Suspans.ro | Proza

„O fi fost mă-ta vioară,
Trestie sau căprioară
Şi-o fi prins în pântec plod
De strigoi de voievod?
Că din oamenii de rând
Nu te-ai zămislit nicicând.“
Tudor Arghezi
A fost odată ca niciodată… ei, draci, nu-mi stă în fire să fac asta. Chiar deloc. E ca şi cum aş spune o poveste, ceea ce nu este cazul. Ştiu că se pierde tot misterul întâmplărilor astfel, dar chiar nu aş putea să par sincer dacă aş vorbi la persoana a III-a. Nu sunt narator, pentru numele lui… Dumnezeu, sunt personaj. Vreau să …

3. Când mori…
Trecuseră trei săptămâni şi niciun coşmar. Sau cel puţin niciunul pe care să şi-l amintească. Putea spune că traiul ei revenise la normal. Şi era cum nu se poate mai fericită.
― Paul! Mişcă-ţi fundul aici mai repede, sau poţi să-ţi iei adio de la micul dejun.
― Vin acum!
Bărbatul intră în fugă; îşi luă soţia în braţe, apoi o sărută.
― Acum pot să primesc micul dejun? spuse el cu un ton cât se poate de copilăros.
― Poate, surâse Maia, desprinzându-se de el. Paul se aşeză la masă şi, după …

“Beyond her walls I shatter mine
Towards her charming lies I crawl
Her heart got sore as she found mine
Into her liquid arms I fall”
Diorama – Her Liquid Arms
Nu îmi mai amintesc sigur în ce zi am cunoscut-o. Cred că era luni. Sau marţi. Nu, era marţi. Început de noiembrie. Terminasem cursul de „Metode şi procedee numerice” şi aveam o pauză de două ore până la seminar. Hotărâsem să merg la cafeneaua de la colţul străzii, de lângă facultate, pentru că era, în general, mai puţin populată şi îmi …

Poveste cu o necunoscută
în amintirea scriitorului şi traducătorului Ioan COVACI
„Şi astăzi intru în casa ta – oaspe viclean,
oaspe vechi,
oaspe cu gânduri ascunse.
Să te păzeşti!
Mînile mele scapără primejdii.”
Lucian BLAGA
Orice asemănare dintre personajele şi întâmplările din această nuvelă şi persoane sau întâmplări reale este o pură coincidenţă.
1.
 
— Realitatea şi ficţiunea, în romanul tânărului, dar deja celebrului nostru confrate Luca Dumbrăveanu se întrepătrund, se completează şi se potentează reciproc. Iată care este reţeta reuşitei artistice a romanelor sale! – aproape ţipă cu voce piţigăiată binecunoscutul critic literar Gheorghiţă …

Lilly trăia într-un oraş din granit cenuşiu, populat cu oameni cenuşii, cu priviri încruntate şi prea puţine vorbe dulci ascunse în gânduri. Dascălii revărsau zilnic asupra copiilor un şir nesfârşit de adunări şi scăderi şi înmulţiri şi împărţiri şi de nume de râuri şi de ţări şi de fiinţe microscopice cu denumiri complicate şi de poveşti despre bătălii care avuseseră loc cu mult timp în urmă şi ai căror eroi erau de secole oale şi ulcele. Oamenii erau trişti şi îmbufnaţi. Când râdeau, o făceau de cele mai multe ori …

Revăd uneori în minte acele locuri, colonadele de marmură prăbuşite sub licheni, arborii cu crengi negre, noduroase şi lespezile tocite, acoperite de inscripţii pe care încercam în van să le descifrez. Îmi amintesc cetatea albă care răsărea din dealul de loess, după-amiezile nesfârşit de melancolice de septembrie în care rătăceam, uneori singur, alteori însoţit de Hermann sub cerul ireal de senin, căutând cuiburi de fazani şi adunând fosilele care desenau basoreliefuri hieratice în faliile stâncoase de pe malul lacului.
Treceam prin piaţa măcelarilor, unde ne opream la bătrânul Omar şi cumpăram …

1.
Fugea. Supusă instinctului aproape animalic, alerga înspre deschizătura de lumină sângerie ce promitea izbăvirea de tot acest calvar. „Doar să nu se întunece”, reuşea să gândească. „Doar să rezist”, rosti cuvintele de încurajare. Simţea cum pământul de sub picioarele sale devenea tot mai nesigur. Părea că respiră asemenea plămânilor aflaţi într-o avansată stare de regres. Avea senzaţia că arborii noduroşi, ca nişte trupuri eliberate din închisorile întunericului, înaintând într-un ritm constant, o înconjurau din toate părţile. Îi răsăreau în drum. Dar despre ce drum se putea vorbi aici, când ea …

… Iar roua din iarbă lucea precum cioburile de diamant. Şi fiecare diamant oglindea o stea, spărgându-se în mii de curcubee scânteietoare. Fuioare de ceaţă pluteau uşor, spumoase, pe deasupra copacilor încremeniţi, pe lângă dealurile adormite. Aurul lunii pline pălea spre apus, departe, acolo unde pâcla cuprindea pământ şi cer, unde munţii se întindeau întunecaţi ca nişte umbre.
*
“And it’s whispered that soon if we all call the tune
 Then the piper will lead us to reason.
And a new day will dawn for those who stand long
 And the …

Ninsori cumplite. Ger năprasnic. Vântul îşi înteţeşte turbat tăria. Ceaţa grea o împiedică să vadă urmele camioanelor pe zăpadă. La piept ţine cu disperare un cojocel luat în grabă. În curtea fără gard, Firea, uriaşul ciobănesc, legat în lanţ, urlă a viscol, a vreme rea, a moarte. Un alb lăptos o înconjoară de peste tot. E-atât de frig, încât de-abia poate respira. Încearcă să acopere cu un gest febril povara de la piept. Cocârjată, cu faţa chinuită, plină de chiciură, cu respiraţia întretăiată, merge fără ţintă, drept înainte. Aproape aleargă …

Totul a pornit de la o poveste naivă. Una din poveştile acelea pe care le spuneau când Furtuna cânta la geamuri cu glas de lup, iar valurile fierbeau sălbatice în hăul negru de sub stânci.
„Se spunea despre ea că s-a înălţat din valuri”. Vocea era pe jumătate şoptită, ochii pe jumătate închişi, focul din vatră pe jumătate stins. Chipurile lor erau albe şi încremenite, în vreme ce umbrele se întindeau prelungi, tremurânde pe pereţii întunecaţi. Iar povestea curgea lin, domoală ca foşnetul vântului în serile albastre ale altor vremuri…
„… Se …

9.
Nu copila mă interesa în acele momente, apariţiile ei neaşteptate, identitatea ei şi ciudatele resentimente ce începeau să mă domine. Ceea ce frapa într-adevăr se rezuma la o singură idee: nu-mi aminteam mai nimic din propriul trecut. Undeva, ca pe o retină ciobită a memoriei, uneori răsărea câte un nume, un episod confuz, aidoma imaginii desprinse de vreun vis incert. Dar respectivele frânturi nu prezentau nici o importanţă în conturarea tabloului general. Erau doar nişte decupaje ilogice ori sfâşieturi ce nu puteau fi adunate într-un întreg unitar pentru că din …

Ex abrupto. Şi totuşi, la fel de exact ca un ceas elveţian. Şi deloc miraculos, atâta vreme cât existau lămuriri bazate pe ştiinţă şi logică.
Începuse cu paşi mici, asemeni unui prunc, asimilând forme, sunete şi culori, timp în care conexiunile se refăceau bucată cu bucată până ce sistemul ajunse să funcţioneze din nou la parametrii optimi. Şi atunci, fără de veste, ochii şi mintea i s-au deschis ca după un somn îndelungat şi s-a găsit dornic de viaţă şi de lumină.
Nici el nu înţelegea prea bine ce se petrecuse; îşi …

Amintirile din copilăria mea întunecată încep cu imaginea casei în care locuiesc, o clădire veche şi tristă ca o mănăstire, cu ziduri reci prin care fojgăiesc şoarecii. În crăpăturile zidurilor, nimfe de fluturi dorm, încarcerate în cămăşi de mătase, aşteptând metamorfoza. Rugina a muşcat adânc în carnea palidă, ornamentată cu arabescuri din fier forjat a vechii balustrade, care coboară în spirală treptele spre bezna hâdă a subsolului.
Îmi amintesc cum mă opream adeseori pe coridor, în lumina bolnăvicioasă ce se prelingea prin ferestre şi ascultam înfiorat vaierul curenţilor de aer, ce …

„Când veţi citi cele câteva pagini mâzgălite în grabă,
n-o să vă pară surprinzător ― deşi nu le-aţi putea
înţelege pe deplin niciodată ― că mă aflu în faţa acestei
unice alternative: uitarea sau moartea.”
(H. P. Lovecraft – Dagon)
Stau şi privesc apatic stelele mult prea îndepărtate, ancorate în întunecimea cerului lugubru şi avându-te pe tine ca al lor ghid spaţial. Tu le-ai creat. Tu ai dat viaţă universului meu şi tot tu l-ai stins într-o ultimă suflare a morţii. îmi amintesc şi acum, după atâtea secole, cum îmi povesteai visurile tale infectate de …

Abe Wright se trezi în puterea nopţii, după puţine ore de somn. Urmând un ritual grăbit, se spălă pe faţă, se îmbrăcă şi-şi trecu peste piept cureaua Coltului 38, în timp ce cafeaua era pe foc. Apucă în drum paltonul şi-şi potrivi pălăria, pe scări în jos. Urcă în greoiul Plymouth negru pe care îl conduse până la o distanţă prudentă de clădirea suspectă.
În Chicago, în ultima vreme, avuseseră loc o serie de crime ce prezentau toate aceleaşi caracteristici stranii: împunsături de câţiva centimetri în zona gâtului, zgârieturi adânci pe …