Suspans.ro | Eseu

Robert E. Howard – Pigeons from Hell (1934)
Bine, porumbeii sunt doar un artificiu, o imagine reuşită, nu-s cu adevărat nişte porumbei veniţi din iad (ce tare ar fi fost asta!). Dar a fost bine că m-am lăsat atrasă de titlu, pentru că altfel ratam cea mai cruntă poveste despre o răzbunare pe care am pomenit-o.
Începe într-un mod clasic, chiar uşor plicticos pentru cine a mai citit poveşti cu inşi temerari care se aventurează în case părăsite, dar merită să-ţi înghiţi plictiseala, pentru că povestea evoluează surprinzător şi pentru atmosfera pe …

Inchiziţia (Inquisitio Haereticae Pravitatis = investigarea perversiunilor eretice) a fost o instituţie (în fapt, un complex de instituţii) din cadrul sistemului judiciar al Bisericii Catolice, responsabilă (responsabile) cu lupta împotriva practicilor considerate aberante la vremea respectivă. Erezia nu se referea strict la religie, ci încadrarea diferea în funcţie de ţară, de obicei incluzând toate formele de comportament declarat deviant: de la blasfemie la homosexualitate, de la satanism la poligamie. Vom detalia însă pe parcurs.
În epocă, Inchiziţia era văzută şi/sau declarată de către protestanţi ca fiind o organizaţie represivă îndreptată direct …

Shirley Jackson – The Lottery (1948)
Cu The Lottery, scrisă şi publicată în 1948, Shirley Jackson s-a dovedit a fi cu mult înaintea vremurilor sale. Povestirea a apărut în The New Yorker şi a provocat o nespusă indignare în rândurile cititorilor. Redacţia a primit o avalanşă de proteste, iar unii cititori şi-au anulat abonamentele ori au trimis scrisori de ameninţare autoarei. Alţii, cei mai nostimi, s-au plâns că nu au înţeles-o. „What happened with the paragraph that tells what the devil is going on?”, se plângea un cititor.
Mie, în anul 2011, …

Deşi fără îndoială că nu a intenţionat asta, cel mai cunoscut criminal în serie din istorie a lăsat în urma lui, în afară de un val al ororii şi panicii, o puternică moştenire culturală, influenţând încă de la primele sale manifestări şi continuând să influenţeze şi în prezent literatura, cinematografia, televiziunea, muzica. Ne-a rămas ceva bun de la Jack Spintecătorul? Fără îndoială. Dar el nu are nici un merit în asta. Din păcate, spre deosebire de alţi ticăloşi notorii, el nu a trebuit inventat.
*
Literatura. Primele scrieri (gothice) care redau crimele …

Dorim ca această rubrică să ajute cititorul la o mai bună reperare a apariţiilor editoriale autohtone din luna anterioară numărului de revistă în care ele sunt prezentate.
Am solicitat, pentru aceasta, majorităţii editurilor noastre care publică în mod regulat sau doar ocazional literatură poliţistă, thriller, mystery, horror, noir etc. să ne pună la dispoziţie aceste date. În unele cazuri, destul de puţine, răspunsul a fost prompt. În toate celelalte nu ne asumăm răspunderea eventualelor omisiuni.
Am ales să grupăm apariţiile în funcţie de editurile care le-au …

Trebuie să fi avut în jur de 14 ani când am văzut Blade Runner pentru prima oară. Pe un video player din cele în care introduci casete, m-am uitat la o bandă răs-copiată din vecin în vecin, cu tipicul sincron în limba română făcut de doamna aceea faimoasă care dubla filmele de acţiune de imediat de după Revoluţie. Apoi, prin liceu, am dat de soundtrack-ul filmului pe care l-am ascultat din nou şi din nou, ciulind urechile la fiecare acord creat de Vangelis şi vizualizând cu ochii minţii scenele acum …

E. T. A. Hoffmann – The Sandman (1816)
În credinţele populare, Sandman este un soi de Moş Ene care le toarnă copiilor nisip pe pleoape ca să li se facă somn şi care le aduce vise frumoase. Asta ca să ştim de la ce s-a pornit, căci nici vorbă despre lucruri atât de inofensive în povestirea lui Hoffmann.
În cazul lui Nathanael, imaginea lui Sandman se suprapune peste aceea a sinistrului avocat Coppelius, partener al tatălui său într-o serie de experimente ştiinţifice cel puţin ciudate. Ori de câte ori acesta vine în …

După ce în episodul trecut am enumerat (şi analizat) victimele teribilului ucigaş care a dezlănţuit în Londra Toamna terorii, a sosit momentul să prezentăm şi suspecţii, sau cel puţin o parte dintre ei, pentru că sunt mult prea numeroşi pentru a putea fi avuţi în vedere cu toţii. Ne vom opri, prin urmare, la cei mai interesanţi.
*
Edward Buchan (sinucidere, 19 noiembrie 1888). Nimic concret nu îl leagă pe sinucigaşul Edward Buchan de victimele din Whitechapel… nimic, în afară de sinuciderea sa. Pe data de 22 noiembrie 1888, The Star raporta …

Vă propun, cu începere din acest număr o rubrică menită să aducă sau să readucă în atenţie povestiri fantastice de pe la începuturile genului. Asta ca să vedem cum a început totul şi dacă nu cumva, scuturate niţel de praf, acestea nu ar face faţă oricăror plăsmuiri moderne. Pe lângă maeştri ai genului, rubrica va face referire şi la povestiri fantastice scrise de autori astăzi clasici care, la vremea lor, n-au considerat că poveştile supranaturale sunt un gen minor şi nedemn de pana lor. Printre ei Henry James, Charles Dickens …

Ca şi în cazul Fiarei din Gevaudan, azi vom aborda problema unei fiinţe al cărei caracter mitic nu este legat de existenţa ei, aceasta fiind indubitabilă, ci de natura sau de particularităţile ei, precum şi ale activităţilor desfăşurate. Mă refer la binecunoscutul Jack Spintecătorul, şi mă voi strădui să pun accentul pe câteva din aspectele mai stranii şi mai puţin mediatizate ale acestui caz.
În anul 1888, în cartierul Whitechapel din Londra, a început ceea ce avea să fie numită Toamna terorii, în fapt lucrarea unui ucigaş a cărui identitate nu …

Dorim ca această rubrică să ajute cititorul la o mai bună reperare a apariţiilor editoriale autohtone din luna anterioară numărului de revistă în care ele sunt prezentate.
Am solicitat, pentru aceasta, majorităţii editurilor noastre care publică în mod regulat sau doar ocazional literatură poliţistă, thriller, mystery, horror, noir etc. să ne pună la dispoziţie aceste date. În unele cazuri, destul de puţine, răspunsul a fost prompt. În toate celelalte nu ne asumăm răspunderea eventualelor omisiuni.
Am ales să grupăm apariţiile în funcţie de editurile care le-au înlesnit ieşirea de sub tipar. Iar …

Fragment din lucrarea Vocile morți, ed. Semne, 2011
Cum se moare? Scurtă contextualizare a macabrului în literatura medievală occidentală de cultură germană
Pentru a înţelege felul în care moartea se întrupează şi îşi dobândeşte propria personalitate discursivă, trebuie identificate “antecedentele”. Moartea scrisă nu este o invenţie a sfârşitului epocii medievale, literatura dedicată morţii purtând mai întâi amprenta culturii antice, şi de abia mai apoi pe cea spiritual-creştină şi cavalerească[1]. Exitusul face subiectul unui întreg gen menit să atragă atenţia asupra caracterului vremelnic al vieţii. Anticiparea conştientă a morţii în literatura memento-mori sau …

Satirii şi faunii erau creaturi mitologice considerate a trăi în pădurile din Grecia şi Roma antică, jumătate-oameni, jumătate-ţapi, periculoşi, laşi şi desfrânaţi.
Ei sunt amintiţi în lucrările lui Praxiteles, Hesiod, Euripides, Sophocles etc.
Conform lui Plutarch (De defectu oraculorum), Pan, Zeul-Ţap, a murit în timpul domniei împăratului roman Tiberius, în secolul I după Christos – aceasta fiind singura consemnare a morţii unui zeu în literatura greco-romană.
În Mitologia română, R. Vulcănescu menţionează că satirii şi faunii stau la baza personificărilor demonice ale caprei şi ţapului în mitologia popoarelor din sud-estul Europei; în mod …

În mod straniu şi inexplicabil, această entitate aducătoare de Rău a fascinat întotdeauna reprezentanţii rasei umane, în ciuda paradoxului evident – nimic bun nu poate veni de la Diavol, nici chiar pentru adepţii lui. Astfel, istoria cunoaşte numeroase cazuri de pacte cu Satana, sau de adoratori ai “religiei” lui, şi cunoaşte şi numeroase consecinţe ale acestor alegeri…
Astfel, în primul secol al erei noastre, Simon Magul a fost considerat de contemporani un demon în formă umană sau în orice caz un slujitor al diavolului. Fragmente din opera sa, Apophasis Megale, au …

1. Succubus-ul
Cunoscut şi sub denumirile de cotoroanţă, coşmar, hârcă sau femeia bătrână, succubus este un demon erotic care se aşează pe pieptul bărbaţilor adormiţi, sufocându-i, trimiţându-le coşmare şi furându-le sămânţa pentru a naşte monştri. Dacă bărbatul adormit se trezeşte, el nu se poate mişca şi nici nu poate respira, dar poate vedea demonul. De aici de altfel provine şi expresia Am avut un coşmar, care iniţial însemna nu Am avut un vis urât, ci Am fost vizitat de un demon. Denumirea succubus provine de la expresia latinească a se culca …