Suspans.ro | Eseu

Spirit (sau demon) antropofag în legendele amerindiene, the wendigo (în fapt, aşa cum remarcă R.A. Brightman – în The Windigo In The Material World, Ethnohistory 35 (4): 337–379, 1988 –, wiindigoo la tribul ojibwe, widjigo la algonquini şi wihtikow la tribul cree, cuvinte derivate din termenul proto-algonquian wi-nteko-wa, considerat a însemna “bufniţă”, ceea ce duce cu gândul la straniul „Sălaş negru” din serialul Twin Peaks) are şi o versiune materială, capabilă de a produce manifestări directe în realitatea imediată, fie atunci când îşi atacă victima întrupându-se ca monstru, fie atunci …

B. Traven – Vizită nocturnă
De data asta, ca să nu mai ştiţi niciodată la ce să vă aşteptaţi de la mine, am ales o povestire de-a enigmaticului B. Traven, foarte probabil ultimul aventurier veritabil înainte ca lumea să devină locul comod pe care-l ştim. Despre Traven nu se cunosc foarte multe: până în ziua de astăzi data naşterii, a morţii şi chiar identitatea sa stau sub semnul întrebării. Anarhist neamţ, inginer şi arheolog american, fiu ilegitim al unui rege sau un preşedinte scriind sub pseudonim, teoriile despre el abundă, de …

În episodul trecut al serialului nostru, ne-am oprit asupra Carmillei lui LeFanu ca imagine clasică a femeii-vampir din literatură şi cinematografie, precum şi asupra unei figuri istorice care a stat la baza personajului, contesa Bathory. După cum am văzut, cumplita ucigaşă în serie corespundea perfect ideii noastre despre contesele „colţate”, cu o mică excepţie – dincolo de personalitatea ei stranie şi în ciuda legendelor ulterioare, nimic nu indică faptul că Bathory ar fi băut sânge, ori că s-ar fi îmbăiat în acest lichid.
De altfel, oricât de dubios ar fi fost …

Guy de Maupassant – Le Horla (1887)
Spre deosebire de tot soiul de mofturoşi ai timpurilor noastre, Guy de Maupassant – scriitor francez clasic, autorul romanului Bel Ami şi unul dintre cei mai talentaţi autori de proză scurtă – nu se considera înjosit să scrie şi povestiri fantastice. Ca urmare, am avut mari dificultăţi în a decide ce povestire de-a lui Maupassant să aleg, ezitând între aceea cu bărbatul care se îndrăgosteşte de o frumoasă coadă împletită, aparţinând unei femei moarte cu decenii în urmă, cea cu insul căruia îi pleacă …

Tuturor ne este familiară imaginea literară (şi cinematografică) a femeii-vampir, o aristocrată de o frumuseţe rece, seducătoare, care îşi aşteaptă prada ce îi va asigura nemurirea. Această imagine a fost probabil standardizată de opera lui Sheridan LeFanu, Carmilla, care a dat naştere unei serii întregi de eroine şi anti-eroine ulterioare pe acelaşi tipar. Deşi Carmilla nu a fost prima scriere pe această idee (amintim aici Mireasa din Corinth de Goethe şi Moarta îndrăgostită de Theophille Gauthier), totuşi predecesoarele ei păstrau încă destule caracteristici care le ţineau strâns legate de miturile …

Dincolo de devierile moderne privind legenda Graalului, fie ele idolatrizante, instituţionalizante sau, dimpotrivă, rămânând în sfera profanului, dincolo chiar şi de necesitatea recuperării unor sensuri veritabile ale unui cod pe baza căruia s-a clădit cea mai mare parte a istoriei erei noastre – codul cavaleresc –, intenţia scurtului studiu de faţă este aceea de a vedea dacă şi în ce mod tradiţia cavalerească europeană ne-ar putea fi de folos şi acum, în zilele noastre.
Aşadar, să reluăm firul naraţiunii de unde îl lasă filmele şi romanele din prezent…
Cavalerii mesei rotunde, odată …

Robert E. Howard – Pigeons from Hell (1934)
Bine, porumbeii sunt doar un artificiu, o imagine reuşită, nu-s cu adevărat nişte porumbei veniţi din iad (ce tare ar fi fost asta!). Dar a fost bine că m-am lăsat atrasă de titlu, pentru că altfel ratam cea mai cruntă poveste despre o răzbunare pe care am pomenit-o.
Începe într-un mod clasic, chiar uşor plicticos pentru cine a mai citit poveşti cu inşi temerari care se aventurează în case părăsite, dar merită să-ţi înghiţi plictiseala, pentru că povestea evoluează surprinzător şi pentru atmosfera pe …

Inchiziţia (Inquisitio Haereticae Pravitatis = investigarea perversiunilor eretice) a fost o instituţie (în fapt, un complex de instituţii) din cadrul sistemului judiciar al Bisericii Catolice, responsabilă (responsabile) cu lupta împotriva practicilor considerate aberante la vremea respectivă. Erezia nu se referea strict la religie, ci încadrarea diferea în funcţie de ţară, de obicei incluzând toate formele de comportament declarat deviant: de la blasfemie la homosexualitate, de la satanism la poligamie. Vom detalia însă pe parcurs.
În epocă, Inchiziţia era văzută şi/sau declarată de către protestanţi ca fiind o organizaţie represivă îndreptată direct …

Shirley Jackson – The Lottery (1948)
Cu The Lottery, scrisă şi publicată în 1948, Shirley Jackson s-a dovedit a fi cu mult înaintea vremurilor sale. Povestirea a apărut în The New Yorker şi a provocat o nespusă indignare în rândurile cititorilor. Redacţia a primit o avalanşă de proteste, iar unii cititori şi-au anulat abonamentele ori au trimis scrisori de ameninţare autoarei. Alţii, cei mai nostimi, s-au plâns că nu au înţeles-o. „What happened with the paragraph that tells what the devil is going on?”, se plângea un cititor.
Mie, în anul 2011, …

Deşi fără îndoială că nu a intenţionat asta, cel mai cunoscut criminal în serie din istorie a lăsat în urma lui, în afară de un val al ororii şi panicii, o puternică moştenire culturală, influenţând încă de la primele sale manifestări şi continuând să influenţeze şi în prezent literatura, cinematografia, televiziunea, muzica. Ne-a rămas ceva bun de la Jack Spintecătorul? Fără îndoială. Dar el nu are nici un merit în asta. Din păcate, spre deosebire de alţi ticăloşi notorii, el nu a trebuit inventat.
*
Literatura. Primele scrieri (gothice) care redau crimele …

Dorim ca această rubrică să ajute cititorul la o mai bună reperare a apariţiilor editoriale autohtone din luna anterioară numărului de revistă în care ele sunt prezentate.
Am solicitat, pentru aceasta, majorităţii editurilor noastre care publică în mod regulat sau doar ocazional literatură poliţistă, thriller, mystery, horror, noir etc. să ne pună la dispoziţie aceste date. În unele cazuri, destul de puţine, răspunsul a fost prompt. În toate celelalte nu ne asumăm răspunderea eventualelor omisiuni.
Am ales să grupăm apariţiile în funcţie de editurile care le-au …

Trebuie să fi avut în jur de 14 ani când am văzut Blade Runner pentru prima oară. Pe un video player din cele în care introduci casete, m-am uitat la o bandă răs-copiată din vecin în vecin, cu tipicul sincron în limba română făcut de doamna aceea faimoasă care dubla filmele de acţiune de imediat de după Revoluţie. Apoi, prin liceu, am dat de soundtrack-ul filmului pe care l-am ascultat din nou şi din nou, ciulind urechile la fiecare acord creat de Vangelis şi vizualizând cu ochii minţii scenele acum …

E. T. A. Hoffmann – The Sandman (1816)
În credinţele populare, Sandman este un soi de Moş Ene care le toarnă copiilor nisip pe pleoape ca să li se facă somn şi care le aduce vise frumoase. Asta ca să ştim de la ce s-a pornit, căci nici vorbă despre lucruri atât de inofensive în povestirea lui Hoffmann.
În cazul lui Nathanael, imaginea lui Sandman se suprapune peste aceea a sinistrului avocat Coppelius, partener al tatălui său într-o serie de experimente ştiinţifice cel puţin ciudate. Ori de câte ori acesta vine în …

După ce în episodul trecut am enumerat (şi analizat) victimele teribilului ucigaş care a dezlănţuit în Londra Toamna terorii, a sosit momentul să prezentăm şi suspecţii, sau cel puţin o parte dintre ei, pentru că sunt mult prea numeroşi pentru a putea fi avuţi în vedere cu toţii. Ne vom opri, prin urmare, la cei mai interesanţi.
*
Edward Buchan (sinucidere, 19 noiembrie 1888). Nimic concret nu îl leagă pe sinucigaşul Edward Buchan de victimele din Whitechapel… nimic, în afară de sinuciderea sa. Pe data de 22 noiembrie 1888, The Star raporta …

Vă propun, cu începere din acest număr o rubrică menită să aducă sau să readucă în atenţie povestiri fantastice de pe la începuturile genului. Asta ca să vedem cum a început totul şi dacă nu cumva, scuturate niţel de praf, acestea nu ar face faţă oricăror plăsmuiri moderne. Pe lângă maeştri ai genului, rubrica va face referire şi la povestiri fantastice scrise de autori astăzi clasici care, la vremea lor, n-au considerat că poveştile supranaturale sunt un gen minor şi nedemn de pana lor. Printre ei Henry James, Charles Dickens …