Drive

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 17 ( octombrie, 2011 )
Autor:

Personajul lui Ryan Gosling se trage din lunga linie a eroilor solitari, dârji şi tăcuţi pe care i-au întrupat, de-a lungul vremii, Clint Eastwood, Steve McQueen ori Sylvester Stallone. Are trăsături masculine, dar nu macho, o scobitoare în colţul gurii, privirea de oţel, inima de aur. Numai un nume nu are. E, pe rând, Puştiul care lucrează la un atelier auto, Şoferul de închiriat care asigură evacuarea hoţilor de la locul crimei, Cascadorul pentru nişte filme de mână a doua, Vecinul amabil care fură inima unei neveste singuratice şi face pe tatăl-surogat pentru fiul acesteia.

Conduce, şi ăsta e singurul lucru ce pare să-l definească. N-are istorie, n-are familie, n-are planuri de pensie, n-are efuziuni sentimentale nici măcar atunci când îl simţim îndrăgostit. Are o geacă kitschioasă, mănuşi de piele şi un soi de cod al onoarei vag demodat, care îl face să sară în ajutorul soţului recidivist al femeii iubite. Iar pentru că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, urmează un jaf care sfârşeşte prost, o cursă nebunească pe şosele, o poveste cu bani murdari, mafioţi şi „gorilele” lor. Peste toate astea – sânge, surprinzător de mult sânge. Şoferul nu e un tip delicat, şi atunci când loveşte o face conştiincios, cu o violenţă senină care aminteşte de personajele lui Tarantino. Doar că „Drive” are un inconfundabil iz european – Nicolas Winding Refn mânuieşte abil tăcerile, timpii aparent morţi; anumite scene în viteză izbucnesc şi se încheie fulgerător, în miezul acalmiei; o bătaie brutală e pusă în oglindă cu un sărut cum nu se poate mai tandru; emoţiile sunt construite delicat şi nici măcar soundtrack-ul (excelent) nu vine să le îngroaşe melodramatic.

Suspansul e prezent mereu, în spatele dramei, în aerul inocent-misterios al acestui personaj fără trecut, în spatele impresiei de real pe care ţi-o lasă detaliile din scenariu, de la pizzeria meschină ce serveşte pe post de cartier general pentru nişte interlopi până la colecţia de personaje secundare care foiesc în jurul Şoferului, toate desenate în tuşe precise. Nu e un film de acţiune tipic, deşi scenele de gen sunt realizate impecabil. Refn se gândeşte şi la imagine, la stil, la atmosferă, le şlefuieşte şi le învăluie în culori retro, alternează umor, adrenalină, o anume tristeţe, şi îi iese un pop sobru-minimalist pe care vi-l recomand din toată inima.

Drive – S.U.A., 2011, 100 minute. Regia Nicolas Winding Refn

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.