Spiritul sărbătoresc la români

Articol publicat in:Editorial | Aparut in:Nr. 7 ( decembrie, 2010 )
Autor:

Luna decembrie, iarna în general, are pentru români multe semnificaţii. Spre deosebire de alte naţii, pe noi frigul ne scoate din case. Vara ne moleşeşte, ne îndeamnă la somn şi delăsare. Iarna, însă, când se apropie sărbătorile, când noul an bate-n geam şi la uşă, în căpriori şi-n uşa pivniţei, atunci când ne dăm seama c-ar trebui s-o ducem mai bine, că trebuie să umplem masa şi să punem lemne pe foc, să ne bucurăm de belşug la poalele bradului burduşit de globuri, iarna, deci, ne simţim cuprinşi de-o furie, aşa, patriotică şi-o punem de lucruri mari.

Nu întâmplător Ziua Naţională a ţării noastre e-n 1 decembrie, fiindcă atunci, în 1918, în prag de sărbători, ne-am gândit să ne unim cu Ţara Mumă. Nu întâmplător Revoluţia din 1989 a pornit cu câteva zile înainte de Crăciun (şi, iarăşi, deloc fără simbol e şi executarea fostului nostru Iubit Conducător taman în 25). Nu întâmplător ieşim de peste două decenii să ne votăm conducătorul şi legiuitorii tot în această perioadă friguroasă. De-ar fi să căutăm adânc în măduva genomului nostru naţional, trecând de bolboroseala sângelui latin care (ne) fierbe-ntruna, cred c-am găsi o explicaţie plauzibilă, chiar simplă-simpluţă – însă, orice-am face, cu siguranţă ea nu ne-ar mulţumi.

Eu, unul, cred că-i vorba tocmai de ce-am spus înainte: apropierea finalului (fie el şi de an) ne vâră tensiunea-n muşchi şi tremuru-n oase. Oriunde în lumea civilizată, decembrie (şi iarna a cărui simbol este) reprezintă luna prieteniei, a familiei, a bucuriilor mărunte, cu circuit închis, fără o finalitate imediată – ca orice bucurie sinceră, de altfel. E poate cea mai paşnică lună a anului. Ce simbol mai bun vrem pentru a-nţelege lucrul ăsta decât chiar subtitlul pe care decembrie ar trebui să-l poarte în calendar: Luna Cadourilor? E Luna Dăruirii. Luna Generozităţii. Luna Aducerilor Aminte.

Trebuie să recunosc, însă, că şi noi facem paşi buni în direcţia asta. Ne e greu, dar ne străduim. Încercăm să scăpăm de reflexul celui de-al doisprezecelea ceas, care ne dă ghes mai mult să ne-ncheiem conturile cu duşmanii decât să-i sunăm pe amicii demult uitaţi şi să-i invităm la un vin bun, fiert pe sobă şi presărat cu scorţişoară. Şi la noi se umplu magazinele de oameni în perioada asta. Toată lumea caută cadouri. Toată lumea face provizii. Îşi burduşeşte hambarele. Dar lipseşte ceva (ceva – veşnicul inefabil) important.

Am fost de curând într-un asemenea magazin, un depozit la o adică, o hală imensă, unde intri cu cartelă şi cumperi cu căruciorul. Lume multă, nici vorbă, nu aveai loc să înaintezi cu vehiculul pus la dispoziţie, aşteptai la rând să poţi arunca o privire pe raftul cu dulciuri. Lume bună, frumos îmbrăcată, fardată, frizată, cu mobil la cingătoare sau ureche. Din difuzoare se auzea muzica serafică de sezon, calmă, blândă, oblăduitoare. Exact ca-n Occident. Numai că toate astea, departe de a-i umple de-o beatitudine sărbătorească, pe oameni părea să-i calce pe nervi. Erau încruntaţi, mormăiau ininteligibil unul către celălalt, se îmbrânceau şi se călcau pe picioare, îşi schimbau greutatea de pe-un şold pe altul, nerăbdători, la coada de la casă. Mi-am şi închipuit imediat un scenariu horror: încă puţină tensiune, obligaţi să mai asculte încă o oră muzica aceea serafică, şi toată mulţimea de oameni putea face implozie. Ce măcel, ce revoltă, ce revoluţie decembristă!

E-o frenezie la noi în preajma sărbătorilor care aduce cu pregătirea stresantă pentru un examen capital. Păcat e că uităm adesea că plăcerea stă în pregătire şi nu-n ghiftuirea de Crăciun şi Anul Nou care, pe mulţi dintre noi, ne trimite direct la spital, la secţia de dezintoxicare. Păcat e că alungăm din faşă spiritul sărbătoresc, că-l amânăm, sperând să-l putem stăpâni şi, eventual, augmenta. Neştiind că, de fapt, acesta e un „lucru” natural, care se naşte tocmai din ne-atenţia noastră faţă de el, că e o atmosferă care te învăluie şi care creşte cu fiecare gest aşezat şi cu fiecare privire caldă.

Aştept cu răbdare clipa când decembrie şi frigul iernii ne vor face să ne simţim mai bine în propria noastră piele, ne vor aduna la un loc nu pentru nişte veşnice şi perpetue revoluţii, ci pentru a petrece fără grabă fie şi numai câteva ore de-o bucurie sinceră, sublimă.

Să aveţi toţi un An Nou mai liniştit!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.