The Ghost Writer

The Ghost Writer – Franţa, Germania, Marea Britanie, 2010, 128 minute. Regia: Roman Polanski

Când ultima ta producţie de scriitor „la negru” e biografia unui magician, intitulată „I Came, I Sawed, I Conquered” („Am venit, am ciopârţit, am cucerit”), iar o casă editorială îţi propune să redactezi memoriile unui politician în schimbul unei sume exorbitante, răspunsul tău nu poate fi decât unul afirmativ-entuziast. Asta e şi reacţia lui Ewan McGregor, povestaşul din umbră din filmul lui Polanski, „The Ghost Writer”, angajat să pună pe hârtie memoriile lui Adam Lang (Pierce Brosnan), fostul premier al Marii Britanii. „Marioneta” (că să respectăm titlul destul de nefericit sub care circulă la noi) este o adaptare excelentă după best-seller-ul „The Ghost”, semnat de Robert Harris, o poveste cu trimiteri străvezii la politicienii britanici ai vremii (în speţă, Tony Blair), care stă însă foarte bine în picioare şi fără ele. Cooptat în proiect după moartea în circumstanţe dubioase a predecesorului său, scriitorul-fantomă intră abrupt într-o afacere care pare să-l depăşească. Intimidat de directorii editurii, jefuit de motociclişti mascaţi care vor să-i fure manuscrisul, ajunge în cele din urmă pe insula quasi-pustie din Statele Unite unde Lang îşi duce viaţa retras, împreună cu soţia sa Ruth (Olivia Williams) şi câteva secretare fidele conduse de Amelia (Kim Cattrall), confidenta şi amanta lui semi-oficială.

Maestru în construirea unei atmosfere ameninţătoare (mai ţineţi minte „Frantic”?), Polanski operează discret, cu mână sigură: casa de pe insulă, veritabil buncăr de beton şi sticlă decorat minimalist, e plasată într-un peisaj extrem de auster, între dune reci de nisip cenuşiu şi un cer apăsător; paleta cromatică se joacă în griuri sumbre, aerul pare mereu încărcat de ploaie, oceanul are culoarea plumbului topit, şi nu e de mirare că Mike McAra, primul „negru” angajat să perie volumul de memorii, şi-a găsit sfârşitul în apele sale întunecate. Suspansul se clădeşte discret, din semi-tonuri şi zâmbete, tăceri şi priviri şi dialoguri – e atât de refreshing să vezi un film în care dialogul îşi recăpăta locul pierdut de cele mai multe ori în favoarea efectelor speciale, urmăririlor de maşini şi scenelor de luptă tip „Matrix”.

Tracasat de iţele politice ale poveştii în care a intrat, obosit de protocolul strict impus în preajma demnitarului, scriitorul din umbră încearcă să împace ambiţiile lui Lang de a-şi reabilita numele (pătat de acuzaţii legate de crime de război) cu dorinţa editorului de a tipări un best-seller. Dar mai presus de toate e nevoia lui proprie şi personală de a afla ce se ascunde, totuşi, în spatele zâmbetului când cuceritor, când feroce al acestui prim-ministru alunecos, care trece într-o secundă de la amabilitatea distantă la furia colerică. Investigaţia îl poartă pe căi ocolite ce oscilează între nevasta ministrului, o femeie ambiţioasă care şi-a abandonat propria carieră politică şi-acum e răsplătită cu un mariaj nefericit, un localnic bătrân care ştie câteva detalii importante despre moartea lui McAra, şi un profesor uns cu toate alifiile, care l-a cunoscut pe Lang la tinereţe şi ar putea aduce un strop de lumină în toată această afacere încurcată.

Ewan McGregor evoluează cu o notă de naivitate şarmantă în acest hăţiş de intrigi, tentaţii şi minciuni, Pierce Brosnan e fermecător şi rapace, Olivia Williams – seducător-manipulatoare, „duetele” dintre ei fac tot miezul filmului, iar scena finală, în care aflăm adevărul despre Lang şi manuscrisul lui, e o mică joacă de-a Hitchcock – cum o joacă este şi soundtrack-ul cu tonuri jucăuşe peste un fundal sumbru. Joaca această şi jocul actorilor (prestaţii excelente şi în rolurile secundare, de la Timothy Hutton ori James Belushi la Eli Wallach sau Tom Wilkinson), precum şi povestea care îşi desfăşoară misterul treptat, dirijată cu iscusinţă nonşalantă de Roman Polanski, fac din „Ghost Writer” un thriller politic excelent şi un film cu-adevărat bun. Pe care n-ar trebui să-l rataţi, pentru că nu o să întâlniţi prea curând unul la fel. Cel puţin nu pe ecranele de la noi…

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Patrascu Ioan said:

    Aparitia lui Eli Wallach este o surpriza placuta dar in rest … abureli cu agenti CIA mascati si demascati . Macar daca erau de la vreun alt serviciu secret mai credibil si cu mai multa influenta reala nu doar cinematografica . Cat despre regie in sine este trist si dureros sa vezi asa ceva ( la fel ca Sydney Pollack in Firma ) . Filmul are un ritm lent deloc potrivit pentru unul de acest gen , conflictul aproape ca lipseste , actiunile personajului principal sunt slab motivate . Daca tot filmul era un monolog al lui Eli Wallach in care acesta sa spuna povestea era o bijuterie , fata de ce a iesit . Cu parere de rau , nu va duceti sa-l vedeti decat pentru floricele sau nacho .

  • dan said:

    A fost un film bun, de calitate, din pacate a semanat mult prea tare cu celelalte filme ale lui Polanski (comparat cu A noua poarta, de exemplu, eu nu am gasit diferente semnificative, doar ca A noua poarta mi s-a parut mult mai bun). Polanski stie fara indoiala sa faca filme, dar impresia mea e ca a cam ramas fara idei.
    Vazut insa de cineva care nu a mai vazut filme de Polanski, cred ca ar aparea ca excelent. In plus, daca ne gandim ce gasim acum pe ecrane, chiar e o realizare…

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.