Red Riding Hood

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 13 ( iunie, 2011 )
Autor:

E greu să găseşti un mix bun”, răsuna mai zilele trecute vocea unei reclame de la TV, şi zău că nimic nu confirmă regula mai bine decât ultima producţie semnată Catherine Hardwicke, un melanj de Twilight (adolescenta disputată de un „băiat rău” şi un „băiat bun”, lupul uriaş desenat penibil pe computer), The Village (comunitatea rurală izolată în care se petrec lucruri ciudate) şi basmul Scufiţei Roşii interpretat în cheie mediocru-medievală (tânăra cea mai frumoasă şi bună la suflet e suspectată de vrăjitorie, reprezentantul bisericii e un dezaxat sinistru, iar satul arată ca decupat dintr-o reproducere ieftină după Breugel în care căpiţele de fân sunt împodobite cu flori violet, pentru un efect artistic de-o-se-bit). Bref, un ţinut de basm (pajişti mirifice în mijlocul unor munţi înzăpeziţi) e terorizat de un lup-vârcolac care-şi cere periodic tainul de sânge. De porc, de capră sau de om, în funcţie de chef ori de fazele lunii. Sătui de sacrificii, o parte din săteni pornesc la vânătoare şi ucid un biet animal nevinovat, spre batjocura părintelui Solomon (Gary Oldman), un veritabil cunoscător într-ale strigoilor: aceştia, vezi bine, umblă deghizaţi în formă umană şi se dau de gol abia în nopţile cu lună plină, atunci când ies după pradă. Duşmanul, carevasăzică, poate fi oricine, de la vecin la soţie, de la prietenul din copilărie la viitorul logodnic.

Ce treabă au toate astea cu Scufiţa Roşie? Protagonista (Amanda Seyfried) umblă fâlfâind dintr-o mantie roşie cu glugă, iar într-o noapte visează dialogul acela bizar cu „Bunico, de ce ai dinţii aşa de mari?” Şi cam atât. Destul de subţire, aş zice.

Ce treabă au toate astea cu thriller-ul? La fel de subţire: momentele care ar fi trebuit să urce spre maximum de suspans sunt pleoştite de romanţa adolescentină pe care Hardwicke o îmbibă de sirop, iar o Julie Christie trecută de mult de vârsta pensiei nu îngrozeşte pe nimeni în ipostaza de bunicuţă-cu-potenţial-de-vârcolac.

Păcatul suprem al filmului este că ia mult prea în serios un scenariu în bună parte ridicol (v-am spus că părintele-războinic târăşte după el o mică armată şi un elefant uriaş din fier în care torturează suspecţii?), şi sper că Hollywood-ul să nu aibă în plan prea curând vreo adaptare după „Capra cu trei iezi” ori „Hansel şi Gretel”, că cine ştie ce ne-o mai fi dat să înghiţim.

Red Riding Hood – S.U.A., 2011, 100 minute. Regia Catherine Hardwicke.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.