Suspans.ro | Proza

O altă viaţă – ultimul episod

Articol publicat in:Proza | 17 februarie 2015
Autor:
o-alta-viata-ultimul-episod

Episodul anterior aici
– Auzi, Ano? Să nu puie carecumva ochii cineva pe ranița mea. Mai bine om mai sta ceva vreme aici, m-auzi femeie? adăugă el îngrijorat. Las’ să plece toți și om vedea noi după.
– D’apăi nimenea nu știe ce ai dumneata înăuntru, cum să ne-o ia?
– Lasă femeie, paza bună trece primejdia rea. Am zis că stăm, stăm! spuse el neliniștit privindu-și plosca goală.
Peste încă o zi, nu mai era firmitură de mâncare și burțile le ghiorțăiau fără oprire. Ana însă era fericită și îi mulțumea lui Dumnezeu …

Citeste mai departe

O altă viaţă (V)

Articol publicat in:Proza | 27 ianuarie 2015
Autor:
o-alta-viata-v

Episodul anterior aici
În lumina lumânării, piatra strălucea miraculos. Din loc în loc se vedeau încrustate irizații aurii, desăvârșite. Bărbatul se emoționă vârtos în fața unei bogății ca aceasta și, cu unghia murdară, începu să râcâie frenetic sperând orbește că va reuși să scoată aurul din suprafața stâncii. Când în sfârșit înțelese că n-are sorți de izbândă, înciudat, începu să mângâie piatra strălucitoare. În câteva secunde, pe întuneric, degetele butucănoase îi alunecară într-o crăpătură adâncă. Iute, fără nici un fel de teamă, îndesă mâna tot mai mult, iar când o trase …

Citeste mai departe

O altă viaţă (IV)

Articol publicat in:Proza | 03 decembrie 2014
Autor:
o-alta-viata-iv

Episodul anterior aici
Trecură zile și nopți, timp în care, de frica certurilor și a casei ruinate, femeia nu se plânse de nimic. Vartan zăcea mereu întins și beat iar Ana le cânta fetițelor la ureche tot felul de cântece, ca să le mai treacă de urât. Se temea ca nu cumva vreun sunet ori vreo vorbă rostită mai apăsat să-l scoale din amorțeală pe bărbat. Cuibărite în blănile de oaie, toate trei se jucau în șoaptă cu păpușile din traista colorată. Ana le croise cu mâna ei din resturile de …

Citeste mai departe

O altă viaţă (III)

Articol publicat in:Proza | 29 octombrie 2014
Autor:
o-alta-viata-iii

Episodul anterior aici
Deși nu pricepeau de fel plecarea grăbită din miez de noapte, copilele, cu inima cât un purice, își ascultau mama fără cârnire. Înțelegeau că pericolul cel mare era, ca de obicei, tatăl lor, pe care nu se încumetau să-l supere cu vreo vorbă.
Vartan își îndesă ploscă după ploscă în ranița mare pe care apoi și-o atârnă de gât.
-Ești gata, femeie? tună el. Fără să aștepte vreun răspuns se aplecă și luă câte o boccea în fiecare mână. Lovi cu piciorul ușa șubredă, dând-o de perete. Cu desagii în …

Citeste mai departe

O altă viaţă (II)

Articol publicat in:Proza | 16 octombrie 2014
Autor:
o-alta-viata-ii

Episodul anterior aici
Când se porniseră bombardamentele, degeaba încercase Ana să-l roage cu cerul şi pământul să se pună cu toții la adăpost în peșteră, căci nu fu chip să îl scoată din ale lui. Omului îi plăcea prea tare să bea până nu mai știa de el, așa că nici nu lua în seamă plânsetele femeii. Ana, văzând cum toți dispar care încotro să își păzească viața, se gândi să-l lase singur pe Vartan, să ia fetele și să fugă cu ele, însă inima-i se puse de-a curmezișul. Spre necazul …

Citeste mai departe

O altă viaţă

Articol publicat in:Proza | 08 octombrie 2014
Autor:
o-alta-viata

Ana își încălzea palmele muncite pe vechiul cuptor din chirpici. În acea noapte se hotărî, în sfârșit, să plece. Răpusă de îngrijorare se uită tristă la copii. Deși nu era decât o sărăntoacă, Ana avea trăsături rar întâlnite la plebea de la țară, fiind mult mai frumoasă decât multe din damele bogate de la oraș.
Cu pomeți arcuiți, cu părul negru purtat mereu pe spate într-o coadă grea, lucioasă, cu fruntea înaltă și ochii mari cerniți, femeia era cea mai frumoasă din tot satul. Trăsăturile corpului dar și cele ale chipului …

Citeste mai departe

Haita

Articol publicat in:Proza | 09 septembrie 2014
Autor:
haita

Năucă, fata fugea cât de tare o țineau puterile, lovindu-se de toți copacii. Zgâriată, cu mâinile pline de sânge, încerca să dea la o parte crengile spinoase ce se agățau necontenit de ea. Din pricina căzăturilor dureroase, genunchii îi sângerau abundent. Isabelle abia se mai putea ţine pe picioare, dar frica îi dădea o energie nebănuită.
Ațâțată din ce în ce de mirosul irezistibil al sângelui, după ea venea în salturi mari o haită de lupi. Animalele fugeau prin pădurea întunecoasă și urlau ca turbate, nerăbdătoare să o ajungă, să o ciopârțească cumplit.
În goana nebună, fata își sfâșiase …

Citeste mai departe

În drum spre schimbare (X) – ULTIMUL EPISOD

Articol publicat in:Proza | 19 august 2014
Autor:
in-drum-spre-schimbare-x-ultimul-episod

Totul devenea din ce în ce mai greu. Viaţa cu care eram eu obişnuită se schimbase, rămânând singură în întreaga lume. Toată viaţa crezusem că sunt singură la părinţi. Cu puţin noroc aflasem că acest lucru nu era adevărat.
Aveam o soră vitregă mai mică cu câţiva ani. Răul din mine era moştenit de la tata. Iar ea moştenise acelaşi lucru. Se pricepea, la fel de bine ca mine, să schimbe totul în jurul ei. Eram foarte asemănătoare la comportament. Aveam aceleaşi gusturi, aş putea spune. Se pricepea cel mai bine …

Citeste mai departe

În drum spre schimbare (IX)

Articol publicat in:Proza | 01 august 2014
Autor:
in-drum-spre-schimbare-ix

Aşteptam răbdătoare ca toţi „petrecăreţii” să plece către casele lor, sau, mă rog, către locurile în care îşi duceau viaţa mizeră. Pusesem ochii pe o domnişoară care abia se mai putea ţine pe picioare. Mă dezgusta. Parcă nici nu merita să-mi pierd vremea cu ea. De fapt niciun alcoolist nu merita ca cineva să-i dea măcar puţină atenţie.
Chiar dacă acea domnişoară mă dezgusta, mă ţinusem după ea o bună bucată de timp. Aşteptam cu răbdare ca ea să facă vreun pas greşit. De fapt, toţi paşii erau greşiţi, deoarece nu …

Citeste mai departe

Paparuda III (ultimul episod)

Articol publicat in:Proza | 29 iulie 2014
Autor:
paparuda-iii-ultimul-episod

Episodul anterior aici
Ca trezită dintr-o nebunie adâncă și fără să scoată o vorbă, țiganca se ridică singură și ieși pe ulița largă, lăsându-l pe moș în urma ei. Mergea dreaptă dar tăvălită și plină de cenușă.
Ajunsă la cârciuma satului, se opri la răscruce. Acolo era fântâna veche de sute de ani, unde o viață întreagă jucase Paparuda pentru cei ai satului. Acolo oamenii o cunoscuseră când era brotăcel și sărea în sus, veselă, dănțuind desculță. Acum, peste câțiva ani, stătea în același loc, ca o străină, ca o nebună, turbată …

Citeste mai departe