deasupra, a mai câştigat şi un premiu Hugo. Filmul este extrem de reuşit, cu un soundtrack pe măsură şi efecte speciale care nu reuşeşc să facă povestea să pălească. Sfatul meu ar fi să citiţi cele 12 numere din Watchmen şi apoi să urmăriţi filmul ca să observaţi micile diferenţe dintre partea scrisă şi peliculă. În orice caz, vă aşteaptă ceva special…

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.