În numărul din luna august a anului trecut al revistei Suspans încheiam cronica mea la romanul Under the Dome al lui Stephen King cu următoarele cuvinte: „Şi ştiţi care e lucrul cel mai înfricoşător? Cel puţin pentru noi, românii. Ţara noastră, acum, e condusă tocmai de un Big Jim Rennie. Un Big Jim care îşi pune toată strădania în ridicarea unui dom sub care să încapă nu un oraş, ci o ţară întreagă.”

Ei bine, de atunci şi până acum sentimentul că suntem închişi programatic sub un dom a crescut exponenţial, cu noi şi noi dovezi ale strădaniei satrapului-şef şi-a camarilei sale în această direcţie.

Prima mişcare a fost minciuna. Esenţială pentru orice accedere la panoul de comandă. Minciuna şi falsul. Furtul. Fariseismul şi demagogia. Găsirea unor ţinte false şi auto-poleirea în chip de unic salvator. Cum era de aşteptat, mişcarea a ţinut, prostirea s-a petrecut.

A venit apoi, pe cale de consecinţă, sărăcirea. Printr-o serie de măsuri brutale, inepte, aplicate samavolnic şi fără discernământ. S-a ales negrul înaintea albului, negaţia înaintea afirmaţiei, minusul înaintea plusului. Descurajarea înaintea încurajării. Şi totul cu un unic scop:

Umilirea. După minciună şi furt, după sărăcirea intenţionată chiar a categoriilor sociale care în orice lume civilizată sunt esenţa însăşi a civilizaţiei (profesori, doctori, artişti…), dintr-un calcul meschin şi bazându-se pe o observaţie altminteri justă – anume că românul nu se revoltă chiar aşa, cu una, cu două – s-a ajuns, iată, la umilire. Fiindcă un român umilit are un singur reflex: să decadă, să se ploconească la cel care-i adânceşte umilirea.

În momentul de faţă ne aflăm în faza îndobitocirii. Întrucât aici te aduce ploconirea, atitudinea de slugă care-şi vinde conştiinţa pe firimituri.

În mod firesc, etapa următoare ar fi cea a reprimării celor – puţini – care vor refuza să cadă-n genunchi înaintea celui care dispreţuieşte istoria fiindcă istoria refuză, şi ea, să stea în poziţia cuvenită.

În Under the Dome, Stephen King n-a găsit ca ieşire dintr-o situaţie foarte asemănătoare cu cea de mai sus decât un procedeu deus ex machina. Orăşenii subjugaţi de Big Jim Rennie prin minciună, raţionalizări forţate, umilire şi îndobitocire, fără a mai aminti reprimările brutale, au fost salvaţi printr-un miracol. Asta indiferent cu câtă îndârjire au luptat cei câţiva care s-au împotrivit dictatorului de ocazie.

Mă tem că ceea ce mulţi i-au imputat lui Stephen King, adică finalul – s-a zis – fals, este elementul cel mai aproape de adevăr din toată cartea sa plină de adevăruri dureroase.

În momentul de faţă, România se află sub dom şi Big Jim Rennie este în continuare la putere.