Suspans.ro | Proza

Arthur Schopenhauer (născut pe 22 februarie 1778, mort pe 21 septembrie 1860, renăscut pe 17 noiembrie 1944) – filosof german, cunoscut pentru Lumea ca voinţă şi reprezentare, un tratat care are ambiţia de a rezolva problema numenului kantian incognoscibil. Îşi preţuia pudelul mai mult decât pe majoritatea contemporanilor săi. Este printre primii filosofi, care susţin drepturile animalelor şi asta acum 200 de ani. Antifeminist convins, de asemenea un bărbat deosebit de senzual. Este personajul care introduce problematica filosofiei indiene în Occident. Considera că star-ul momentului în filosofia timpului său, Hegel …

,,De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim.”
– Ai de ales. Mereu ai avut de ales. Acum trebuie doar să faci acelaşi lucru, spuse Demonul zâmbind.
Felul macabru prin care îşi rânjea colţii la mine mă făcea să tremur. L-am privit încă o dată, cu dinţii clănţănind de frică. Demonul stătea cocoşat, dar într-un fel ce îl făcea, totuşi, să pară impunător, demn. Ochii în întregime negri pătrundeau atât de profund în adâncurile fiinţei mele, încât simţeam durere în cap, apoi în tot trupul. Sentimentul produs mă răscolea, …

După-amiază de noiembrie, senină şi rece. Pe cerul de un albastru intens plutesc nori albi, răzleţi. Mă grăbesc spre ieşirea din spital. În ultima clipă, asistenta Mariana mă opreşte cu glas ascuţit:
– Dom’ doctor, nu uitaţi, la zece intraţi de gardă! Veniţi puţin mai devreme, că o sărbătorim pe Lucia, asistenta şefului de la Chirurgie 1.
„Asta-mi mai lipsea, o invitaţie la clubul bârfitoarelor”, îmi zic posomorât, „nu este de-ajuns că am stat azi în sala de operaţii opt ore, ca mâna a doua. Abia îmi simt tălpile şi ţiuitul monitoarelor …

Am găsit-o pe mama în bucătăria de vară, înlemnită ca şi când ar fi trecut o eră glaciară peste ea. Cred că gătea ceva, da, de ani de zile tot gătea ceva. Tata era aşezat pe digul de lemn din spatele curţii, privea Dunărea cum coteşte spre ostroave. Trecuseră şi peste el câteva anotimpuri.
*
Ţin minte ceaţa aceea ca un stol de fluturi albi care mişuna pe la picioarele mele şi mirosul, da, mirosul de mâncare de prune care învăluise strada principală, aerul acela dulceag-acrişor şi sărat cât să îţi dea …

Au păşit în sala de bal cu acea atitudine calmă, graţioasă,relaxată, de parcă lumea era a lor. Şi-au dat seama dintr-o privire că erau cei mai frumoşi oameni de-acolo. Marea sală de bal din Hotelul-Ateneu gemea de lume de toate culorile şi formele având însă în comun cele mai bune haine de gală. Pe invitaţie scria limpede,cu litere aurii pe fond negru, că ţinuta la patru ace era obligatorie. Iar ei doi nu făceau excepţie.
Caravadjo era un bărbat a cărui mamă probabil că avusese o aventură cu un zeu de …

Poc. Poc. La distanță de zece secunde, în liniștea de după focul de lumini. Stau în mijlocul străzii; în jur, casele mă lasă să văd cerul întreg. N-au fost artificii. Un țipăt scurt mă face să tresar. Țipăt înăbușit mult prea repede. Mi se aprind „beculețele” și intru speriată în curte.
— O crimă. Am auzit o crimă!
Toți se uită la mine de parcă sunt nebună. Sergiu mă ia în brațe și mă scuză, spunând că am băut puțin și că oboseala etc etc. Mă duce în cameră, undeva sus, și …

Tresări violent şi ţipă, fără un motiv anume. Sau cel puţin fără să îşi amintească de vreunul. Se ridică încet, cu precauţie, să nu îşi mototolească rochia grea de catifea roşie. Auzi voci în jurul ei, dar nu le dădu nici o atenţie şi se repezi afară din încăpere. Pe coridor şi pe scări era agitaţie mare; o văzu pe fata în casă ghemuindu-se într-un colţ cu capul în mâini, bucătăreasa şi cele patru ajutoare ale ei ţipau ca din gură de şarpe, valetul şi intendentul păreau împietriţi.
— Ce s-a …

— O simplă mişcare greşită, rosti Salur, cu un zâmbet vag.
Când îţi petreci peste zece ani din viaţă alergând după un duşman, îl poţi considera şi amic. Îl dibuieşti, crezi că l-ai prins şi el îţi scapă iar printre degete; făcând asta zi de zi, ajungi să-l cunoşti ca pe tine însuţi, poate chiar să-l îndrăgeşti, deşi ştii că în final va trebui să-l ucizi.
Şofasem două zile pentru a-l întâlni pe vampir şi nu voiam să mă întorc acasă fără a-mi încheia misiunea. Le găsisem repede ascunzătoarea; Salur reuşise să …

“Moartea este cel mai binecuvântat dintre visuri.”
Georg Buchner
Cu mâna tremurândă, omul se sprijini de masa extensibilă, care protestă zgomotos. Mai făcu doi paşi şi se lasă să se prăbuşească în balansoarul vechi, icnind. Răsuflând horcăit începu să-şi frece piciorul stâng, schilodit de artrită, în timp ce vocea comentatorului de la radio se împletea cu sunetul răpăitor al ploii şi cu mugetul valurilor izbindu-se de stâncile netede.
… cu toate că în ultimele zile întregul T&W[1] a fost lovit de furtuni puternice, acestea s-au manifestat cel mai violent în zonele Whitley Bay …

5.
Totul părea destul de neclar. Ţin minte că fusesem obligat să mănânc. Apoi tot se insista să beau ceaiul şi să încerc să adorm. Cert era faptul că în acea noapte nu reuşeam să înţeleg anumite imparităţi dintre vis şi realitate. Tind să cred că mă aflam într-o stare de transă prelungă. Era ca şi cum, ceea ce imaginam, se petrecea şi în realitatea imediată, ori poate că nu aveam destulă tărie să discern anumite întâmplări destul de bizare şi, tocmai de aceea, admiteam că închipuirile mă ţineau în prizonieratul …

Iancu îşi aruncă sacoşa în turla prăfuită a bisericii Sf. Mihail, după care sigilă chepengul în urma sa. Era o dimineaţă târzie de primăvară şi tânărul avea din punctul său de observaţie o privire superbă asupra centrului Clujului: clădirile lui Banffy dispuse într-un dreptunghi în jurul catedralei şi a statuii lui Matei. Se vedea bine şi Universitatea, în care Iancu îşi pierduse patru ani din viaţă la Matematică, nereuşind să absolve. Mulţimea, ca de obicei la această oră, împânzea centrul, unii anticipând pauza de masă, alţii de-abia plecând la muncă, …

It’s who I am and what I feel
My life is automatic
Up in the air, is what I breathe
And it is never static
So lift me up and take me high
And make me everlasting
Amaranthe – „Automatic”
O ceaţă umedă şi vâscoasă îi învăluise. Desluşeau forme înăuntrul ei, tot felul de siluete care se conturau gata să ţâşnească afară, topindu-se apoi, redevenind tentaculele diforme ale acelui… ceva. Imagini oribile defilau pe ecranele gigantice, proiectând atacuri imposibil de oprit, coşmaruri cu nave ce explodau la decolare, iar aerul părea să devină insuficient. Uniformele lor se …

3.
În lumina violacee a fanarelor, de o parte şi de alta a drumului, mijeau siluetele umbrelor confuze. Părea că se desprindeau de trunchiurile arborilor, înaintau până la zăplazul de iederă sălbatică şi stane verzi, iar apoi, prinse în dansul unduirilor haotice, amintind trupurile hamadriadelor sau ale sirenelor din nopţile cu lună plină, piereau în puterea lucorii tăioase. Pe alocuri răsăreau odgoanele semiîntunericului aproape sticlos, un fel de tuneluri ce coborau în valea tăcerilor ademenitoare. Tocmai când m-am hotărât să grăbesc pasul, undeva în spatele meu, la o distanţă incertă, percepusem …

— Şoimane, du-te degrabă şi adu-ne Chimaera! spuse împăratul, de la înălţimea tronului, sabia lui întinsă atingând creştetul plecat al viteazului.
Curtenii, de o parte şi de alta a sălii cetăţii de scaun, închipuiau o armată de statui. Razele blânde ale soarelui forţau cadrele înguste şi prelungi ale ferestrelor, dând în vileag părinteşte neînsemnatele păcate, altfel nevăzute, ale curăţiei uriaşei săli, în chip de fire de praf aflate într-o veşnică plutire. Tot ce se auzea erau trilurile vesele ale păsărilor, ce nu ţineau seamă de măreţia momentului, dar se aflau în …

Un zgomot ca de tun şi ploaia începu să cadă. Era rece şi avea un gust amărui, iar miile de stropi scoaseră un zgomot ca de chitară dezacordată când se izbiră de pământ. Sau cel puţin aşa avea ea impresia. Părul blond i se lipise de tâmple, iar de pe şuviţele roşii şi verzi culoarea începu să curgă uşor. Era sigură că mama ei ar fi dat-o cu capul de pereţi dacă s-ar fi vopsit cu adevărat, aşa că singura alternativă o reprezentau prostiile alea de spray-uri care începeau să …