Suspans.ro | Cinema

Îmi plac filmele cu tentă post-apocaliptică, fie ele cu morţi vii sau doar o planetă devastată de un cataclism natural. Până ieri credeam că le văzusem pe toate, dar acum am dat peste Hell.
Nu vă lăsaţi înşelaţi de titlul fad şi simplist. Hell este un film german care rivalizează cu producţiile Hollywood-ului atât la imagine, cât şi la concept. În viitorul nu prea îndepărtat o explozie solară transformă planeta într-un deşert uscat şi lipsit de apă. Ploile n-au mai venit de multă vreme, iar supravieţuitorii se luptă între ei pentru …

Când vine vorba de filme horror de categorie B, Full Moon Entertainment este unul dintre producătorii deja iconici, cu un număr impresionant de pelicule, poate nu foarte reuşite estetic, poate cu scenarii mai pline de găuri decât un şvaiţer delicios şi original, efecte speciale care ar fi avut nevoie de un buget mai generos, mult sânge, totul condimentat cu nuditate adesea gratuită. Dar categoric văzute şi revăzute de pasionaţii genului. Totul a început în 1989, după ce precedenta casă de producţie a lui Charles Band (el însuşi un veteran al …

The Raven (2012), regizat de James McTeigue (V de la Vendetta), cu John Cusack, Alice Eve, Luke Evans şi Sam Hazeldine, este o producţie ce poate fi caracterizată prin doi termeni: simbolism + gothic. Filmul îmi aminteşte de alte două capodopere ale genului: The Crow (1994), care merge spre un gothic industrial şi care redă genial atmosfera Helloween-ului, ca sărbătoare în care morţii se întorc pe Pământ (în primul rând prin sufletele noastre) şi From Hell (2001), un gothic doom atmosferic, ce sugerează perfect discontinuitatea anului 1889, un moment de …

Se spune că nimic nu este mai puternic decât dragostea unei mame pentru copiii săi. Nu există nici un obstacol care să reziste în faţa mamei, atunci când progenitura sa este în pericol. Îmbinare de instinct şi iubire, ce transcende raţiunea. De aici şi legenda urbană, îndelung repetată în diverse locuri, a mamei ce reuşeşte să ridice o maşină pentru a-şi salva băieţelul prins dedesubt. Nu contează dacă s-a întâmplat, nu importă variaţiunile de rigoare, doar prezenţa acestui loc comun în imaginarul colectiv. Dar Baby Blues, filmul realizat în 2008 …

The Quiet Earth nu este neapărat un film bun. Nu este un film alert. Sincer să fiu, dacă nu ai cumva o pasiune nesănătoasă pentru Apocalipsă, producţia neozeelandeză ţi se va părea pierdere de vreme. Ce atrage la film însă este faptul că e unul dintre puţinele care tratează singurătatea omului pe Pământ.
Cândva, cumva, un eveniment cosmic face să dispară toate fiinţele umane de pe planetă, cu excepţia celor care mureau în exact acea clipă. Cei „morţi” se trezesc în oraşe goale, părăsite, se trezesc cât se poate de vii …

Primer este un film unic, care nu prea poate fi comparat cu nimic altceva, iar asta din mai multe motive. Pentru început este probabil filmul de succes cu cel mai mic buget înregistrat vreodată. Producţia lui a costat 7000 de dolari, dar Primer a câştigat premiul juriului la Festivalul Sundance. Mai mult, regizorul filmului e şi scenaristul acestuia, şi are unul dintre cele două roluri principale. Restul actorilor sunt fie membri ai familiei acestuia, fie prieteni sau colegi de facultate. Mai pe scurt, Primer are toate ingredientele unui film de …

Network (1976) este unul din acele filme vechi pe care merită să le bagi cu forța pe gâtul nepoților. Cu nume precum Faye Dunaway sau Robert Duvall pe lista actorilor, Network a câştigat patru premii Oscar, dintre care două pentru Cel mai bun actor şi Cel mai bun scenariu. Este un film aparte mai ales datorită subiectului pe care îl abordează: tirania tăcută a televiziunii asupra gândului liber.
Howard Beale (jucat de Peter Finch) este prezentator la UBS Evening News şi află că în două săptămâni va fi dat afară din …

Cum să-ţi fie dor de Robert Englund
E destul de riscant să faci un remake după un film clasic, mai ales când vine vorba de horror. Este un gen care are fanaticii săi, devotaţi până la ultima suflare originalelor regizate de Wes Craven, Romero, Tobe Hooper ori Sam Raimi, şi care nu vor accepta, cu nici un preţ, ca vreunul dintre filmele „clasice” să fie refăcute. Printre remake-uri au existat şi succese, puţine la număr, dar interesante sau chiar remarcabile. Alexandre Aja a reuşit cu The Hills Have Eyes să depăşească …

E greu să scrii despre Naked Lunch fără să scapi de teama că poate nu vei reuşi să descrii exact cât de reuşit e filmul. Şi asta din cauză că absurdul e la el acasă între scenele peliculei. Teama e parţial justificată de faptul că filmul e o ecranizare a romanului cu acelaşi nume de William S. Burroughs, roman definitoriu pentru curentul Generaţiei Beat. Ori să rişti să faci terci aşa ceva e o încercare.

Privit detaşat, filmul este o reprezentare a minţii lui William S. Burroughs, a părerilor lui legate …

Recunosc că am o aversiune nesănătoasă faţă de filmele europene. O fi de vină îndoctrinarea Hollywood-ului sau faptul că engleza este limba universală a cinematografiei, dar am fost reticent în ceea ce priveşte Kontroll. Ca să fiu sincer, singurul impuls care m-a mişcat în direcţia filmului a fost faptul că doream să îmi exersez maghiara ca pe vremea comuniştilor, când la televizor, pe TVR mergea „Viaţa satului”, iar ungurii dădeau desene animate şi seriale din Germania comunistă, cu ceva mai atractive decât emisia de jumătate de oră a Bucureştiului.

Subiectul principal …

Poate unul dintre cel mai subapreciate filme ale Europei este Calvaire. Lansată în 2004, pelicula prezintă povestea unui artist care călătoreşte între staţiuni şi pensiuni ca să ţină mici spectacole muzicale pentru bătrâni. Apoi apare clişeul drumului lăturalnic pe care maşina te lasă baltă, urmat îndeaproape de cel al pensiunii dubioase în care eroul principal este nevoit să înnopteze.
Pe o scară a groazei, i-aş acorda lui Calvaire nota nouă. Este unul din cele mai terifiante filme pe care le-am vizionat vreodată, depăşit doar de The Human Centipede şi Salo.
Un lucru …

La finele anilor 60, trei agenți ai Mossad (Rachel – Jessica Chastain, Stephan – Marton Csokas și David – Sam Worthington) se infiltrează în Berlinul de Est, pe urmele unui nazist feroce (Vogel, „chirurgul de la Birkenau”), autorul unor experimente inumane în lagărele de concentrare, actualmente ginecolog respectabil, cu soție plinuță și cabinet particular. Criminalul e identificat fără urmă de tăgadă  iar cei trei pun la cale un plan elaborat menit să-l aducă în fața justiției din Israel — operația e meticuloasă și cere un timing perfect, realitatea e însă mereu mai complicată …

Despre filmul Source Code, tradus cu Transfer de identitate pe IMDB, nu am auzit nimic înainte de a-l vedea. Cu atât mai mare a fost surpriza când l-am văzut. Zăcuse printre DVD-urile mele câteva săptămâni. Am fost oarbă şi surdă la el, prinsă fiind cu treburi intelectuale şi casnice nesfârşite la număr. Fenomenul de rob al muncii, care, să ştiţi, are suspansul lui (workaholism, pentru cei ce preferă cuvântul englezesc, fără să ştie că un workaholic e doar un prost harnic) îl înţeleg foarte bine numai aceia care, vineri seara, …

M-am întrebat de ce Dream House (regie Jim Sheridan, scenariu David Loucka; cu Daniel Craig, Rachel Weisz şi Naomi Watts) a primit rating-uri atât de slabe, ba a fost chiar plasat într-un top al celor mai proaste filme ale lui 2011, alături de The Rite sau Transformers. Probabil publicul a crezut că e vorba de un horror, fiind apoi dezamăgiţi: într-adevăr, Dream House nu e un film horror, la fel cum nici Shutter Island n-a fost. Este însă evident că face parte din seria unor filme la graniţa dintre suspans …

Neplauzibil, zic criticii de film cârcotaşi. Convingător, îi combat eu, o spectatoare în general năzuroasă, dar şi cei deloc puţini la număr care au dat bani să vadă filmul, transformându-l repede într-un mare succes de casă.
Succesul acesta de casă i se datorează lui Liam (William John) Neeson, a cărui interpretare te face să uiţi că ideea de bază a filmului – ai un accident de maşină, nu-ţi mai bate inima câteva minute şi, când îţi revii, juri că eşti o fiinţă total opusă celei care eşti în realitate – nu-i …