Suspans.ro | Editorial

Latinii cică ar fi temperamentali. Chipurile, s-ar enerva din orice. Le-ar ajunge orice mizilic să pornească un tărăboi. Românii, după cazne şi ascuţite furci caudine prin care au trecut cercetătorii noştri începând cu paşoptiştii, se spune că-s latini. Eu, dimpotrivă, cred că românii au toate datele să fie un popor letargic, delăsător, greu de scos dintr-ale lui. Dar nu imposibil.
Şi totuşi, ceva ne stă-n cale, ceva ne muşcă de creieri şi ni-i infectează cu turbare. Nimeni nu ştie despre ce-i vorba, nimeni nu ştie de ce, pe nepusă masă, e …

Nu sunt eu vreun mare credincios, ba dimpotrivă, sunt încredinţat că, trăgând linie, de-a lungul istoriei religia organizată a reuşit performanţa de a făptui mai mult rău decât bine, însă un Bine de necontestat, pe care îl apreciez şi eu şi îl încurajez, este instituirea unor tradiţii benigne. Centrate în jurul marilor sărbători, aceste tradiţii pot scoate la suprafaţă sentimente care fac onoare oricărei fiinţe generic numite umane: generozitatea, altruismul, tovărăşia în cuget curat, seninătatea în spirit. Tocmai de aceea, Paştele, ca orice altă sărbătoare a Creştinătăţii, mă bucură şi …

Lucrez toată ziua înconjurat de cărţi. Stau la un birou aşezat cu faţa către geam şi cu spatele către uşă. În stânga mea am uşa balconului. Restul pereţilor sunt acoperiţi de cărţi. Să tot fie vreo 4-5.000 de volume. Nu mai ştiu exact, am renunţat să ţin socoteala acum vreo zece ani. Ultimul număr din catastif e 2873. Monografia Augustin Buzura pe care Ion Simuţ (pe-atunci profesorul meu de Literatură română contemporană la Literele orădene, acum – coleg la revista Familia) a publicat-o la Editura Aula din Braşov, în colecţia …

Ne-au troienit zăpezile. Cu întârziere, dar ne-au troienit bine, ca să nu e plângem.
Şi asta e bine, în ceea ce ne priveşte pe noi, cititorii înveteraţi de mistere şi orori. Ne oferă o scuză să nu ieşim din casă, să tândălim dimineaţa-n pat şi să amânăm îndatoriri mai puţin plăcute.
Cu acest gând vine Suspans în casele voastre, trecând peste nămeţi şi înfruntând viforniţa. Să vă ofere un motiv în plus de-a zăbovi în casă. V-am pregătit un sumar bogat. Ne-am axat în principal pe proză. Povestiri de toate facturile, mai …

În urmă cu un an şi jumătate, în numărul nostru din septembrie 2010, scriam un editorial intitulat România ca thriller. Înainte de-a merge mai departe, vă rog să-i mai acordaţi o dată atenţie.
Mi se părea atunci că trăim acalmia de dinaintea furtunii, iar o lună mai târziu, când izbucniseră mai multe proteste spontane în toată ţara, aveam impresia că furtuna venise. M-am înşelat. Forţele nu se acumulaseră destul. Satrapii nu făptuiseră încă destule nedreptăţi ca să ne împingă la revoltă.
Dar iată că aşteptarea n-a fost în zadar. Nedreptatea finală a …

Am ajuns — cu chiu, cu vai — şi la sfârşitul acestui an. Ne-am ţinut răsuflarea, am înghiţit în sec şi-am supravieţuit. Care am supravieţuit.
Unii, mulţi, spun că 2012, anul care vine, va fi şi mai greu. Şi asta nu din cauza mult trâmbiţatei Apocalipse. Ci fiindcă noi, ca ţară, suntem iarăşi prinşi în ofsaid. Taman când vine greul cel greu pe continent, noi suntem cu garda jos fiindcă înalt-stătătorii au găsit de cuviinţă să ne slăbească fibra din timp. Iar schimbarea mult-aşteptată au avut ei grijă s-o amâne. Cu …

În numărul din luna august a anului trecut al revistei Suspans încheiam cronica mea la romanul Under the Dome al lui Stephen King cu următoarele cuvinte: „Şi ştiţi care e lucrul cel mai înfricoşător? Cel puţin pentru noi, românii. Ţara noastră, acum, e condusă tocmai de un Big Jim Rennie. Un Big Jim care îşi pune toată strădania în ridicarea unui dom sub care să încapă nu un oraş, ci o ţară întreagă.”
Ei bine, de atunci şi până acum sentimentul că suntem închişi programatic sub un dom a crescut exponenţial, …

În lumea de acum, totul se reduce la reclamă. Cel mai important departament a devenit cel de marketing. Nu contează atât marfa pe care o pui în galantar, cât pancarta mare şi frumoasă de la intrarea în piaţă. Acesta nu-i un lucru tocmai rău. Rău e doar atunci când spoiala ascunde o găunoşenie sau când sloganul e sinonim cu minciuna. Ştiţi treaba aia cu frunza din grădina carpatică…
Aşa stând lucrurile însă, nu avem de ales şi trebuie să ne conformăm. Vorbesc de literatură aici, desigur. De literatura cu care ne …

Amu cică era odată pe faţa pământului celui mare şi lat o ţărişoară căreia i se dusese vestea în toate zările. Locuitorii ei, se zvonea, erau printre cei mai pricepuţi în toate cele, ştiau câte în lună şi-n stele, pe toate le rezolvau cât ai clipi din ochi. Şi se mai zicea că în ţara din povestea noastră curgea numai lapte şi miere, iar pe cer se plimbau împinşi de vânticel nori pufoşi din vată de zahăr. Cu toate acestea, ţărişoara purta necuvenitul nume de Mânia.
La facerea lumii, ursitoarele pesemne …

E cald. E zăpuşeală. Vrei să mergi la umbră, la apă. Mai ales că ţi-ai luat concediul pe care-l aştepţi de-un an de zile. Îţi faci bagajele cu o zi înainte, bifezi totul de pe-o listă pregătită cu luni înainte, dormi cu gândul la săptămânile ce vor urma, te trezeşti plin de viaţă şi de-o forţă ce nu te-a mai animat de multă vreme, urci totul în maşină (nu uiţi pe nimeni acasă, cum se-ntâmplă în filmul pe care televiziunile noastre l-au făcut parte din tradiţia de Crăciun şi de …

Când am decis ca temă pentru ancheta acestui număr situaţia romanului poliţist în România actuală am pornit de la o constatare dureroasă, şi anume că românii n-au gândit decât în foarte puţine rânduri în termeni antinomici. Pentru noi rareori este clar ca lumina zilei că personajul X e demn de dispreţ, pe când personajul Y întruchipează binele şi onestitatea. În România, ţara lui “merge ş-aşa”, neamul lui “e om şi el”, glia stămoşească a lui “îşi bate des nevasta, da-n rest e om serios”, pe acest plai ca o gură …

Un sfârşit e un început, spun cei din trupa orădeană de rock Celelalte Cuvinte, într-o piesă de pe albumul lor din 1987. Şi-naintea lor au spus-o, fără-ndoială, şi alţii, prin ceasloave ferecate în plumb ori la o halbă de mied prin cine ştie ce tavernă.
Asta nu demonstrează decât că omenirii i-au plăcut dintotdeauna sfârşiturile. Inconştient, fără s-o spună direct. Asta reiese cu fiecare ocazie când se trezeşte câte unul să profeţească finalul vieţii pe Pământ. Atunci când ajungi la sfârşit se presupune că ai avut un cuprins, iar sfârşitul, oricât …

În urmă cu un an porneam în această aventură numită revista Suspans. De atunci, în cele 12 numere apărute, împreună cu o echipă de colaboratori cu care mă mândresc oricând, am reuşit – zic eu, fără falsă modestie – să fac din revistă un reper pentru toţi pasionaţii de literatura şi filmul suspansului. Graţie bunăvoinţei, priceperii şi harului celor care au răspuns afirmativ chemării mele, dimpreună cu Cristi Florescu, maestrul responsabil pentru tot ce înseamnă prezenţa virtuală a revistei Suspans, de la primul până la ultimul pixel, aţi putut citi …

În intervalul 2004-2005 am îndeplinit funcţia de editorialist pe teme social-culturale la un săptămânal orădean. Mi-am revăzut de curând o parte din articole şi am fost – deşi nu trebuia să fiu! – surprins cât de puţin am înaintat ca societate în anii care s-au scurs de atunci. Mai rău chiar, cât de mult am dat în spate. În anii din urmă mai abitir ca oricând de la Revoluţie încoace. Totuşi, e de remarcat că atunci puteam vorbi despre unele sisteme ale statului – medical, educaţional, juridic etc. – în …

Nici acum nu-mi vine să cred imaginile pe care CNN continuă să le arate. Imagini ale unui dezastru de neimaginat, o înlănţuire de evenimente nefaste care ne-au făcut, din nou, conştienţi de condiţia noastră precară pe această planetă.
Cutremurul de 9 grade pe scara Richter care a zguduit arhipelagul nipon, valurile tsunami care i-au urmat şi, acum, ameninţarea nucleară (până la această oră, două reactoare de la centrala Fukushima s-au dezintegrat, iar al treilea e cuprins de flăcări) nu pot să nu te facă să-ţi pui întrebări serioase cu privire la …