Suspans.ro | Autori

O altă viaţă – ultimul episod

Articol publicat in:Proza | 17 februarie 2015
Autor:
o-alta-viata-ultimul-episod

Episodul anterior aici
– Auzi, Ano? Să nu puie carecumva ochii cineva pe ranița mea. Mai bine om mai sta ceva vreme aici, m-auzi femeie? adăugă el îngrijorat. Las’ să plece toți și om vedea noi după.
– D’apăi nimenea nu știe ce ai dumneata înăuntru, cum să ne-o ia?
– Lasă femeie, paza bună trece primejdia rea. Am zis că stăm, stăm! spuse el neliniștit privindu-și plosca goală.
Peste încă o zi, nu mai era firmitură de mâncare și burțile le ghiorțăiau fără oprire. Ana însă era fericită și îi mulțumea lui Dumnezeu …

Citeste mai departe

O altă viaţă (IV)

Articol publicat in:Proza | 03 decembrie 2014
Autor:
o-alta-viata-iv

Episodul anterior aici
Trecură zile și nopți, timp în care, de frica certurilor și a casei ruinate, femeia nu se plânse de nimic. Vartan zăcea mereu întins și beat iar Ana le cânta fetițelor la ureche tot felul de cântece, ca să le mai treacă de urât. Se temea ca nu cumva vreun sunet ori vreo vorbă rostită mai apăsat să-l scoale din amorțeală pe bărbat. Cuibărite în blănile de oaie, toate trei se jucau în șoaptă cu păpușile din traista colorată. Ana le croise cu mâna ei din resturile de …

Citeste mai departe

O altă viaţă (III)

Articol publicat in:Proza | 29 octombrie 2014
Autor:
o-alta-viata-iii

Episodul anterior aici
Deși nu pricepeau de fel plecarea grăbită din miez de noapte, copilele, cu inima cât un purice, își ascultau mama fără cârnire. Înțelegeau că pericolul cel mare era, ca de obicei, tatăl lor, pe care nu se încumetau să-l supere cu vreo vorbă.
Vartan își îndesă ploscă după ploscă în ranița mare pe care apoi și-o atârnă de gât.
-Ești gata, femeie? tună el. Fără să aștepte vreun răspuns se aplecă și luă câte o boccea în fiecare mână. Lovi cu piciorul ușa șubredă, dând-o de perete. Cu desagii în …

Citeste mai departe

O altă viaţă (II)

Articol publicat in:Proza | 16 octombrie 2014
Autor:
o-alta-viata-ii

Episodul anterior aici
Când se porniseră bombardamentele, degeaba încercase Ana să-l roage cu cerul şi pământul să se pună cu toții la adăpost în peșteră, căci nu fu chip să îl scoată din ale lui. Omului îi plăcea prea tare să bea până nu mai știa de el, așa că nici nu lua în seamă plânsetele femeii. Ana, văzând cum toți dispar care încotro să își păzească viața, se gândi să-l lase singur pe Vartan, să ia fetele și să fugă cu ele, însă inima-i se puse de-a curmezișul. Spre necazul …

Citeste mai departe

O altă viaţă

Articol publicat in:Proza | 08 octombrie 2014
Autor:
o-alta-viata

Ana își încălzea palmele muncite pe vechiul cuptor din chirpici. În acea noapte se hotărî, în sfârșit, să plece. Răpusă de îngrijorare se uită tristă la copii. Deși nu era decât o sărăntoacă, Ana avea trăsături rar întâlnite la plebea de la țară, fiind mult mai frumoasă decât multe din damele bogate de la oraș.
Cu pomeți arcuiți, cu părul negru purtat mereu pe spate într-o coadă grea, lucioasă, cu fruntea înaltă și ochii mari cerniți, femeia era cea mai frumoasă din tot satul. Trăsăturile corpului dar și cele ale chipului …

Citeste mai departe

În drum spre schimbare (X) – ULTIMUL EPISOD

Articol publicat in:Proza | 19 august 2014
Autor:
in-drum-spre-schimbare-x-ultimul-episod

Totul devenea din ce în ce mai greu. Viaţa cu care eram eu obişnuită se schimbase, rămânând singură în întreaga lume. Toată viaţa crezusem că sunt singură la părinţi. Cu puţin noroc aflasem că acest lucru nu era adevărat.
Aveam o soră vitregă mai mică cu câţiva ani. Răul din mine era moştenit de la tata. Iar ea moştenise acelaşi lucru. Se pricepea, la fel de bine ca mine, să schimbe totul în jurul ei. Eram foarte asemănătoare la comportament. Aveam aceleaşi gusturi, aş putea spune. Se pricepea cel mai bine …

Citeste mai departe

Paparuda (I)

Articol publicat in:Proza | 27 iunie 2014
Autor:
paparuda-i

Când Zafira abia daca dacă împlinise nouă ani, soarta făcu sa rămână singura doar cu maică-sa, țiganca satului, caci taică-său, rumânul, se prăpădise pe front și le lăsa singure și sărace de n-aveau după ce bea apă.
Toate ca toate, dar în acel sat de munte, oamenii o evitau pe țigancă, considerând-o năpasta locului. Erau convinși că datorită harului său inexplicabil şi deprinderilor dobândite de la strămoșii ei, țigani nomazi de pripas, Zairida era capabilă sa le facă, în caz de voia, mult rău. Zairida știa cam tot ce creşte la …

Citeste mai departe

Licoarea

Articol publicat in:Proza | 12 iunie 2014
Autor:
licoarea

De mai bine de câteva luni, într-un sătuc aflat într-o căldare dintre munți, unde mai toate gospodăriile dădeau spre pădure, se petreceau lucruri cu adevărat ciudate, cărora nimeni nu reușea să le găsească dezlegarea.
Oamenii erau din cale afară de speriați în nopțile cu lună plină, când la ei în sat avea loc un masacru inexplicabil. Animalele din curți și grajduri erau spintecate și devorate pe jumate, iar apoi leșurile mari erau fie abandonate lângă pădure, fie târâte rând pe rând, până sus pe munte.
Acele nopți de groază începeau mereu cu …

Citeste mai departe

În drum spre schimbare (V)

Articol publicat in:Proza | 05 iunie 2014
Autor:
in-drum-spre-schimbare-iv-2

Înapoi acasă… mă simţeam bine. Terra era acum o planetă cu doi criminali în minus.
Acum, dacă poliţia nu-mi va lua nici de această dată urma, chiar eram o profesionistă. Mă surprindeam pe zi ce trecea tot mai tare. Nu credeam că sunt capabilă să duc o viaţă dublă. Nu credeam până în acele momente.
Era luni. Prima zi cu sufletul împăcat luase început, la fel şi serviciul. Întârziasem deja de aproape zece minute. Nu-mi puteam permite să întârzii şi mai mult. Îmi luasem grăbită cheile de la maşină, ieşind la fel …

Citeste mai departe

Vincent (IX)

Articol publicat in:Proza | 13 mai 2014
Autor:
vincent-ix

Episodul anterior aici
…. soneria răsuna pe culoarele Parlamentului, insistentă, înnebunitoare, anunțând începerea votului. Zbârnâitul ei agresiv străbătea prin straturile de marmură sculptată, etaj după etaj, zburda pe deasupra covoarelor groase și se strecura pe sub ușile masive, care, fiind făcute de comuniști, se terminau la două degete deasupra podelei.
… și nimeni nu venea. Sunetul reverbera prin holurile goale, unde ciucurii candelabrelor de cristal clincheteau slab, mereu mișcați de curenți rătăciți. Îți sfredelea timpanele și se înfigea cu hotărâre în creier și le trebuiseră aleșilor ani de practică pentru a-și bea …

Citeste mai departe