All Good Things

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 11 ( aprilie, 2011 )
Autor:

În 1982, Kathleen McCormack dispărea de la domiciliu, lăsând în urmă istoria unei iubiri eşuate şi o serie de suspiciuni care planau asupra soţului abuziv. Un sfert de secol mai târziu, Andrew Jarecki încearcă să arunce lumină asupra cazului încă deschis, şi alege să o facă cu un lungmetraj de ficţiune, renunţând temporar la forma de cinema care l-a consacrat – documentarul. O decizie pripită, dat fiind că scenariul, deşi propune soluţii, nu îşi asumă până la capăt demonstraţiile bazate pe dovezi circumstanţiale, ci rămâne într-un soi de expectativă cuminte, total nesatisfăcătoare.

Povestea, care se întinde pe vreo 30-şi-ceva de ani, începe în prima parte a deceniului 7, atunci când David Marks (alias Robert Durst), fiul unui mogul imobiliar din New York, se îndrăgosteşte de Katie Mccarthy (alias Kathleen Mccormack), o neica-nimeni pe scara socială, o ia de soţie, şi, spre disperarea tatălui său, se mută la ţară, unde începe o mică afacere cu produse organice. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din magazin, vânzările sunt mici, iar biznisul e veşnic în pierdere, aşa că David cedează insistenţelor părinteşti, revine în New York pentru a intra în slujba familiei, şi sfârşeşte prin a colecta chirii din tot soiul de lăcaşuri dubioase (hoteluri ieftine, bordeluri clandestine ori cinematografe XXX). Presiunea jobului îi şubrezeşte treptat starea mentală şi mariajul lui idilic începe să se destrame, suferind o fisură de proporţii atunci când David respinge vehement ideea paternităţii. Pe cale de consecinţă Katie se apucă de prizat cocaină, fiind prinsă fără scăpare într-un contract marital care, în caz de divorţ, ar lăsa-o falită pe drumuri, iar relaţia lor se adânceşte în accente isteric-abuzive, cu şicane, certuri şi bătăi.

Jarecki alege o formă neliniară de naraţiune, cu un du-te vino de flashback-uri care ne poartă de la trecutul acesta sordid până la prezentul unei curţi de tribunal, cu David pe banca acuzaţilor, toate întreţesute cu inserturi întunecat-misterioase ale unei siluete feminine care aruncă nişte saci de gunoi de pe un pod, în miez de noapte. Trucuri vizuale care nu aduc nimic în plus poveştii, ci riscă să ameţească spectatorul cu prea multe explicaţii din off, în timp ce suspansul rămâne nerezolvat – este David ucigaşul soţiei sale, şi dacă da, e o trăsătură moştenită pe linie paternă? Este patriarhul familiei autorul moral al mai multor crime? Regizorul nu riscă săpături mai adânci, nu dezvoltă firul traumelor din copilărie, nu explică ce-a văzut Sanford în portbagajul fiului şi de ce a tăcut după, în schimb îi iese foarte bine pânza complexă a relaţiilor în care sunt prinşi tatăl dictatorial şi fiul său nevolnic, alături de femeile care au avut nenorocul să-i iubească, iar Frank Langella, Ryan Gosling şi Kirsten Dunst reuşesc nişte roluri demne de o cauză mai bună. Dacă vreţi dramă bine jucată, „All Good Things” e o alegere OK. Dacă vreţi suspans care să va ţină lipiţi de ecran, cu sufletul la gură, încercaţi în altă parte.

All Good Things – S.U.A., 2010, 101 minute. Regia Andrew Jarecki

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.