Am ajuns — cu chiu, cu vai — şi la sfârşitul acestui an. Ne-am ţinut răsuflarea, am înghiţit în sec şi-am supravieţuit. Care am supravieţuit.

Unii, mulţi, spun că 2012, anul care vine, va fi şi mai greu. Şi asta nu din cauza mult trâmbiţatei Apocalipse. Ci fiindcă noi, ca ţară, suntem iarăşi prinşi în ofsaid. Taman când vine greul cel greu pe continent, noi suntem cu garda jos fiindcă înalt-stătătorii au găsit de cuviinţă să ne slăbească fibra din timp. Iar schimbarea mult-aşteptată au avut ei grijă s-o amâne. Cu de-a sila. Împotriva tuturor legilor şi normelor. Cu barda, aşa cum ştie orice măcelar. Astfel stând lucrurile, 2012 tind şi eu să cred că va fi un an şi mai complicat decât 2011.

Dar îi vom supravieţuit, nu mă îndoiesc. Ne vom ţine iarăşi răsuflarea, vom înghiţi în sec şi vom supravieţui. Care vom supravieţui.

Acum, la încheierea acestui an, în afara dorinţelor de ordin personal, mi-aş mai dori ca vremurile ce vor veni să nu fie într-atât de vitrege încât să ne abată din drum. Mi-aş dori ca peste un an, în 15 decembrie 2012, să vă putem — eu şi editura Nemira — oferi în continuare revista Suspans şi să pot scrie în editorialul numărului 31 despre un viitor care-ncepe să vibreze a speranţă.

În numele tuturor colaboratorilor revistei Suspans şi în numele editurii Nemira care ne sprijină necondiţionat apariţia, vă urez sărbători calde, bucuroase, şi să aveţi tărie multă pentru Noul An.

Să ne citim cu bine!