Oliviu Crâznic

Crâznic Oliviu

Oliviu Crâznic s-a născut la Lupeni, la 1 noiembrie 1978. Părinţii săi, Dorothea şi Oliviu, profesori de limba şi literatura română, au învăţat multe generaţii de copii din acest oraş. Este mândru de locul său de baştină şi, chiar dacă s-a stabilit la Bucureşti, consideră Lupeniul adevărata sa „casă”. Îşi aminteşte cu recunoştinţă de dascălii săi: doamna învăţătoare Olga Căceu, de la Şcoala Generală Nr. 3, doamna profesoară Emilia Velcea, la Şcoala Generală Nr. 2 şi doamna profesoară Ardelean, de la Liceul Teoretic, ca să îi menţionăm doar pe cei care i-au fost diriginţi. Fiind pasionat de istorie, păstrează mereu vie amintirea profesorilor de istorie, doamna Măruţă şi domnul Tănase. A absolvit Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Bucureşti şi este licenţiat în Instituţii de drept penal şi Instituţii de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, cu lucrarea de diplomă în Criminalistică. A urmat cursurile de formare a mediatorilor, organizate de Asociaţia „Pro Medierea”, iar din 2002 este consilier juridic şi membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România. De asemenea, redactează cărţi de Drept pentru prestigioasa editură C.H. Beck, fiind şi îngrijitor de ediţie la prima lucrare din colecţia Compendium. De curând, şi-a lansat cartea „...Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul”, la Editura Vremea, o editură de valoare, care promovează literatura de calitate, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest. Apariţia unui asemenea roman se impunea ca o necesitate, romanul gotic nefiind reprezentat în literatura română, existând doar nuvele în stil gotic (Voiculescu, Eliade). Valoarea romanului este dată mai ales de documentarea laborioasă. Ideea a pornit de la un proces verbal din secolul al XVIII-lea (Visum Et Repertum) întocmit de o comisie de anchetă şi înaintat împăratului Austriei. Echipa, alcătuită din medici şi ofiţeri, a fost trimisă să investigheze o serie de evenimente stranii petrecute într-un orăşel situat la graniţă. Dar la conturarea acţiunii şi a personajelor au contribuit şi alte documente medievale, cum ar fi Directorium Inquisitorium şi Malleus Maleficarum, desprinse direct din arhivele Inchiziţiei. Oliviu Crâznic a fost pasionat dintotdeauna de mistere, citind cărţi precum Malleus Maleficarum şi direcţionându-şi romanul spre o atmosferă aparte. Scriitorul nu a început cu povestiri scurte sau cu alte tentative de publicare, ci direct cu această primă scriitură de amploare, un lucru de apreciat, conform lui Horia Nicola Ursu, la un tânăr autor care a reuşit să producă literatură de calitate la prima încercare. Acelaşi Horia Ursu, scriitor, editor, critic, a precizat la lansarea cărţii că romanul lui Oliviu Crâznic poate sta în bibliotecă, la loc de cinste, alături de Paul Feval şi H.P. Lovecraft. Pe blogul Fan SF, Nicolae Voicu l-a comparat cu scrierile lui Stephen King. Michael Hăulică, unul dintre cei mai mari autori de literatură SF de la noi, consideră că autorul Oliviu Crâznic va trebui acum să se autodepăşească, va fi nevoit să scrie o carte mai bună, pentru că odată cu acest prim roman, a stabilit un standard ridicat pentru el însuşi. Apărut la Editura Vremea, în condiţii grafice deosebite, romanul „… Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este un horror bazat pe cronici medievale. Acţiunea cărţii se petrece în Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevărat Rău. Nobilul decăzut, Arthur de Seragens, fiind invitat la nunta unei necunoscute, într-un castel bântuit, se trezeşte prins într-o mreajă a trădării şi crimei. În atmosfera învăluită de mister, oaspeţii mor în jurul lui, răpuşi de un duşman inuman. Simţind că pericolul planează asupra frumoasei Adrianna de Valois, singura fiinţă de care i-a păsat vreodată, Arthur încheie o alianţă controversată cu cei mai puternici supravieţuitori. Aceştia au început o anchetă împreună, dar suspectându-se unii pe alţii… Cu siguranţă, romanul „… Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este o lectură perfectă pentru această vacanţă, iar Oliviu Crâznic va deveni un nume cu renume printre creatorii genului. Un nume cu care Valea Jiului poate să se mândrească, aşa cum şi el se mândreşte cu originea sa. (Petronela-Vali SLAVU)