Suspans.ro | Nr. 3

Ştiţi ce este un paradox logic? Poate aţi auzit în multe contexte formularea, dar iată cum a apărut ea. În Grecia antică a trăit acum mai mult de două milenii şi jumătate un filosof pe care îl chema Epimenides. Printre puţinele fraze memorabile care îi sunt asociate se numără şi aceasta: “Toţi cretanii sunt mincinoşi, spuse Epimenides, cretanul“. Întreabarea este: sunt sau nu locuitorii Cretei mincinoşi? Prima pistă de rezolvare: dacă ar fi mincinoşi, atunci şi Epimenides, fiind cretan, este mincinos şi când spune că sunt mincinoşi, de fapt, el …

Îmi e greu să înţeleg de ce în România nu a prins acest curent al comicsurilor sau benzilor desenate.
(Sincer, mie îmi e mai uşor să le spun fumetti, pentru că sunt mai familiarizată cu termenul şi vizualizez mai bine ceea ce îmi doresc să comunic. Dar voi rămâne la benzi desenate.)
Aş înţelege dacă românii ar fi nişte mari naţionalişti şi n-ar împrumuta de prin străini obiceiuri, sărbători etc. Dar nu e cazul. Avem ca exemplu Sfântul Valentin, împrumutat cu atâta patos de la americani, sau faimoasa noapte a morţiilor vii. …

Mircea PRICĂJAN în dialog cu Brian KEENE

Brian Keene s-a născut în 1967 şi a crescut în Pennsylvania şi West Virginia. Este scriitor profesionist, a publicat 13 romane şi zeci de povestiri, unele strânse în culegeri de autor. A debutat în 2003 cu romanul The Rising, care i-a adus premiul Bram Stocker. Cea mai recentă apariţie care-i poartă semnătura este A Gathering of Crows (august 2010). Site personal: www.briankeene.com.
Mircea Pricăjan: Întâi de toate, la ce ar trebui cititorii români să se gândească atunci când aud de Brian Keene? La ce ai …

Nu știu câte cărți ale lui Andrea Camilleri ne va oferi, până la urmă, în tălmăcire, editura Nemira. Cele pe care le-a editat până acum – Hoțul de merinde, Sunetul viorii, Forma apei – mie mi-au produs, la lectură, o adevărată desfătare. Popularul scriitor italian, alintat „Bătrânul”, este nu numai un extraordinar creator de ficțiuni cu suspans, dar și un minunat povestitor, care a citit mult, învățând la școala marilor maeștri ai literaturii. Parcurgându-i romanele ești cucerit de talentul lui remarcabil, care înseamnă, printre altele, conturarea unor personaje memorabile, oricât …

Vreme de o lună, pe site-ul revistei noastre am avut un sondaj. Întrebarea săptămânii (sic!) a fost următoarea: Care este genul vostru preferat de suspans? Iar variantele de răspuns au fost cele evidente: horror, poliţist/noir, thriller şi aventură.
Sigur, genul acesta de sondaj nu are o prea mare relevanţă, prin simplul fapt că se adresează doar celor care vin la adresa noastră şi, mai mult, celor care au disponibilitatea de-a răspunde. În cazul de faţă, 75 de cititori. Voi lua, însă, acest eşantion cu titlu de test şi voi încerca să …

Un pensionar, fost profesor de matematică, i-a solicitat domnului S. o consultaţie la domiciliu. De ce la domiciliu, a explicat după aceea. I se părea penibil ca vreun cunoscut, văzându-l intrând în cabinetul unui psihiatru, să-l socotească nebun. O răceală puternică, dereglări în sistemul circulator, vreo criză de gută, da, era acceptabil, dar să te plângi că nevastă-ta, moartă de patru ani, vine zilnic să te cicălească cu treburile casnice, depăşea închipuirea multora. Domnul Banu privea lucrurile aşa cum se vedeau ele, pământeşti. „Lăsaţi închipuirile şi apucaţi-vă de treabă”, obişnuia …

Stephen King – Under the Dome
Hodder, Marea Britanie, 2010
Aproape un an am aşteptat să apară versiunea paperback a acestui roman. În primul rând fiindcă ediţia princeps avea un preţ prohibitiv pentru buzunarele unui traducător român, dar mai mult pentru că o carte de dimensiunile lui Under the Dome e aproape imposibil de citit altfel decât în ediţie de masă.
Când ai un mamut de 900 de pagini, format A5, tipărit cu paspartu insignifiant şi corp mic de literă, în care se vorbeşte despre un orăşel din Maine izolat de restul lumii …

Ciprian se trezi din cauza a ceea ce i se păruseră a fi plînsetele unui nou născut, dar după ce ascultă cîteva secunde liniştea de mormînt a camerei de hotel, îşi dădu seama că visase. Buimac şi încă speriat, se uită la umbra soţiei care dormea lîngă el, cu faţa în sus, nemişcată ca o mumie, cu excepţia pîntecului uriaş care se mişca ritmic, în sus şi-n jos, şi pentru o clipă, posibilitatea ca urletele să vină din burta ei nu i se păru deloc deplasată. Se gîndi să-și aprindă …

(Vieţile ne sunt date doar în schimbul morţii)
Se întîmplă undeva departe. Undeva în Asia, sau poate mai degrabă în Africa, într-o țară călduroasă cu palmieri pe stradă și oameni îmbrăcați în alb. Din camera unde se trezeşte, poate ghici canicula de afară, și numai privind raza ascuțită de soare care pătrunde înăuntru printr-o fantă îngustă creată în oblonul masiv care protejează ferestrele de zăpușeala lui iulie. De unde știe că afară e iulie? Nu știe. Nu știe nimic cu certitudine. Dar așa îi spune intuiţia, sau imaginaţia, deși în realitate …

Cabana lui Chuck îi apăruse întotdeauna ca un loc de basm, aproape rupt de realitate, sobru, în care liniştea era la ea acasă. Veşnic scufundată în penumbră, indiferent cât de puternic ar fi strălucit soarele. Era locul ideal pentru cineva care dorea să se rupă de lume şi să trăiască după reguli personale. Cabana era o construcţie masivă, cu temelia din piatră necioplită,  pereţi de bârne masive, cu mansardă şi un mic turn de scânduri de brad, vopsite în ocru, cu ferestre de pitici, ceva mai mici decât palma. Da, …

Brian Keene – A Gathering of Crows
Leisure Fiction, SUA, 2010
Cu proza lui Brian Keene m-am întâlnit prima dată acum vreo patru ani, când am avut ocazia să citesc The Rising, primul lui roman, pentru care a şi primit prestigiosul premiu Bram Stoker. Aceea era o poveste cu zombie, însă una altfel decât eram obişnuit. Abia apoi aveam să descopăr că Brian Keene venea dintr-o nouă şcoală de scriitori de literatură horror, o şcoală care se revendica de la Richard Laymon. Proză fără menajamente, directă, din care s-au eliminat toate tabuurile, …

Iolanda Ştireanu – Jurnalul unui anchetator
Marţi, 5 august
Crima a fost anunţată la nouă şi douăzeci dimineaţa. Stăteam pe hol, lângă răcitorul de apă, rugându-mă să o şi răcească, nu numai s-o fiarbă, când Mihai Iordache, şeful secţiei Criminalistică, m-a tras de mână, m-a vârât în birou făcându-mă să vărs toată apa pe blugii mei noi.
Dacă nu l-aş fi iubit ca pe un tată, cu siguranţă l-aş fi pocnit sau l-aş fi înjurat. În orice caz, aş fi fost impertinentă. Doar sunt cunoscută pentru asta ca un cal breaz.
M-a împins spre …

Alegerea celor trei se termină cu Roland, Eddie şi Susannah mergând mai departe pe drumul către turn. Ţinuturile pustii începe o lună şi un pic mai încolo; Eddie şi Susannah învaţă să fie pistolari, iar Roland descoperă că îi place să fie profesor. Evident, lucrurile nu rămân liniştite multă vreme. În Ţinuturile pustii, se dovedeşte că lumea lui Roland era cândva la fel de avansată – dacă nu chiar mai mult – ca lumea noastră, şi aici încep să apară unele nume care vor deveni importante mai încolo, cum ar …

Mulţi dintre cititorii Pistolarului s-au declarat dezamăgiţi. Un tip care se plimbă prin deşert şi atât? Sper ca respectivii să nu fi renunţat totuşi la povestea lui Roland şi să fi cumpărat Alegerea celor trei.
Deşi o să încerc să păstrez spoilerele la minimum, trebuie să avertizez totuşi că voi dezvălui o parte a acţiunii. Recomandarea mea ar fi să citiţi întâi cartea şi apoi recenzia; ar fi păcat să vă stric surprizele.
Alegerea celor trei începe aproape imediat după sfârşitul Pistolarului, în stil tipic King: Roland se trezeşte pe o plajă, …