Manifest pro literatură

Articol publicat in:Editorial | 17 decembrie 2012
Autor:

Aud de peste tot vestea că românii nu mai citesc. Erau date publicității, nu cu mult timp în urmă, niște statistici pe anul 2012, care spuneau că anul acesta peste 50% dintre români nu au citit nicio carte. Aud că piața de carte se prăbușește. În același timp, știu că pe Amazon se publică săptămânal peste 3000 de titluri noi. E adevărat, piața de carte se prăbușește la noi, în timp ce dincolo de granițe literatura devine o industrie cu ramuri aflate în continuă dezvoltare.

Dar să ne întoarcem la miorițele noastre. Se trage constant și de mult timp încoace, un semnal de alarmă. Tinerii nu mai citesc! Întrebările care mă macină în legătură cu această  afirmație sunt următoarele: care anume dintre tineri nu citesc și ce anume îi împiedică pe ceilalți să o facă?

Vezi rezultatele de la BAC. Se dă vina pe elevul ignorant, pe sistemul incapabil să mai educe și să trezească interes pentru cultură, pe familia prea ocupată să se descurce cu banii de la o lună la alta, ca să se mai întrebe ce a învățat copilul la școală. Alte voci zic că, de fapt, e vina intoxicației media. Cine mai dă bani pe cărți când are Facebook? Acolo se întâmplă câte o dramă, piesă de teatru, baladă sau roman-fluviu la fiecare 5 minute.

Alții, mai exigenți, îmi spun și că nu se mai publică nimic de calitate. Ce să citești, când piața geme de o maculatură care nu valorează nici hârtia pe care este tipărită? Și dacă totuși apare ceva demn de luat în seamă, de unde afli? Cum culegi grâul de neghină, când rafturile gem de autori ilustru-necunoscuți? Și dacă totuși apare ceva demn de luat în seamă, de unde afli? În cine să ai încredere?

Pe de altă parte, de ce să nu recunoaștem, suntem săraci. Și cărțile costă mult. Costă atât de mult, încât librăriile sunt aproape goale.

Aș vrea să zic că toate astea sunt false. Că nu tot ce se publică e slab-calitativ, că editurile noastre nu sunt numai simple birouri de traduceri care preferă autori străini consacrați în locul celor autohtoni, că nu toate cărțile au prețuri obscen de mari, că tinerii citesc, tinerii știu ce este Bookdepository, tinerii află zilnic ce se întâmplă nou în lumea literară, tinerii au Kindle și își cumpără cărți de pe Amazon. Este un paradox aici, pentru că adevăul aparține tuturor. Literatura se prăbușește, deși aud zilnic de la prietenii mei de scriitori noi, străini și români, buni, cu potențial.

Ce vreau eu să spun de fapt? Că deși jumătate dintre noi e complet ignorantă, așa cum zice la statistici, că deși nu toți elevii de a XII-a or să ajungă intelectuali, că deși cărțile sunt scumpe, că deși editurile românești nu își exploatează talentele autohtone, că deși nu se (mai) promovează literatura și că, en-fin, circoteca media e mai interesantă decât un roman de Salinger, de scris, încă se scrie. Se scrie mult, se scrie uneori incredibil de bine și frumos, se scrie cu talent și cu trudă. Se scrie din pasiune, se scrie pentru a se ajunge la performanța de a se trăi din scris, se scrie din ambiție, se scrie din plictiseală. Nu contează. O prietenă îmi spunea că mai bine citește și cărți proaste decât să nu citească deloc. Altfel cum faci diferența?

Mai mult de atât, se publică. Autori independenți, autori care se lasă trași în noul curent al tipăririi la comandă, autorii care își plătesc singuri volumele, autorii care bat la uși cu manuscrisul în mână, sperând la publicare și, de ce nu, la publicitate. Sunt toți acolo sus pe schele, așteptându-și cititorii. Dar ce să citim? Ce să alegem? Cine sunt oamenii ăștia care ne oferă produsul minților și sufletelor lor? Unde am ajuns cu literatura acum?

Ca să răspund la întrebările astea într-un singur articol, ar fi imposibil. Credeți-mă pe cuvânt: pe cât de multă literatură se scrie, pe atât de mult se scrie ”despre literatură”. Așa că lansez o provocare: noi, ceilalți 50% care încă mai citim, haideți să ieșim din cutiuța noastră prăfuită, să ne extindem viziunea, să ne mai uităm și în curtea celorlalți, să explorăm gusturi, imagini, senzații noi. Haideți să depășim ora imposibilă de română, cu genurile și speciile și examenele ei de BAC și să aruncăm un ochi peste literatura nouă, proaspătă, vie. Peste industria literară. Peste oportunități și potențial și pe feluritele moduri în care tehnologia și lectura și-au  dat mâna în cel mai bizar mod cu putință.

E ușor să vezi filmul și să ignori cartea. E și mai ușor să îți verifici zilnic news-feeder-ul și să crezi că nu mai e nevoie să citești nimic, pentru că ai deja toate informațiile. E ușor să treci pe lângă o librărie, fără să intri în ea și e la fel de ușor să ieși dintr-o librărie fără să fi cumpărat nimic, fie pentru că nu îți permiți, fie pentru că nu știi ce să iei, fie pentru că nu găsești ce cauți. Dar e prea ușor. Inadmisibil de ușor, aș adăuga. Așa că lansez rubrica ”Ora de literatură”. Se va ține joia. Intrare liberă, lecție deschisă, teme pentru acasă, opțional. Sesiuni de creație literară pentru cei interesați, informații ”de dincolo” despre industrie, provocări, lansări, dezbateri. Vă aștept!

Etichete:
Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.