De bunăvoie şi de (ne)voie sil(u)ită

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 16 ( septembrie, 2011 )
Autor:

Compulsion (1959)
Regia: Richard Fleischer; în distribuţie: Orson Welles, Bradford Dillman

Compulsion (2008, unii zic 2009)
Regia: Sarah Harding; în distribuţie: Ray Winstone, Parminder Nagra

Unul din canalele de televiziune pe care eu nu-l apreciez aproape deloc, în consecinţă, nici numele nu i-l voi da aici, pentru că dă aproape exclusiv filme din categoria „mari tâmpenii pentru micul ecran” are, rarisim, adică de vreo trei-patru ori pe an, sclipiri de geniu. Printre ultimele se numără două ecranizări după romanele Patriciei Cornwell, ambele lansate în 2010. Din nefericire, probabil că vor fi reluate până când ne vom plictisi de ele, fie pe acelaşi canal, fie pe unul frate întru veşnica lui reluare.

Nu despre aceste ecranizări vreau să vorbesc acum, ci despre alt film excelent, dat o singură dată pe postul sus-amintit, şi anume Compulsion, lansat în 2009, şi încă o producţie de elită, intitulată tot Compulsion, dar mai veche (1959).

Primul film ne pune la dispoziţie o reţetă pentru a-ţi construi fericirea nenorocindu-i pe alţii şi, până la urmă, şi pe tine. E o ilustrare perfectă a aforismului „errare humanum est, perseverare autem diabolicum”. Ce se întâmplă în Compulsion 2008/9: Anjika Indrani, absolventă de Cambridge, e obligată de tatăl ei să se pregătească de căsătorie cu Hardik, fiu de prieteni bogaţi. Ea are o relaţie fericită, dar ascunsă, cu Alex. Şoferul tatălui ei, Don Flowers, o scapă de Hardik, pe care îl compromite ca aşa-zis furnizor de droguri, în schimb îi cere fetei să petreacă o noapte cu el. La început scârbită, Anjika cedează până la urmă. Din acest moment, filmul devine extrem de captivant. Drama e inspirată de una din tragediile iacobine cele mai reuşite din vremea Renaşterii în Anglia, The Changeling (Oameni schimbaţi, în traducerea mea aproximativă, dar nu am citit piesa), scrisă de Thomas Middleton şi William Rowley în secolul al XVII-lea. Străvechi sunt patimile trupului nostru scârbavnic…

Compulsion 1959: doi studenţi la Drept proveniţi din familii bogate, aroganţi şi cu o minte strălucitoare, plus iubitori de poponeaţă masculină, zice-se, îl răpesc şi-l omoară pe-un băiat numai ca să demonstreze că sunt capabili de crima perfectă. Ei văd în crima perfectă un adevărat test al intelectului lor superior, de care însă nu se vor mai bucura în libertate, pentru că psihiatrii aduşi ca martori la proces îl consideră pe unul schizofrenic, iar pe celălalt paranoic, iar judecătorul îi condamnă la închisoare pe viaţă. Nu la moarte, întrucât cruzimea atrage cruzime, susţine avocatul geniilor ucigaşe, iar mila e virtutea fundamentală a omului. Constat că în anii aceia — acţiunea filmului se petrece în 1924 — criminalii nu scăpau nepedepsiţi măcar în filme, pentru ca lumea să ştie că legea ia măsurile punitive cuvenite, că inteligenţa nu scuză niciodată omorul, că nicio viaţă nu e mai preţioasă decât alta şi nu trebuie curmată de mâini omeneşti. Un final clasic, aşteptat, dorit, care nu te lasă cu nemulţumirea în suflet. Filmul se bucură de un joc actoricesc seducător, mai ales prin prezenţa lui Orson Welles ca avocat al apărării. De altfel, el şi actorii care i-au jucat pe criminali au luat premiu la Cannes la categoria „Cel mai bun actor” în 1960.

Filmul este bazat pe romanul cu acelaşi titlu din 1956, scris de Meyer Levin, la rândul lui inspirat din cazul renumit al lui Leopold şi Loeb, doi tineri studenţi foarte deştepţi care se considerau supraoamenii lui Nietzsche, aflaţi deasupra oricărei legi şi capabili să se detaşeze de orice sentimente omeneşti. Cei doi săvârşesc actul răpirii şi crima, dar pun la cale să primească şi o recompensă pentru fiul de milionar răpit, tot fără a fi prinşi. Altfel, zău, ce gheşeft făceau, numai răpind şi ucigând? Leopold şi Loeb au inspirat şi piesa de teatru Rope (Funia), de Patrick Hamilton, după care Alfred Hitchcock a regizat filmul intitulat la fel. Ce s-ar face scriitorii şi regizorii fără morbid, fără patologic? Câte capodopere nu s-ar fi născut, de n-ar fi fost el… Aşadar, haideţi să nu omorâm psihopaţii!

„Compulsion” are două sensuri. În filmul din 2008, primul sens, cel de constrângere, se regăseşte în faptul că Anjika e obligată să se culce cu Don, din cauză că el o condiţionează. Al doilea, cel folosit în psihologie, mai ales în sintagma tulburări obsesiv-compulsive, şi care exprimă dorinţa irezistibilă de a acţiona într-un anumit fel, reiese din incapacitatea Anjikăi de-a se rupe de Don mai târziu, atunci când e constrânsă de un sentiment urât, când e mânjită de el din cap până-n picioare. Dar tot la Don în pat ajunge şi, pe cât de scârbită a fost prima oară când a şantajat-o el, pe atât de atrasă ajunge să fie de el.

Don devine, din şantajist, victimă; are un statut foarte interesant pentru mine acest personaj. Dezgustător şi libidinos la început, obsedat fizic de Anjika, în timp se va îndrăgosti de ea şi, până la urmă, o va încuraja să-l omoare, ca să pară un violator ucis de victimă. Constrângerea nu va mai acţiona doar asupra Anjikăi, ci şi asupra lui. Se va simţi constrâns de iubire să moară, pentru ca ea să nu aibă de suferit. Dar Anjika e o victimă de la început până la sfârşit: a tatălui care vrea s-o căsătorească din obligaţie, a lui Hardik, a lui Don, a propriilor ei tentaţii carnale nestăpânite. Se mânjeşte de vină pe ea însăşi, dar îl murdăreşte şi pe iubitul ei, Alex.

Anjika e absolventă a Universităţii din Cambridge şi e bogată. Aici se opresc asemănările ei cu Arthur Strauss şi Judd Steiner din Compulsion 1959. Spre deosebire de ei, fata nu are o inteligenţă ieşită din comun şi nu e tulburată psihic, ci speriată, nu se consideră superioară altora, dar… scapă cu faţa curată şi nici pedeapsă nu primeşte. Mă refer la pedeapsa legii, pentru că, deşi căsătorită, în final, cu un bărbat îndrăgostit de ea, o va chinui permanent amintirea celui pe care l-a iubit şi l-a omorât cu mâna ei.

Sensul de obsesie, de dorinţă irezistibilă al termenului „compulsion” iese la suprafaţă la fel de pregnant şi în filmul din 1959, în care protagoniştii, tulburaţi psihic, cad victimă încăpăţânării de a-şi scoate în evidenţă intelectul şi nu se vor da în lături de la nimic ca să reuşească. Reuşita nu cred că le aduce mari satisfacţii, zice psihologul ignorant din mine, pentru că n-ai cum să te lauzi cu performanţele tale de ucigaş în faţa lumii fără să te prindă poliţia. Nu-i nimic, ei doi sunt prinşi până la urmă şi sfârşesc angajaţi pe durată nedeterminată la gherlă, cu program de lucru nonstop. Sau acest final nu-i afectează? Urzesc deja alte planuri maliţioase? Să ne spună specialiştii, de exemplu, Kay Scarpetta, eroina Patriciei Cornwell, sau alt geniu fictiv.

Două vorbe despre actori. Despre Orson Welles şi colegii de distribuţie, Bradford Dillman şi Dean Stockwell, am spus ce era mai important — au fost premiaţi pentru rolurile respective. Şi, oricum, l-am mai văzut pe Dillman în Evadare de pe planeta maimuţelor varianta 1971, iar pe Stockwell în Quantum Leap şi Battlestar Galactica. Dar despre Parminder K. Nagra, alias Anjika Indrani, eu n-am auzit. E indiancă, dar e născută în the UK, of course, iar filmul ei de bază e Bend It like Beckham şi a luat multe premii pentru rolul din el, inclusiv unul din partea FIFA. Pe Don Flowers îl joacă Ray Winstone, actor britanic distribuit şi în Indiana Jones şi regatul craniului de cristal sau în Edge of Darkness, alături de Mel Gibson. E cunoscut ca primind în special roluri de Gigi Duru.

Compulsion (1959)

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.