Despre cartea-obiect

Articol publicat in:Editorial | Aparut in:Nr. 22 ( martie, 2012 )
Autor:

Lucrez toată ziua înconjurat de cărţi. Stau la un birou aşezat cu faţa către geam şi cu spatele către uşă. În stânga mea am uşa balconului. Restul pereţilor sunt acoperiţi de cărţi. Să tot fie vreo 4-5.000 de volume. Nu mai ştiu exact, am renunţat să ţin socoteala acum vreo zece ani. Ultimul număr din catastif e 2873. Monografia Augustin Buzura pe care Ion Simuţ (pe-atunci profesorul meu de Literatură română contemporană la Literele orădene, acum – coleg la revista Familia) a publicat-o la Editura Aula din Braşov, în colecţia „Canon” (în anii aceia era mare dezbatere mare în lumea literară românească pe marginea canonului, mi-amintesc). Însă de-atunci cărţile au tot venit. Cumpărate personal sau primite în dar de la autori şi prieteni (sau autori prieteni, dar aceştia sunt mai puţini, nu-i cultiv în mod aparte), cărţile au venit. Şi continuă să vină.

Printre cele mai plăcute amintiri ale mele sunt cele legate de cărţi. Deloc surprinzător, dat fiind că niciodată nu ies din casă fără a-nşfăca o carte din raft. Nu se ştie niciodată când ai de aşteptat pe undeva — şi ce complice la omorât timpul este mai bun decât o carte? Astfel, oriunde mă aflu, orice lucru memorabil mi se întâmplă, o carte este mereu prezentă.

Aşa se face că ţin minte ce roman mă însoţea, de pildă, la concertul Metallica din ’99, de la Bucureşti. Fulgerul negru de John Saul. Sau, tot în ’99, când am dat examenul de admitere la facultate şi când am văzut-o pentru prima oară pe cea care acum îmi este soţie (şi, de câteva luni, mama băieţelului nostru). Patriot Games de Tom Clancy. Iar doi ani mai târziu, într-o excursie itinerantă cu Facultatea, am citit în autocar – fascinat – primul volum al Jurnalului lui Mircea Cărtărescu, asta-n vreme ce restul colegilor mei citeau pe rând un exemplar hărtănit al Diavolului Memnoch de Anne Rice. Tot din biblioteca mea luat. Ceva mai departe în timp, prin 1997, o vară întreagă, la bunici, la Orăştie, am citit Sadoveanu (Mihail, nu Ion Marin). Ba Nicoară Potcoavă chiar de două ori. Îmi plăcea mie ficţiunea istorică. Cu un an înainte ţin minte şi acum că o zi întreagă n-am făcut altceva decât să citesc Iluzii pierdute de Balzac. Ediţia ESPLA din ’59, cu litere înalte, imprimate la tipar cu plumb.

O droaie de alte amintiri mă leagă, dacă stau puţin să dau filmul înapoi, de toate cărţile citite. Ajunge să desprind un volum din raft, să-i văd coperta şi imediat să mă transport în timp la momentul lecturii lui. Cărţile în forma lor fizică, palpabilă au darul acesta. Sunt veritabile maşini ale timpului.

Nu cred că se va putea vreodată ca un e-book să facă asta. Numai cartea-obiect fixează locul şi momentul în timp. Fiindcă ea ocupă un loc în spaţiu şi fiindcă ea este legată de un moment în timp.

Poate sunt eu mai demodat, mai retrograd, însă pledoaria mea e-n favoarea cărţilor-obiect. În lipsa lor, acum, când scriu acestea, biroul în care-mi petrec zilele de muncă ar fi o simplă încăpere goală, aseptică, în care cele mai de preţ lucruri ar fi priza de curent şi cea de internet. O astfel de încăpere ar fi echivalentul anulării bagajului meu de amintiri – dacă vreţi – livreşti.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

6 comentarii »

  • Ce mai facem în martie? « Aventurile Alexutzei în căutarea fericirii said:

    […] Un editorial grozav scris de Mircea Pricăjan deschide numărul curent al revistei. George Arion ne vorbește de Barnaby după Barnaby, iar la rubrica Cinema, ei bine, Network este de băgat cu forța pe gîtul nepoților, zice Răzvan T. Coloja – asta doar ca să vă atrag atenția asupra cîtorva articole, tot numărul este numai bun de savurat. […]

  • mitoceanu c said:

    asta-i viata, mircea, Cartile sunt prieteni reci si siguri. restul e durere

  • Vero said:

    Eu sunt mai… optimistă – în viziunea mea, cărţile sunt prieteni calzi şi siguri; restul e speranţă 🙂

  • Mircea Pricăjan said:

    Cu toată înţelegerea, Ciprian, dar în chestiunea asta merg pe mâna lui Vero. 🙂 Nu e deloc rece la mine-n birou. Ba dimpotrivă: privind cărţile din jur, simt cum mă umplu de căldura lor.

  • Flavian P. said:

    Sunt de aceeasi parere, Mircea. Nu as renunta niciodata la cartea fizica in favoarea unei carti in format electronic. Si eu am amintiri legate de anumite carti si cateodata le scot din biblioteca si trec prin ele, doar de dragul amintirii. E mult superioara senzatia pe care o ai rasfoind paginile unei carti decat citirea ei pe orice e-book. Sper ca acestea sa nu dispara niciodata iar e-book-urile sa fie niste mofturi de moment.

  • andrei said:

    nu prea va fi asa. Vor coexista, dar de disparut vreuna, nu cred.
    Mie multe carti nu mi se par suficient de bune sa le am fizic in biblioteca, deci nu vad de ce sa imi incarc casa cu ele, totusi spatiul fizic e limitat. In schimb, sunt dispus sa platesc ca sa le citesc, deci un format electronic vine chiar ok; nu mai zic ca atunci cand plec in concediu e mult mai usor sa iau un ebook cu 10 carti, decat 10 carti fizic, desi e discutabil mai ales ca pe alea 10 carti nu le strici, pe cand la ebook daca ii atingi ecranul mai tare s-a terminat.

    Altele insa nu concep sa nu le am in format fizic, stiu ca le voi reciti de mai multe ori si imi place ca atunci cand le citesc sa le simt fizic in mana.

    Viitorul insa apartine SI celor digitale, fie si numai pentru ca firmele au inventat un nou gadget si fac bani din asta.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.