Zona „Fringe”

Articol publicat in:Cronica de film | Aparut in:Nr. 10 ( martie, 2011 )
Autor:

Serial science-fiction creat, începând cu 2008, de J. J. Abrams, Alex Kurtzman şi Roberto Orci

Mă plâng din nou, şi nu promit că e ultima oară, de înclinaţia generală spre râcă, dâcă şi pică pe care am sesizat-o pe multe site-uri şi bloguri, chiar şi pe acelea care speram să-mi ofere informaţii serioase. Poate că nu m-ar irita această predilecţie tipică nu doar spaţiului virtual – urâtă ca substantivele rimate de mai sus – dacă n-ar acţiona în detrimentul calităţii şi, mai trist, al excelenţei.

Serialul Fringe a trecut neobservat în mediile în care mă aşteptam să fie cel puţin amintit, dacă nu aclamat sau criticat. Sezonul întâi s-a difuzat de un post de televiziune românesc, dar la ore târzii, când numai adulţii muncitori, „cu gene ostenite” după o zi de muncă, au voie să se uite la televizor. Aşa decretează bulina – vezi colţul din dreapta jos al ecranului.

Ce m-a atras la acest serial? Totul. Dacă nu ştii la ce se referă „Fringe science”, atunci genericul de început îţi dă câteva indicii: salturi temporale, universuri paralele, teleportare şi alte fenomene care, îndrăznesc eu să sper, în calitate de iubitoare de science-fiction, mai au doar un pas de făcut ca să intre pe teritoriul ştiinţei consacrate, ele aparţinând deocamdată celei numite marginale (dar nu pseudoştiinţei!).

Osatura serialului e clasică: o echipă alcătuită din Olivia Dunham, agent FBI, singură, vitează, impetuoasă; Walter Bishop, om de ştiinţă, evident distrat şi excentric; Peter Bishop, fiul rătăcitor, un tânăr genial (I.Q. 190), şi Phillip Broyles, şeful, cu care ar trebui să încep enumerarea, dacă ar fi să respect ierarhia. În fapt, puteam începe cu oricare personaj, pentru că – aici se sparge tiparul serialelor poliţiste şi se trece în spaţiul „Fringe” – în momentul în care ar dispărea unul din ei, s-ar destrăma echipa, ar învinge răul, ar veni sfârşitul lumii. Al lumii pe care o cunoaştem noi.

Cei patru, adică trei, pentru că Broyles mai mult dă ordine şi te priveşte apocaliptic, încearcă să dea de capăt unor cazuri ale căror soluţii bat, toate, la poarta unei alte lumi. De ce? Din cauza colegului lui Walter Bishop, William Bell, savantul care a reuşit, cu câtva timp înainte de acţiunea propriu-zisă a serialului, s-o şteargă într-un univers paralel. Belly, cum îi spune Walter Bishop când cu afecţiune, când cu un dram de invidie, e interpretat de Leonard Nimoy, care ştiţi, sper, că l-a jucat pe Spock în Star Trek. Olivia Dunham poartă, în viaţa de toate zilele, numele de Anna Torv şi e distribuită în multe filme de televiziune australiene, pentru că e australiancă. A jucat chiar şi într-o telenovelă, bleah. Dacă mi-ar fi spus cineva să mă uit la Fringe pentru că protagonista e una din actriţele care au tuns oi într-o telenovelă lungă cât statul dac de la Burebista încoace, n-aţi mai fi citit aceste rânduri. Las maliţiozitatea la o parte şi recunosc că nu mi-ar fi plăcut să văd nicio altă actriţă în rolul Oliviei Dunham. Anna Torv devine tot mai frumoasă pe măsură ce trec episoadele, e tot mai înţeleaptă şi tot mai deschisă comunicării cu spaţii şi indivizi din zona „Fringe”.

Phillip Broyles… Chelie, ochi de alien, pomeţi înalţi, expresie de abanos. Când îl voi vedea în alt film, voi exclama „uite-l pe Broyles”, nu „uite-l pe Lance Reddick”. Este cel mai expresiv actor de culoare, pardon, afro-american. (Pe locul al doilea e John Coffey din Culoarul morţii). Şi e muzician şcolit, cu patalama, cântă jazz contemporan.

După 17 ani petrecuţi într-un azil de nebuni, ca pacient, din nefericire, Walter Bishop (Denethor din Stăpânul inelelor), se împarte între munca de patolog al echipei „Fringe” şi efortul de-a se apropia de fiul său. Legătura dintre ei se înfiripă greu iniţial, dar e din ce în ce mai strânsă de la un episod la altul. Iar sentimentul lui Walter pentru Peter e superb, intens, incredibil. Din dragoste paternă, Walter e în stare, la propriu, să dărâme lumi. Are la dispoziţie un laborator ultramodern la Harvard, în care sălăşluieşte şi văcuţa Gene. De ce? Pentru că „singurul lucru mai bun decât vaca e omul. În caz că nu-ţi trebuie lapte”, mărturiseşte Walter. Am uitat să vă spun că Walter i-a cerut cândva lui Bell să-i scoată o porţiune din creier şi acum se simte frustrat, o vrea înapoi. E foarte posibil să şi-o recupereze.

Peter Bishop moşteneşte şi amplifică inteligenţa tatălui. Are o figură de copiluţ speriat de propria deşteptăciune. E Catalizatorul serialului, cel care dă lumi peste cap şi poate pune în funcţiune o maşinărie diabolică, menită să distrugă un întreg univers. Iar Olivia Dunham e Catalizatoarea capabilă, de mică, să treacă dintr-un univers într-altul, să scape „de dincolo” îndemnată,  în primul rând, de iubirea pentru Catalizator. Nu ştiu ce se va întâmpla cu ei până la urmă, sezonul trei se filmează chiar acum, dar mi-aş dori să se încheie toate cu o nuntă împărătească.

Episodici, dar stăruitori, sunt Metamorfii şi Observatorii. Despre primii nu vă spun nimic. Despre Observatori, aflaţi că au ochi albaştri, costum şi pălărie şi seamănă între ei ca stropii de lapte. Nu sunt de pe la noi, nu sunt, probabil, nici de dincolo… Dar sunt.

Foarte inspirată mi s-a părut ideea de-a separa etapele unui episod prin imagini alb-negru, scurte cât o răsuflare: o jumătate de măr cu doi embrioni în loc de sâmburi – de departe cea mai reuşită, o frunză lunguiaţă, o floare, parcă o margaretă, o broască, un fluture, o mână cu degetele răsfirate, o siluetă de Observator privit de la distanţă.

Fringe e realizarea lui J. J. Abrams, Alex Kurtzman şi Roberto Orci, cei trei care au creat, printre altele, şi filmul Star Trek din 2009. Bravos, terţet! Mai cântaţi-ne!

*

Un sfat de final: încercaţi să urmăriţi serialul fără traducere. Într-un episod de la începutul sezonului al treilea am auzit o perlă: persoana care a făcut subtitrarea a tradus Belly, diminutivul lui Bell, cu „burtică”, pentru că în momentul în care Walter rostea diminutivul, tocmai îşi punea mâncare în farfurie… Închipuiţi-vă că oroarea se şi potrivea cu contextul.

*

De când urmăresc Fringe, mă uit foarte atentă la chipurile celor din jurul meu. Caut obiecte de dincolo. Caut Observatori. Am şi revelaţii, am şi dezamăgiri. Şi zău că-i dau dreptate lui Walter Bishop: „Cu toţii suntem mutanţi. Remarcabil e cât de mulţi dintre noi arată normal.”

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

3 comentarii »

  • A apărut numărul 10 al revistei Suspans « Mircea Pricăjan said:

    […] Antuza GENESCU — Zona “Fringe” […]

  • laura said:

    Intr-adevar, e un serial genial, nu i-am gasit nici un cusur pana acum de cand il urmaresc. Nu vad alti actori care ar fi putut interpreta atat de bine personajele centrale. Am aflat recent ca se filmeaza si sezonul 4, ceea ce e super. E un serial care te face sa privesti dincolo de noi si poate chiar sa vezi ceva inedit. Pacat ca e difuzat atat de tarziu, dar in fiecare noapte fac un efort sa vad fiecare episod oricat de obosita asi fi pentru merita toata atentia.

  • Rodica said:

    Exceptonal serialul, astept sezonul 4 cu nerabdare si cred ca sunt mai multe universuri paralele. Si cu dimensiunile (etajele) cum ramane? Avem n variante ale noastre si cei care scriem pe aici am ales aceasta varianta. Altii care suntem noi in alte planuri cuantice facem alte actiuni acum. Cand o sa ne reunim ce se va intampla? Vom fi „perfecti” alaturi de constiinta suprema, Dumnezeu?

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.