Suspans.ro | Nr. 21

Am primit în zilele acestea Diploma care ne-a fost oferită spre a certifica Premiul pentru promovarea constantă a genului myster &thriller în România, în 2011 pe care l-am obţinut din partea Romanian Crime Writers Club în noiembrie anul trecut.
Iat-o în toată splendoarea sa:

Mulţumim încă o dată Clubului Scriitorilor Români de Literatură Poliţistă şi tuturor celor care ne citesc cu consecvenţă de aproape doi ani de zile. Ne vom strădui să vă oferim pe mai departe cât mai multe materiale demne de interesul oricărui cititor pasionat de mystery, thriller şi horror.

Astăzi, marţi, 21 februarie, au fost anunţate nominalizările, la toate cele 10 categorii, pentru premiile literate acordate deja de 32 de ani de prestigiosul cotidian Los Angeles Times.
Printre romanele finaliste, alături de The Cat’s Table de Michael Ondaatje, de pildă, la categoria Mystery&Thriller se regăseşte anul acesta şi romanul 11/22/63 de Stephen King.
Este o realizare, dacă stăm să ne gândim la răceala cu care a fost tratat până acum autorul din Maine de către instituţiile literare mai cu ştaif.
Lista completă a nominalizărilor o puteţi consulta aici.

Asociaţia Scriitorilor de Horror anunţă nominalizările pentru Premiul Bram Stoker 2012.
An de an, Asociaţia Scriitorilor de Horror prezintă Premile Bram Stoker pentru Excelenţă în domeniul literaturii horror, numite astfel în cinstea lui Bram Stoker, autorul romanului “Dracula”. Începând cu 1987, cei aproximativ 400 de membri ai Asociaţiei au recomandat, nominalizat şi votat cele mai bune opere horror şi dark fantasy apărute în anul calendaristic anterior, făcând ca Premiile Bram Stoker să devină cele mai prestigioase premii acordate în domeniul literaturii horror. Pentru prima oară în 2011, jumătate dintre nominalizări au …

M-a sunat Tatiana acum o jumătate de oră. M-a întrebat, cu o voce tremurândă, dacă am cumpărat sacoul pentru Codin. Şi dacă am rezolvat ce era de rezolvat.
— Sunt pe drum acum. Să te pregăteşti…
I-am închis telefonul înainte să răbufnesc.
Am traversat podul Colentina şi am parcat Land Rover-ul undeva pe dreapta. Trebuia să prepar doza. Am turnat praful din pliculeţ în lingură şi l-am stropit cu puţin helas. Am încălzit amestecul cu bricheta  şi am aşteptat până când s-a transformat într-un lichid maroniu. Am umplut aproape jumătate de seringă şi …

Practicile oculte şi experienţele interzise au suscitat întotdeauna interesul oamenilor, de multe ori doar ca idee, în unele cazuri însă şi ca practică. Ceea ce nu au reuşit însă adepţii artelor negre şi ai viciilor să înţeleagă este faptul că astfel de obiceiuri sfârşesc, întotdeauna, prost, fie că asta se întâmplă din cauze naturale, fie că explicaţia rezultatului este mai puţin simplă. Exemplele sunt nenumărate, dar un caz clasic ar fi cel al lui Gilles de Rais, erou şi răsfăţat al sorţii, prăbuşit în decadenţă şi crimă în numele demonilor, …

Simon Toyne – Sanctus
Traducere de Andreea Boldura
Editura Allfa, Colecţia Strada Ficţiunii, Bucureşti, 2011
Nu mă număr printre cei care s-au înscris în curentul iscat de Codul lui da Vinci. Am pus cartea deoparte după prima sută de pagini şi n-am aflat cum se încheie decât după ce a ieşit în cinematografe ecranizarea. Nu contest capacitatea de-a inventa conspiraţii a autorului, aceasta este evidentă. Contest în schimb, ca alţi câţiva, capacitatea sa de a pune povestea pe hârtie într-o manieră literară acceptabilă.
Am avut, astfel, o strângere de inimă când am văzut că …

Discutăm, cu justificată îndreptăţire, despre reuşitele unor scriitori de pe alte meridiane, înzestraţi creatori de suspans. Dar să nu uităm că noi înşine avem o tradiţie în această direcţie. Tocmai de aceea îmi permit să reproduc câteva pagini din eseul meu Alexandru Philippide sau drama unicităţii, apărut exact în urmă cu trei decenii, în care semnalam valoarea excepţională a unei nuvele datorate acestui mare poet, prozator, cărturar.
*
Îmbrăţişarea mortului de Al. Philippide este „o istorie extraordinară” ca a lui Poe, sau o „povestire fioroasă” ca a lui Villiers de l’Isle Adam. …

„Ce-i cu stagiul ăsta naşpa? De o săptămână sunt stagiar la neuropsihiatrie şi deja mi s-a acrit…”
„Pacienţi dificili cu traume neînţelese, care în timp se vor ameliora, însă niciodată nu se vor vindeca complet, asistente pline de ifose, perfect fardate, doctori acizi şi personal auxiliar abrutizat. Între cei în suferinţă există uneori o frăţie, greu de înţeles din exterior, încălcată adesea de nou-veniţi, care n-ar ezita să fure ultima ţigară sau cei câţiva bănuţi ascunşi sub perna tare ca piatra.”
Aceste sumare observaţii pline de subiectivitate mi-au fost împărtăşite încă de …

Bentley Little – The Store
Edituta Signer, SUA, 1998
În graniţele literaturii horror fără pretenţii de acaparare a scenei mainstream, Bentley Little e maestru de necontestat. E un meseriaş care îşi cunoaşte meseria la perfecţiune. Şi pe lângă asta, Little e un deschizător de drumuri. Am mai spus asta şi am s-o tot spun cu fiecare ocazie.
Romanele lui – întrucât a scris cu precădere romane, toate purtând titluri simple, generice, singura sa culegere de povestiri existentă până acum pe piaţă fiind, evident, The Collection – romanele lui se împart net în mai …

7.
Totuşi, ştiam că în acel haos de fapte şi închipuiri, în mixtura celor întâmplate cu ceea ce s-a petrecut doar la nivelul subconştientului, transei ori visului, în mod cert s-au strecurat şi câteva erori, neconcordanţe ori păreri susceptibile. Singura justeţe ce mă obliga să continui lupta cu inamicii tainici se rezuma la şocul indus de ideea crimei. „ – Nu săvârşisem nici un act abominabil”, mă linişteam. Încercam să-mi recapăt cumpătul, să gândesc ca în timpul celor mai dificile partide de şah. Plănuiam zeci de posibilităţi şi ajungeam la o …

Sophie Hannah – O păpuşă sau alta
Traducere de Irina Negrea
Editura Nemira, Colecţia Suspans, Bucureşti, 2011
De autoare nici nu aveam habar înainte să apară acest roman la Editura Nemira. De atunci însă mă lovesc tot mai frecvent de numele ei – şi încă în contexte dintre cele mai pozitive.
Înainte să purced eu însumi la lectura romanului, am citit trei recenzii ale lui. Una nu foarte entuziastă, semnată de Diana Morăraşu şi publicată chiar în revista noastră, iar celelalte două mai îngăduitoare, dacă nu chiar pozitive: George Arion, în Jurnalul naţional, şi …

Washington Irving – The Legend of Sleepy Hollow (1819)
Ei bine, dragi copii, The Legend of Sleepy Hollow, cunoscută la noi drept Legenda călărețului fără cap şi ecranizată de mai multe ori – o dată cu Johnny Depp şi Christina Ricci în distribuție, în regia lui Tim Burton (1999) – nu e povestirea dătătoare de fiori în care variatele interpretări şi reinterpretări cinematografice au transformat-o. În varianta originală ea este în mod explicit istoria unei farse, povestită, de altfel, cu destulă ironie şi cu prea puțini fiori pentru gustul meu.
Ichabod Crane …

Alfred Hitchcock Mystery Magazine, nr. 2, noiembrie 2011
Traducere de Mircea Bucurescu
Editura DuNE, Bucureşti
Pentru o perioadă, în urmă cu nişte ani, am avut ocazia să urmăresc câteva numere din celebra Ellery Queen Mystery Magazine. Mi-amintesc şi acum plăcerea cu care deschideam fiecare exemplar în parte, convins că voi găsi povestiri poliţiste de bună calitate. Apoi, din diverse pricini, n-am mai avut acces la revistă. Şi am rămas cu nostalgia.
Din aceeaşi categorie face parte şi Alfred Hitchcock Mystery Magazine. O revistă de tradiţie în care au debutat, de-a lungul anilor, autori ca …

Aşa credeau bătrânii şi ceilalţi erau siguri că aveau dreptate. Se căţărau pe zidurile cetăţii şi priveau în zare, spre deşertul roşu, ascultau ţipetele ascuţite ale păsărilor şi fiecare şoptea ca pentru sine: Ceva trebuie să se întâmple…
Oamenii se năşteau şi mureau, mergeau la şcoli şi deprindeau meserii, cântau la nunţi şi jeleau la înmormântări. Uneori îşi ţineau respiraţia, ascultau vuietul nedesluşit al deşertului şi păreau că-şi aduc aminte de ceva. Apoi îşi reluau treburile, care or fi fost acelea.
Izbucneau revolte, oamenii se ucideau între ei pentru lucruri şi idei …

Când ajunse în faţa ferestrei împărţite în patru cadrane inegale de două cercevele murdare, mâncate de cari şi roase de timp, în care cu ţinte erau ţinute de două ori mai multe geamuri sparte sau crăpate pe la jumătate, femeia se opri şi îşi duse instinctiv mâna la burtă. Neliniştile ce îşi făcuseră brusc loc în trupul ei gârbovit în urmă cu un an de zile, când murise nea Fane, fără să ştie, doamne, fără să ştie, şi care încet, încet, o acaparaseră, se amestecau şi se năclăiau acum într-un …