The Resident

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 10 ( martie, 2011 )
Autor:

Dacă vreţi să vedeţi cum arată Hilary Swank semi-nud la 35 de ani (foarte bine!) ori să faceţi comparaţie între pacheţelele de muşchi pe care le etalează acum şi cele din „Million Dollar Baby”, „The Resident” e alegerea ideală. Dacă vreţi un thriller de calitate, luaţi-va gândul: prima aventură a lui Antti Jokinen pe tărâmul lung-metrajelor, după o lungă carieră în regia de videoclipuri (pentru Celine Dion, Korn, Anastacia şi alţii), e una mai mult decât modestă. Nu că n-ar avea o distribuţie promiţătoare – Jeffrey Dean Morgan îi dă replica domnişoarei Swank în rolul principal masculin, iar Christopher Lee, străbunicul filmelor de groază, bifează şi el un personaj secundar. Doar că nimic nu vine să întregească prestaţiile actoriceşti, în afară imaginii semnate Guillermo Navarro –  joacă reuşită de tonuri calde, umbre adânci şi nuanţe bogate de negru, care atenuează parţial ariditatea scenariului.

Hilary Swank e Juliet Devereau, o doctoriţă ce suferă de pe urmă unei relaţii nereuşite şi îşi caută un apartament nou, în care să nu mai fie bântuită de fantomele trecutului. Culmea, găseşte unul imediat – suprafaţă uriaşa, vedere superbă, chiria la preţ de chilipir (mă rog, pentru unii 3800 de dolari înseamnă chilipir). E un târg prea bun ca să fie adevărat, aşa cum are grijă să sublinieze miss Julie de câteva ori, deci vă veţi da seamă şi singuri ce ne aşteaptă: clădire veche, mobilă scârţâind din încheieturi, zgomote bizare, vecini ciudaţi, proprietari dubioşi. Tot tacâmul.

Ah, şi să nu uităm de povestea de dragoste ce pare să se înfiripe între chiriaşă şi proprietarul cel psihopat (pe care Morgan are inspiraţia de a-l juca fragil, cu zâmbete timide şi o anume încărcătură erotică). O poveste care se termină rapid, când Julie revine la fostul iubit – alt tip ciudat, care a urmărit-o de-a lungul şi de-a latul oraşului, şi care o recucereşte cu un simplu „iartă-mă”. Chiar şi bunicul proprietarului face o mică pasiune pentru juna doctoriţă, pe care o spionează pe vizor şi o cadoriseşte cu daruri de bun-venit în bloc. Din păcate, Jokinen îl scoate urgent din peisaj, altminteri ar fi putut ieşi ceva interesant pe ideea pensionarului-voyeur care îşi educa nepotul în tainele clădirii-labirint. Aşa că rămânem doar cu o aglomerare de clişee ale genului, cu personaje schiţate grosolan, cu trimiteri vagi la Hitchcock şi nişte psihoze fără explicaţie. Destul de puţin, chiar şi pentru un debutant în materie.

P.S. Există o scenă în care Julie, proaspăt ieşită din baie, îşi stoarce părul ud pe podeaua din lemn masiv din dormitor, apoi se urcă în pat şi adoarme. 1. Cine se bagă în pat cu părul ud-leoarcă? 2. Dacă aş fi fost proprietarul care tocmai petrecuse zile în şir raşchetând podeaua aia şi m-aş fi trezit cu o chiriaşă care o tratează cu dispreţ maxim, cred că şi pe mine m-ar fi lovit psihoza. Poate că asta era de fapt explicaţia din subtext, cine ştie.


The Resident – S.U.A. / Marea Britanie, 2011, 91 minute, Regia Antti Jokinen

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.