Andrea Camilleri – Sunetul viorii
traducerea Emanuel Botezatu
Editura Nemira, Bucureşti, 2009
- Aşa era cadavrul când l-aţi descoperit ?
- Nu, răspunse Montalbano făcând-o pe niznaiul. Era complet dezbrăcată.
- Şi de unde aţi luat halatul acela ?
- Din baie.
- Pentru numele lui Dumnezeu, puneţi totul înapoi exact cum era când aţi intrat aici ! Aţi alterat scena delictului ! E o faptă foarte gravă, vă avertizez !
Fără să scoată niciun cuvânt, Montalbano se apropie de cadavru, trase halatul de pe el şi dădu să-l ducă în baie.
- Băga-mi-aş, ce gaură-n cur are, măiculiţă …
Andrea Camilleri – Forma apei
traducerea Emanuel Botezatu
Editura Nemira, Bucureşti, 2010
Chestorul susţinea că fiecare moarte, oricât de nevolnică, avea în ea un sâmbure de sacralitate. În schimb, Montalbano îi răspunsese cu sinceritate că nu izbutea să întrezărească ceva sfânt în niciun fel de moarte, nici măcar cea a unui papă.
Ei bine, l-ar fi vrut acum acolo pe stimabilul domn chestor ca să vadă ce-i vedeau şi lui ochii. Inginerul Luparello fusese mereu un tip elegant, atent la fiecare detaliu al propriei înfăţişări, însă acum zăcea fără cravată, cu cămaşa şifonată, ochelarii …
Thierry Carmes – Cântul arcanelor şi Plângerea arcanelor
trad. de Diana Morăraşu
colecţia Suspans, Ed. Nemira, Bucureşti, 2009, 2010
Primele zeci de pagini ale primului volum al trilogiei Arcanelor mi-au adus aminte, pe alocuri, de Graham Masterton: atrocități cumplite, pigmentate cu un sadism greu de închipuit și, mai ales, dimensiunea inumană a asasinului. Apoi, după primele două crime, narațiunea pare a osteni întrucâtva: apar multe explicații, personajele par a fi croite din aceeași plămadă, cu mici variații… Și, pe neașteptate, Carmes rupe ritmul și te proiectează într-o poveste New Age, o lume insolită, …
Joel C. Rosenberg – Cursa terorii
traducere: Dorina Tătăran
Editura Nemira, Bucureşti, 2010
Vine? Sau nu vine? Cum ce? Sfîrşitul lumii, bineînţeles!
În zilele acestea în care planeta noastră şi locuitorii ei pare-se că au scăpat total de sub control, întrebarea de mai sus stă pe buzele sau în mintea majorităţii oamenilor. Mulţi încearcă să ofere un răspuns care să umple golul lăsat de frica de necunoscut, dar nimeni nu pare să reuşească. Mda, aproape nimeni. Trebuie să va împartăşesc un secret, este oarecum secretul lui Polichinelle, pentru că, dacă n-aţi citit încă vreuna …
Jeffrey Archer – Povestiri cu final neaşteptat
traducere de Luana Schidu
Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
Când m-am uitat prima oară la o fotografie cu Jeffrey Archer, mi-am zis că, dacă-i pui un costum de cowboy, poate oricând să joace într-un western din acelea care, cu ani de zile în urmă, bucurau sufletele bunicilor şi părinţilor noştri şi care pe mine mă scoteau din sărite încă de pe atunci. Pe urmă am dat peste altă poză, în care mi s-a părut că aduce cu un Pierce Brosnan îmbătrânit. Luată de val şi mergând ba …
„Salt” e o călătorie înapoi în timp, pe când Războiul Rece era bau-baul de serviciu la Hollywood şi în filmele pe care le vedeam la video cu vecinii exista mereu un erou american neînfricat (Chuck Norris, Michael Dudikoff ori, mai exotic, Cynthia Rothrock) care, cum-necum, reuşea să răpună de unul singur o armată de negativi şi să salveze lumea de la dezastrul (de regulă nuclear) pe care i-l pregătise vreun sovietic nesuferit. Însă nici unul din ei nu reuşea să arate atât de sexy precum Angelina Jolie (aka Evelyn Salt) …
Citeste mai departe
Harold Shand (Bob Hoskins), rechinul docurilor londoneze, are un iaht luxos, costume uşor demodate, de fante bătrâior, o iubită sexy şi inteligentă (Helen Mirren) care îi stă alături la bine şi la rău, şi o dorinţă care îl macină de mult: să devină un om de afaceri respectabil. Mai are şi-o idee: imobiliare îndrăzneţe cu investitori de peste ocean (mafioţi, că şi el, însă de un alt calibru). Bani americani şi sprijinul tuturor organizaţiilor criminale din oraş, sub oblăduirea unor poliţişti corupţi, având drept partener un politician din administraţia locală …
Citeste mai departe
Iată, din nou, un roman polițist în care un personaj faimos al istoriei își asumă temporar rolul de detectiv. Farmecul acestui gen de roman stă, cel mai adesea, în aducerea la viată a trecutului unei zone oarecare și a câte unui personaj despre care mulţi cititori vor să afle mai mult, totul însoțit de câte o poveste polițistă palpitantă.
Gyles Brandreth a ales acest tip de roman polițist pentru a prezenta viaţa lui Oscar Wilde, scriitor a cărui reputație de geniu căzut în sordid garantează, se pare, un masiv interes al …
David Gunn – Death’s Head (Del Rey, 2007)
David Gunn – Cap de mort (Tritonic, 2009)
Nu de puține ori îmi e greu să scriu de rău o carte, adică omu’ ăla a muncit, a scris cum a putut el mai bine… Dar această reținere dispare complet atunci cînd, din ratiuni de marketing, respectiva fabulație este prezentată drept o nemaivăzută operă.
Un astfel de buzz a fost executat graţios de către publisher-ii din România şi de aiurea ai numitului David Gunn, se pare cu ceva rezultate, cel puţin afară. Altfel greu de explicat …
De câteva luni, în tulburele ocean al internetului există un blog, intitulat Policier, cum rar întâlneşti. Şi nu doar fiindcă se ocupă la nivel profesionist de policier, ci fiindcă Florin Leodor Dănilă, autorul lui, are priceperea, abilitatea, flerul şi, nu în ultimul rând, ştiinţa sintetizării celor mai importante evenimente româneşti din domeniu.
Acolo puteţi găsi, periodic, însemnări care dau seama de noile apariţii dintr-o anumită lună, apariţii deopotrivă de carte şi de presă, recenzii, interviuri, opinii. Remarcăm îndeosebi cea mai recentă însemnare: Un raliu cu Peter James . Un veritabil portret …
COMENTARII