„Trăim vremuri foarte sumbre”

Articol publicat in:Interviuri | Aparut in:Nr. 3 ( august, 2010 )
Autor:

Mircea PRICĂJAN în dialog cu Brian KEENE

Brian Keene s-a născut în 1967 şi a crescut în Pennsylvania şi West Virginia. Este scriitor profesionist, a publicat 13 romane şi zeci de povestiri, unele strânse în culegeri de autor. A debutat în 2003 cu romanul The Rising, care i-a adus premiul Bram Stocker. Cea mai recentă apariţie care-i poartă semnătura este A Gathering of Crows (august 2010). Site personal: www.briankeene.com.

Mircea Pricăjan: Întâi de toate, la ce ar trebui cititorii români să se gândească atunci când aud de Brian Keene? La ce ai vrea tu să se gândească? Asta ţinând cont de faptul că niciuna dintre cărţile tale nu a fost încă tradusă în limba română.

Brian Keene: Aş vrea să se gândească la romane horror bine scrise, înfricoşătoare, cu un ritm alert. Datoria mea este să scriu ceva ce să le placă. Ceva ce nu trebuie doar să-i sperie şi să-i pună pe gânduri, ci şi să-i distreze.

M.P.: Primul tău roman a fost The Rising, publicat în 2003, şi a avut un succes imediat. Îţi aminteşti când ţi-a venit ideea pentru el?

B.K.: Îmi amintesc. La vremea aceea, romanele şi filmele cu zombies treceau printr-un declin. Pur şi simplu nu mai era nimic nou pe piaţă. Fiind fan zombie, m-am gândit că ar trebui să mai fie şi alţii ca mine, fani care să-şi dorească puternic un film sau o carte nouă. Aşa că m-am gândit să scriu eu una – să scriu genul de carte pe care mi-ar plăcea să o citesc. Din câte se pare, am avut dreptate, întrucât o mulţime de oameni s-a arătat dornică să o citească!

M.P.: Pentru un scriitor, pe lângă idee şi fir narativ, important este şi stilul. Tu îndrăznesc să spun că ai un stil unic. Naraţiune alertă, bine echilibrată, dialoguri veridice. Ai tendinţa să utilizezi mai mult verbul decât adverbul, ceea ce sporeşte efectul. Este acesta un lucru pe care îl faci conştient sau îţi vine natural? Revii asupra textului după prima ciornă şi reduci din excesul de cuvinte?

B.K.: Cred că-mi vine natural. Scriitorii care au avut cea mai mare influenţă asupra mea – Richard Laymond, Joe Lansdale, Hunter S. Thompson – au acelaşi stil literar. Varianta finală a romanelor mele este întotdeauna mai scurtă decât prima. Încerc să elimin toate cuvintele superflue pe care le găsesc. Cred că asta ajută povestea să curgă mai bine.

M.P.: Apropo de infleunţe, care sunt scriitorii care te-au marcat în procesul devenirii tale ca scriitor? Ştiu că prima fază prin care trece orice tânăr scriitor este cea în care-şi imită scriitorii preferaţi. Tu pe cine ai imitat?

B.K.: Păi, pe lângă cei trei amintiţi anterior (Laymon, Lansdale şi Thompson), aş spune că cea mai mare influenţă au avut-o Stephen King (cum s-a întâmplat pentru toţi colegii mei de generaţie), Brian Hodge, Edward Lee şi Robert E. Howard. La început, altă influenţă importantă a venit din partea comicsurilor Marvel şi DC din anii şaptezeci. De fapt, primele mele imitaţii n-au fost sub formă de poveste, ci de comicsuri pe care le scriam şi desenam eu însumi.

M.P.: Romanele tale pot fi împărţite în mai multe serii, în funcţie de personaje şi/sau subiect. Ne poţi spune mai multe despre aceste serii? Aşa le-ai planificat iniţial sau reacţia cititorilor a fost cea care te-a împins în această direcţie?

B.K.: Toate romanele mele sunt interconectate, toate există într-un fel de univers comun. Sunt însă câteva care reprezintă sequel-uri directe. City of the Dead, care este urmarea lui The Rising, a fost scris ca răspuns la cererile venite din partea fanilor. La început, nu aveam de gând să-i scriu o continuare. Pe de altă parte, Ghost Walk, continuarea lui Dark Hollow, a fost plănuit de la bun început. Eu, unul, nu cred cu tărie în sequel-uri, decât atunci când ele vin în sprijinul poveştii. În cazul lui Ghost Walk, aşa a fost.

M.P.: Care roman ţi-a făcut cea mai mare plăcere să-l scrii? Atât de mare, încât ai sperat în secret să nu ajungi niciodată să-l închei.

B.K.: Preferatele mele sunt Ghoul, Dark Hollow, Kill Whitey şi A Gathering of Crows. Ultimele două le-am scris cu maximă plăcere, şi n-am vrut să le închei tocmai din acest motiv – îmi plăcea atât de mult să lucrez la ele. Dark Hollow şi Ghoul, pe de altă parte, nu mi-au produs nicio plăcere. Dimpotrivă, a fost un chin. Amândouă sunt semi-autobiografice şi, scriindu-le, am readus la viaţă o mulţime de demoni din trecut. Faptul că le-am terminat a fost în sine o recompensă.

M.P.: Care dintre romanele tale s-ar potrivi cel mai bine ca primă traducere?

B.K.: Toate au fost traduse într-o limbă sau alta, deja. Cel care mi-aş dori să fie tradus în toate limbile pământului este, probabil, Dead Sea, întrucât cred că reprezintă tot ceea ce cititorii  apreciază cel mai mult la cărţile mele.

M.P.: Eşti un scriitor organizat? Ţii fişe cu personajele, de pildă? Întreb asta pentru că, citindu-ţi cărţile, ai impresia că tu, autorul, ştii tot ce se poate şti despre toţi protagoniştii tăi.

B.K.: Nu, sunt foarte haotic. Nu fac planuri de acţiune şi nu ţin notiţe. Încep de regulă ştiind doar secvenţa de deschidere şi având doar câteva vagi idei legate de intrigă, apoi văd unde mă duce poveste.

M.P.: Pe lângă romane, eşti implicat şi în alte câteva proiecte. Seria de benzi desenate The Last Zombie este doar unul dintre ele. Ce te-a convins să mergi pe drumul acesta?

B.K.: Dintotdeauna mi-au plăcut benzile desenate, încă din copilărie. La drept vorbind, aici, în State, benzile desenate sunt mai profitabile, ca autor, decât romanele. Aşa că există şi aspectul „mercenar” – îmi pot câştiga un trai mai bun suplimentându-mi veniturile din comicsuri.

M.P.: Clickers este o serie la care lucrezi împreună cu J.F. Gonzalez. A ajuns deja la al treilea volum, Dagon Rising. Ce ne poţi spune despre această serie? A cui a fost ideea? Şi cum este să lucrezi în tandem?

B.K.: Ideea i-a aparţinut lui J.F. A vrut să aducem un tribut romanelor munch-out ale anilor şaptezeci şi optzeci – cărţi precum seria Rats a lui James Herbert şi seria Crabs a lui Guy N. Smith. Voia însă să-i dăm o nuanţă lovecraftiană. Seria Clickers este despre o rasă de creaturi preistorice – în parte crab, în parte scorpion – care a venit pe planeta noastră de altundeva. Intenţia este să oferim o experienţă de lectură pură, distractivă, lejeră. O scriem ţinând cont de asta – dialoguri extravagante, situaţii ridicole etc. E foarte distractiv de scris. Ne surprindem reciproc şi ne stârnim unul altuia râsul. Sperăm că experienţa aceasta o trăiesc şi cititorii.

M.P.: Ai scris aproape exclusiv romane. Cu două excepţii notabile: The Rising: Selected Scenes From the End of the World şi Earthworm Gods: Selected Scenes From the End of the World. În ciuda acestui lucru, contribui cu povestiri la tot mai multe antologii. Ce e mai plăcut să scrii: roman sau proză scurtă?

B.K.: Să scrii proză scurtă e lucru greu. Cred că e mai greu de scris decât roman. Într-un roman, ai la dispoziţie între 80.000 şi 150.000 de cuvinte (în medie) să dezvolţi intriga şi să-ţi prezinţi personajele. În cazul unei povestiri, nu mai beneficiezi de luxul acesta.

M.P.: Ne putem aştepta în viitorul apropiat să strângi toate povestirile într-un volum?

B.K.: Până acum, am publicat patru colecţii: cele două menţionate de tine, plus Unhappy Endings şi Fear of Gravity. O a cincia colecţia va apărea în 2011.

M.P.: Ştiu că drepturile de ecranizare pentru unele dintre romanele tale au fost deja cumpărate. Ne poţi spune care anume şi dacă lucrurile evoluează într-un mod promiţător pentru vreunul anume?

B.K.: Sunt contrâns din punct de vedere legal în privinţa a ce pot spune, datorită clauzelor de confidenţalitate, dar se pare că Dark Hollow şi Ghoul au ambele şanse bune să fie filmate.

M.P.: Schimbând puţin subiectul, dar numai puţin, dă-mi voie să te întreb un lucru: Cât de greu îi este unui scriitor, în America, în condiţiile actualei crize economice? Editorii cer mai mult de la tine? Trăieşti cu sentimentul că cititorilor trebuie să le aminteşti mai des să cumpere cărţi?

B.K.: E incredibil de greu. Majoritatea scriitorilor, chiar şi unii dintre cei cu mulţi fani, trebuie să mai aibă un serviciu doar ca să-şi poată întreţine familia. Editorii sunt faliţi şi, astfel, nu-i pot plăti pe autori şi graficieni la timp. E-un dezastru. Din fericire, comicsurile par a se vinde foarte bine, iar eu am avut un oarecare succes în acest domeniu, motiv pentru care n-o duc la fel de rău ca unii dintre prietenii mei. Totuşi, trăim vremuri foarte sumbre.

M.P.: În încheiere, o întrebare grea: Care crezi că este viitorul literaturii horror? Care e următorul mare baubau? După zombies, să zicem…

B.K.: Cred că vom asista la revirimentul horrorului calm, de inspiraţie supranaturală – fantome etc. Asta va dura o vreme, după care horrorul extrem va reveni. Lucrurile acestea au o anumită ciclicitate. În urmă cu zece ani, vampirii erau în vogă. Apoi apetitul pentru ei s-a stins. Acum sunt iarăşi pe val.

M.P.: Îţi mulţumesc, Brian, pentru timp şi disponibilitate!

Interviu realizat în luna august 2010

Traducere din limba engleză: Mircea Pricăjan

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

7 comentarii »

  • Revista Suspans, nr. 3 « Mircea Pricăjan said:

    […] “Trăim vremuri foarte sumbre”, Mircea PRICĂJAN în dialog cu Brian KEENE […]

  • Flav said:

    Interesant interviu. Sunt dornic sa-i citesc romanele, dar nu cred ca in viitorul apropiat vor fi traduse si publicate in romana. Pana acum, sincer o spun, nu am auzit de Brian Keene. Oricum imi doresc sa apara cat mai multe carti horror si in romana!

  • Mircea Pricăjan said:

    Ne dorim acelaşi lucru, Flav. 🙂

  • voicunike said:

    Numai cuvinte de lauda pentru interviu, Mircea! Dar din ce am citit printre rinduri se pare ca vom avea cit de curind tradusa in romaneste si o carte de BRIAN KEENE, o vei traduce tu? Sau daca poti spune-mi macar titlul, please!

  • Mircea Pricăjan said:

    Unde-s rândurile printre care ai citit asta?

  • voicunike said:

    „Cel care mi-aş dori să fie tradus în toate limbile pământului este, probabil, Dead Sea, întrucât cred că reprezintă tot ceea ce cititorii apreciază cel mai mult la cărţile mele.”
    Acestea sunt rindurile si cred ca orice cititor roman s-ar bucura mai ales daca o vei traduce tu.:D

  • Mircea Pricăjan said:

    Vom trăi şi vom vedea. Deocamdată îţi pot spune că ai interpretat greşit afirmaţia autorului. Eram doar curios să aflu ce carte a sa preţuieşte cel mai mult.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.