Absolut toți ăia cu mușchi

Articol publicat in:Cronica de film | 26 septembrie 2012
Autor:

ExpendablesCândva, cineva (nenea Stallone) a avut ideea să adune într-un maldăr toți mușchii anilor ’80 și să-i pună pe ecran. Purtând arbalete și mitraliere cu trei țevi și grenade și tatuaje cu capete de mort. După cum era de așteptat, la o asemenea rețetă infailibilă publicul american a reacționat pozitiv. Așa se face că săptămânile trecute a apărut ”The Expendables 2”, cu și mai mult testosteron, și mai multe bătăi, cu pauze doar pentru explozii și filosofia pumnului.

Ajunge să te uiți la poster și să citești numele actorilor din prima linie: Silvester Stallone, Jason Statham, Jet Li, Dolph Lundgren, Chuck Norris (!), Jean-Claude Van Damme, Bruce Willis, Randy Couture, Arnold Schwarzenegger și Terry Crews. Singurul care ar putea întregi stereotipul bărbatului capabil ar fi Steven Seagal, omis din listă din cine-știe-ce motive terifiante.

Partea bună a filmului se reduce la această listă de nume și la scenele de acțiune care se succed aproape non-stop. În rest, ”The Expendables 2” este și mai lipsit de căpătâi decât primul film. Pelicula conține clișee din abundență și consider că sunt indulgent dacă numesc dialogul ”ieftin”. Ca și-n primul film, contează prea mult verosimilitatea subiectului și se pune accent pe scenele care-l alcătuiesc. Cu cât mai violente, cu atât mai bine.
Filmul începe cu întreaga echipă de super-soldați dând buzna într-o garnizoană de prin America de Sud. Cu armele lor de calibru deloc neglijabil, Terry Crews, Jason Statham și Jet Li sfârtecă în dreapta și-n stânga tăind soldații inamici în două cu o ploaie de gloanțe, reușind cumva să scape nezgâriați din întreg prohodul. Apoi urmează scena mea preferată în care avionul care-i scapă din infern se dovedește a avea în vârful botului un tun de diametrul unui cap de copil, folosit ulterior la transformarea unui pod în așchii fine.

Stallone e la înălțime pozând în comandantul care nu se teme de nimic și care ia mereu deciziile corecte. Jet Li dispare definitiv de pe ecran după vreo douăzeci de minute (pe care însă le trăiește intens, trimițând în iadul artelor marțiale vreo 10-15 nefericiți). Dolph Lundgren e un fel de personaj negativ în cercul personajelor pozitive: stereotipul renegatului care te face să uiți de părțile lui rele din cauză că e loial și bine-intenționat. Și dacă tot vorbim de stereotipuri, Bruce Willis e același pe care l-am întâlnit în ”Die Hard”: serios, determinat, cu țintă perfectă.

Surpriza filmului e faptul că Jean-Claude Van Damme e eroul negativ, un lord rusnaco-ucrainean sau ceva similar, care mai e și puțin satanist cumva. Întâlnim tema arhi-prezentă din filmele cu și despre Vietnam, cea în care un sătuc de oameni tăcuți e asuprit constant și fără drept de apel de o bandă de mafioți locali care vor să distrugă lumea.

Și chiar și așa, ”The Expendables 2” n-ar fi fost îndeajuns de penibil fără clișeele lipsite de amuzament, rupte din filmele care i-au consacrat pe unii din actori. De exemplu, în mijlocul luptei acerbe, Bruce Willis îi spune lui Arnold că ”I’ll be back” iar Schwarzenegger îi răspunde cu ”yipikaye”. Chuck Norris rupe la un moment dat o glumă de pe chucknorrisfacts.com și ne povestește cum el a fost mușcat de un șarpe veninos și cum după trei zile de agonie șarpele a murit în chinuri. Apoi cineva întreabă pe altcineva dacă e Rambo, apoi un altul îl amenință pe Arnold că va fi ”terminat” (cu aluzie la replica din Terminator 2) – fel de fel de mici încercări de a aminti publicului exact pe cine are onoarea să privească.

În rest se aruncă cu lame de cuțit în toate direcțiile, exploziile întunecă cerul, se consumă vreo două tone de muniție la fiecare sfert de oră iar finalul grandios ne prezintă lupta finală dintre Stallone și Van Damme. Care Van Damme, deși face uz de toate șiretlicurile lui care implică sfoara și lovituri cu piciorul, nu-l poate – DESIGUR – învinge pe actorul-scenarist.

Imaginea care mi-a sărit prima în minte după ce s-a terminat filmul a fost cea a unui cinematograf american plin-ochi de bărbați de 30-40 de ani, saliva curgând din colțul gurilor și prelingându-se pe tricouri pătate la subsori. Este genul de film în fața căruia îți poți decupla liniștit emisferele creierului, lăsându-l să te umple de… absolut nimic. Vid. Imagini cu acoperișuri explodând și haine militare înflorind în pete de flori de mac.
În funcție de câte încasări va avea pelicula până la sfârșitul anului, vom afla și ce șansă mai are cinematografia în următorul deceniu.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Dan said:

    Pentru mine personal nu este chiar asa .
    Filmul imi pare oarecum o amestecatura de nou si vechi iar cei care au vazut filmele in care joaca protagonistii filmului mai sus mentionat isi vor da seama de ce.
    Pot spune ca filmul e un amalgam de clisee ale filmelor din anii 80-90 si un umor fin pus la dispozitie de Stallone.
    Cateva exemple :
    – scena in care Arnold este salvat de ceata de „pitigoi” – cauta omul o arma mare pe masura lui si sigur ca se in infinge in puscociul lui Terry Crews ( Hale ) – replica lui Hale suna cam in halul urmator – Daca ii faci ceva armei fac pe Terminatorul cu tine !
    – nu lipseste la inceput nici acel cineva pe care mereu trebuie altcineva sa il salveze. De ce oare acum era un amarat de chinezut care pe deasupra era si bogatan !!! Ironie sau umor ?
    – de asemenea nu lipseste Chuck Norris care este la fel de bine ironizat aici categorisit drept Lupul Singuratic . Scena era cat se poate de graitoare. Astia atacati din toate partile , raman fara munitie iar dintr-un foc „Lupul Singuratic” ii darama pe toti. De ce ? Simplu ! In filmele sale , Chuck Norris , batea de unul singur o duzina de haidamale si mai tot timpul pleca singur la „atac”!
    – Van Damme – si celebra sa lovitura de picior din Sport Sangeros – acum pus el in rol negativ
    – mereu cineva de razbunat
    – O scena care mi-a starnit rasul in timp ce eram cu paharul de suc la gura este cea in care Bruce Willis aduce un Mini sa iasa la plimbare plina de impuscaturi cu Arnol cel din urma replicand – Pantoful meu este mai mare decat masina asta !
    In filmele sale , Arnold avea cele mai mari arme , cele mai mari masini etc. Pentru el totul era supradimensionat.
    Nu mai tin minte intreg filmul insa e plin de subtilitati si umor fin.
    Cel putin mie mi-a trezit amintiri placute ale copilariei si adolescentei cand ne adunam o gramada de gura casca sa vedem ultimul film cu Van Damme la Casa de Cultura . Filmul rula pe un TV color balsoi rulat fiind de pe un video player sub dublarea inconfundabilei Irina Margareta Nistor !

    In orice caz , e genial acest tip la felul in care face „varza” filmele :

    http://creativemonkeyz.com/category/shows/3lar/

    Numai de bine !

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.