Reţeaua de la mijlocul anilor ’70

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 22 ( martie, 2012 )
Autor:

Network (1976) este unul din acele filme vechi pe care merită să le bagi cu forța pe gâtul nepoților. Cu nume precum Faye Dunaway sau Robert Duvall pe lista actorilor, Network a câştigat patru premii Oscar, dintre care două pentru Cel mai bun actor şi Cel mai bun scenariu. Este un film aparte mai ales datorită subiectului pe care îl abordează: tirania tăcută a televiziunii asupra gândului liber.

Howard Beale (jucat de Peter Finch) este prezentator la UBS Evening News şi află că în două săptămâni va fi dat afară din cauză că emisiunea lui nu atrage destui telespectatori. Colac peste pupăză, rețeaua de televiziune din care face parte urmează să fie cumpărată de un conglomerat media. Astea se petrec la mijlocul anilor ’70, când televizorul devenise cel mai accesibil mediu de informare, iar posturile TV care se întreceau în vânzarea de reclame începuseră să înțeleagă că statisticile de sfârşit de sezon însemnau totul.

Ceea ce Procesul lui Kafka este pentru sistemul judiciar, Network este pentru televiziune.

Howard o ia razna şi anunță în direct pe post că vrea să se sinucidă, după care începe o tiradă împotriva lipsei de umanitate pe care o emană tot ceea ce televizorul ne serveşte. În ciuda faptului că şefii sunt şocați de cuvintele lui, statisticile arată că oamenii s-au înghesuit buluc să-l urmărească şi să-l asculte, ceea ce duce la prelungirea contractului său şi o emisiune dedicată în care Howard este lăsat să delireze asemeni unui misionar TV.

În afară de linia principală a acțiunii şi micile probleme ale lui Howard, Network este un film despre consumism. Este poate unul dintre primele filme despre consumism pe care America le-a lansat şi îşi merită locul alături de Soylent Green, lansat cu trei ani mai devreme. Discursurile lui Howard sunt pline de patos şi lovesc exact în inima corporațiilor, subliniind cum omenirea a ajuns dependentă de televizor şi incapabilă să ia decizii fără ajutorul acestuia.

Network merită vizionat în special pentru aceste discursuri ale actorului principal care se aplică extrem de bine şi în prezent. Televizorul ne dictează cum să gândim, când să gândim, ce să purtăm, în ce secundă a sitcomului să râdem. Ceea ce Procesul lui Kafka este pentru sistemul judiciar, Network este pentru televiziune: o lume şi o situație absurdă în care Howard urlă în fața camerelor de filmat că tubul catodic ne mănâncă sufletele, totul în timp ce audiența îl aplaudă la sfârşit de isterie.

Sfârşitul filmului este cu atât mai grăitor cu cât telespectatorii încep să-şi piardă interesul în cuvintele revoluționare ale prezentatorului nebun, iar postul ia decizia să-l asasineze în direct pentru un ultim surplus de vizualizări.

Network este o palmă dată telespectatorului, este ca o felie de tort aruncată în fața diabeticului, este dovada că din 1976 şi până acum nu multe s-au schimbat în ceea ce priveşte preferințele populației umane: ne domină aceleaşi porniri animalice, aceeaşi sete de scandal, căutăm să urmărim dramele altora din relativa siguranță a camerei noastre.

Network (SUA, 1976); R: Sidney Lumet; Scenariu: Paddy Chayefsky; Cu: Faye DunawayWilliam Holden şi Peter Finch

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.