Suspans.ro | Asa nu!

Ryu Murakami – În supa miso
Traducere de Florin Oprina
Editura Polirom, Iaşi, 2006

În urmă cu ceva vreme mă gândeam că toţi aceia care se dau mari specialişti în ceea ce se cheamă creative writing sunt nişte bieţi impostori, care-şi ascund frustrările în spatele unor lecţii date, evident, cu cele mai bune intenţii. Nu cred nici acum că există reţete bine bătute în cuie pentru a scoate artă din înşiruirea banală a câtorva cuvinte. Adică nu pot concepe, încă, faptul că literatura se poate naşte cu metodă. Mai degrabă cred în …

Stephen King – Blockade Billy
Hodder & Stoughton, Marea Britanie, 2010
Niciodată n-aş fi crezut că voi vedea o carte scrisă de Stephen King recenzată la rubrica aceasta şi cu atât mai puţin am crezut că recenzia în cauză o voi scrie chiar eu. Să ne înţelegem, Stephen King nu e un scriitor fără cusur, nu are harul cvasi-divin de-a insufla tot ce scrie cu geniul creaţiei. Are însă acel talent nativ, dublat de o indubitabilă intuiţie literară, care îi permite să se ferească de eşecuri de proporţii. Şi, judecat în aceşti …

Lisa Unger – Adevărul care ucide
trad. Raluca Maria Dumitru
Ed. Humanitas fiction, Bucureşti, 2008
De obicei, mă îndrept cu reticenţă către sequel-uri. Am eu prejudecata asta că autorul putea foarte bine să spună din prima ce avea de spus şi, prin urmare, îmi rezerv dreptul de a-l bănui de lucruri nu tocmai ortodoxe atunci când se decide să continue cu un al doilea volum pe aceeaşi temă. Evident, cu mici excepţii. Cred că Tolkien, de exemplu, a făcut bine că a scris o trilogie. Ori Cărtărescu, cu „Orbitorul” său, ca să venim …

David Gunn – Death’s Head (Del Rey, 2007)
David Gunn – Cap de mort (Tritonic, 2009)
Nu de puține ori îmi e greu să scriu de rău o carte, adică omu’ ăla a muncit, a scris cum a putut el mai bine… Dar această reținere dispare complet atunci cînd, din ratiuni de marketing, respectiva fabulație este prezentată drept o nemaivăzută operă.
Un astfel de buzz a fost executat graţios de către publisher-ii din România şi de aiurea ai numitului David Gunn, se pare cu ceva rezultate, cel puţin afară. Altfel greu de explicat …

Seth Grahame-Smith – Pride and Prejudice and Zombies, Ed. Quirk Books, Philadelphia, 2009
Nu pot să mă laud cum că aş fi fan Jane Austen, însă îmi place să cred că există o măsură în toate, inclusiv în felul în care este folosită o operă consacrată care a ajuns în domeniul public. Deşi mă străduiesc destul de mult (zic eu), se pare că în ultima vreme m-am înşelat destul de des în convingerile mele. Nici de data asta nu am avut succes.
Cred că anul trecut se anunţa cu surle şi trîmbiţe …

Argument
Suspansul vinde. E un fapt greu, dacă nu chiar imposibil de contrazis. Ceea ce nu înseamnă că suspansul este o literatură de rangul doi, care se supune numai şi numai regelui comerţ şi reginei marketing. Am depăşit toţi, sper, dihotomia aceea falsă dintre calitatea literară intrinsecă a unui text şi vandabilitatea lui, aşadar între textul bun (şi obligatoriu „greu”) care nu se vinde tocmai de bun ce-i şi textul facil, care îşi îmbogăţeşte autorul.
Literatura de suspans e o umbrelă generoasă, care adună laolaltă …