„Am dorit să readuc pe piaţă un gen uitat de scriitori, dar nu şi de cititori”

Articol publicat in:Interviuri | Aparut in:Nr. 4 ( septembrie, 2010 )
Autor:

Mircea PRICĂJAN în dialog cu Oliviu CRÂZNIC

La începutul acestei veri, cu ocazia târgului de carte Bookfest, apărea un roman scris de un tânăr autor român, aflat la momentul debutului, un roman declarat ca fiind „bazat pe cronici medievale”. Autorul se numea Oliviu Crâznic, iar romanul … şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Imediat după aceea au început să curgă doar cronici, pe bună dreptate, favorabile.

Mircea Pricăjan: Îţi propun să începem, dragă Oliviu, cu o scurtă prezentare. Cine este, aşadar, Oliviu Crâznic?

Oliviu Crâznic: Mircea, am 31 de ani, m-am născut în Lupeni (Transilvania…), am terminat Dreptul, licenţiat în Instituţii de Drept penal şi Instituţii de Drept civil, cu lucrarea de diplomă în Criminalistică, sunt consilier juridic din 2002 şi de anul trecut am şi o diplomă în Mediere. Pe plan personal, mă definesc cărţile, filmele şi muzica; ca să amintesc doar un exemplu din fiecare domeniu – Le Fanu, Umbrele întunericului, Lake Of Tears.

M.P.: Orice autor din branşa aceasta, a literaturii negre, simte nevoia să suprapună ficţiunii sale un moment biografic. Tu ce episod din viaţa ta ai spune că te-a influenţat hotărâtor, împingându-te în această direcţie?

O.C.:Am crescut într-un oraş transilvănean de munte, în care poveştile abundau şi toţi eram fascinaţi de Subspecii şi de Twin Peaks, de pricolici şi de case părăsite. Ca să citez din Deadtime Stories, “There’s no wonder why I grow up like I did/Remember my bedtime stories as kid”. De asemenea, gesturi, gânduri, înfăţişări, principii sau atitudini şi trăiri ale mele sau ale cunoscuţilor mei se regăsesc în personajele cărţii, cel mai notabil exemplu (dar nu singurul) fiind o prietenă foarte apropiată care a inspirat-o pe Adrianna de Valois. Nu pot scrie decât despre lucruri pe care le ştiu, de aceea am şi abordat persoana întâi, astfel ca unele chestiuni care mie îmi sunt neclare să poată rămâne neclare şi pentru personajul narator.

M.P.: Ce a declanşat pofta ta pentru literatură? Şi când/cum ai făcut pasul de la cititor la scriitor de literatură?

O.C.: Părinţii mei fiind profesori de limba română, iar tata foarte pasionat de istorie, am citit de foarte, foarte mic. Am scris dintotdeauna, dar nu am reuşit să realizez nimic care să mă mulţumească suficient încât să mă gândesc măcar să public. Până în toamna trecută, nici nu bănuiam că aş putea deveni scriitor. Elena, prietena pe care am menţionat-o, e cea care a insistat să duc treaba până la capăt, după ce i-au ajuns în mână nişte texte de ale mele. Nu pot decât să îi mulţumesc şi pentru asta, pe lângă pentru multe altele.

M.P.: Ce te-a atras la romanul gotic clasic?

O.C.: În primul rând atmosfera care se asemăna cu cea în care am crescut şi am fost crescut, cu aplecarea spre mister şi trăiri puternice, declanşate de evenimente deosebite. În al doilea rând, structura rigidă, impresionantă, care îi dă un aer de măreţie tragică.

M.P.: De unde fascinaţia ta pentru Evul Mediu?

O.C.: Cred că totul provine din admiraţia mea pentru claritatea valorilor unei epoci, în care Binele şi Răul nu se amestecau, şi unde te situai ori de o parte ori de alta, fără scuze sau explicaţii. De asemenea, grija arătată faţă de ideea de a face lucrurile cu stil, întâlnită la personajele preferate sau în memoriile unor figuri istorice.

M.P.: Înainte de romanul cu care ai debutat anul acesta, ai trecut prin acea etapă a „uceniciei”, exersându-ţi mâna cu proze scurte, sau ai atacat direct forma lungă?

O.C.: Cum spuneam, am scris toată viaţa, dar nu am abordat niciodată proza scurtă. Am început diverse romane pe care nu le-am dus până la capăt nefiind destul de mulţumit de ele; fie nu reuşeam să redau într-un stil propriu, fie nu aveau suficientă viaţă. Aceasta e prima lucrare terminată şi scrisă cu intenţia de a o publica. Dacă exceptăm, desigur, versurile în engleză, un fel de poeme gothice pe tematici asemănătoare cu cele regăsite în …Coşmar, câteva scrise în facultate, câteva chiar înainte de roman.

M.P.: Spune-ne, te rog, mai multe despre cum ai ajuns să scrii … şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Ai început munca de documentare ştiind că vei scrie un astfel de roman sau ideea romanului s-a desprins întâmplător, din dorinţa de a folosi într-o manieră artistică informaţiile la care ai avut acces?

O.C.: Ai intuit, desigur. Nu m-am documentat special, ci am decis să abordez într-o manieră proprie şi cât mai true to the lore temele care m-au preocupat de-a lungul vieţii, şi pe care le-am întâlnit disparat sau insuficient (pentru mine) în alte lucrări. Pentru postfaţă a fost însă nevoie de o muncă suplimentară nu de documentare, dar de reamintire, pentru a fi sigur că nu greşesc anumite date sau nume etc.

M.P.: Cum ai ajuns la cronicile medievale pe care se bazează romanul tău? Ne poţi da câteva exemple de astfel de cronici?

O.C.: Pentru început, acum mult timp, am ajuns la fragmente din cronici redate în lucrări care tratau fenomele stranii, sau chiar doar simple referiri. Mi-au atras iniţial atenţia menţionări ale unor animale şi creaturi stranii în operele lui Conrad Gessner, Pontoppidan, în Mundus Subterraneus a lui Kircher şi în De Dracone a lui Alphonsi. Curiozitatea trezită m-a determinat să fac săpături, ajungând apoi la fragmente mult mai extinse redate în diverse opere, şi în majoritatea cazurilor chiar la operele originale, pe care le consider sursa cea mai potrivită, deoarece prefer să aflu ce credeau despre evenimentele respective cei care le-au trăit, mai degrabă decât ce cred istoricii. Pot să amintesc lucrări diverse, nu doar pe domeniul supranaturalului, de la memorii (Richelieu, Casanova), la lucrările lui Ignaţiu de Loyola, la Directorium Inqusitorium şi Malleus Maleficarum (codurile procedurale ale Inchiziţiei), la demonarii precum Clavis Salomonis, cronici ca Descriptio Moldaviae, ziarele epocii referitoare la Jack Spintecătorul, menţiunile lui Voltaire despre vampirism şi ale lui R.L. Stevenson despre Fiara din Gevaudan, procesele-verbale ale lui Fuend despre Ororile din Savoia, raportul austriac Visum Et Repertum, Confesiunile lui Aleister Crowley etc. Aş menţiona şi două importante – pentru mine – lucrări-sinteză, Vampiri şi vampirism a lui Lecouteaux şi Cartea vârcolacilor de Sabine Bahring Gould.

M.P.: Care a fost miza ta, scriind romanul?

O.C.: Am dorit să readuc pe piaţă un gen uitat de scriitori, dar nu şi de cititori. Cunosc foarte multe persoane în a căror bibliotecă stau la loc de cinste Walpole, Radcliffe, Hawthorne, Poe, Lovecraft, LeFanu, şi se întreabă de ce nu mai scrie nimeni în felul ăsta.

M.P.: Nu te-ai temut că demersul tău va fi considerat o „nebunie”, ştiind bine că genul pe care îl abordai, cu rigorile lui precise, ţine de o etapă demult consumată în istoria literaturii?

O.C.: De fapt, ba da. Am încercat să mă adresez unei nişe de cititori, conştient de riscul de a nu plăcea majorităţii. Spre surpriza mea, lucrurile au ieşit însă foarte bine. Cartea a plăcut inclusiv multor adepţi ai literaturii clasice, dar şi ai mainstream-ului. Mă bucur.

M.P.: Ai un cerc bine definit de prieteni care, înţeleg, au constituit primul tău public. A fost aceasta o etapă importantă în scrierea romanului? Arată el astăzi aşa şi datorită reacţiilor primite din partea celor apropiaţi?

O.C.: Într-adevăr, cartea a ajuns la majoritatea prietenilor înainte de publicare, dar după ce a fost scrisă în forma finală. Doar Ioana Lăzărescu, ale cărei reacţii m-au ajutat foarte mult să văd dacă modul în care evoluează acţiunea va prinde şi la cititorii altor genuri, şi Elena, care a stat pe capul meu să scriu, au văzut produsul pe măsură ce evolua. Ioana mi-a semnalat unele inadvertenţe de natură tehnică, ceea ce mi-a fost de un real folos. Elena mi-a confirmat că am surprins în roman ce urmăream să surprind. Şi totuşi cartea arată aşa datorită tuturor prietenilor mei, pentru că majoritatea se pot regăsi, fie şi parţial, în diverse trăsături ale personajelor sau momente ale acţiunii, aşa cum am precizat şi mai sus.

M.P.: Ce ţi-ai dori să-şi spună cititorii când ajung la ultima pagină a romanului tău?

O.C.: Aş dori să îşi spună ceva de genul: “În sfârşit, din nou gothic adevărat”.

M.P.: Ţi-a fost greu, debutant fiind, să-ţi găseşti un editor?

O.C.: De fapt, spre surpriza mea, nu. Majoritatea editurilor pe care le-am contactat au fost dispuse să mă ajute. Am ales Vremea pentru deosebita stimă pe care o port doamnei Silvia Colfescu, o profesionistă desăvârşită în care am deplină încredere şi a cărei vastă cultură şi activitate în domeniu m-au impresionat teribil. De altfel, în felul acesta am avut ocazia să cunosc şi să lucrez cu oameni minunaţi, restul echipei de la Editura Vremea, bineînţeles echipa Editurii Millennium Press, care m-a susţinut de asemenea, cu extraordinarii Horia Ursu, Michael Haulica (unul din idolii mei de altfel) şi mulţi, mulţi alţii, prea mulţi oameni deosebiţi pentru a-i enumera aici.

M.P.: Te-a mulţumit receptarea de până acum a romanului?

O.C.: Da, a fost peste aşteptări. Asta se datorează în primul rând susţinerii primite de la cei care mi-au plăcut cartea, şi care au vorbit apoi despre ea. Le mulţumesc tuturor.

M.P.: Care ar fi reproşul primit căruia nu-i vezi temeiul?

O.C.: Mi s-a reproşat de către două sau trei persoane „aerul vetust”. De fapt, pentru mine a fost un compliment, deoarece exact asta am încercat să fac, să dau romanului aerul unei cărţi scrise acum două secole. Probabil ei nu au înţeles ce intenţionam, sau poate nu gustă acest gen de literatură. E dreptul lor. Eu însă am trecut asta la plus, nu la minus.

M.P.: Ce urmează pentru tine după acest roman gotic? La ce lucrezi?

O.C.: Am destul de multe proiecte, să văd ce se va concretiza. În stadiu avansat sunt o nuvelă steampunk şi una gothică, un volum de poezie gothică şi darkwave la care am plăcerea să lucrez cu Elena şi două romane, un adventure cu accente horror şi fantasy şi o continuare la …Coşmar. Sper să realizez şi un SF pur la un moment dat, am un concept, dar nu am început propriu-zis lucrul. De asemenea, mă mai gândesc împreună cu Nicolae Voicu de la Blogul fanului SF la o nuvelă mai extinsă sau poate chiar un roman steampunk.

Interviu realizat în septembrie 2010

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

18 comentarii »

  • dan said:

    super interviul! felicitari lui Mircea Pricajan si lui Olivu Craznic! gothic rules!

  • romeo said:

    In prezent exista putina literatura de calitate, iar consumatori de literatura la fel de putini, dar iata ca schimbarea vine de la un tanar autor, necunoscut pana acum, dar care ar putea schimba acest lucru.Imi doresc sa nu se opreasca in ciuda numeroaselor piedici existente si sa pot citi noi aparitii.

  • mia said:

    Felicitari atat lui PRICAJAN cat si lui CRAZNIC!

  • voicunike said:

    @Felicitari dragilor prieteni pentru interviu! Sunteti uimitori amundoi!

  • Bear said:

    fain interviu! bravo deopotriva amindurora!

  • oliviu craznic said:

    nu pot spune decat ca va multumesc si ca sunt onorat ca v-a placut interviul, si onorat sa apar in Suspans!

  • Galileo Online » Suspans.ro nr.4 said:

    […] cîteva puncte din acest sumar: un interviu cu Oliviu Crâznic, proză de Florin Irimia, Lucian Dan Teodorovici și Oana Stoica-Mujea, recenzii semnate, între […]

  • Declaraţie de dragoste « Ugly Bad Bear's Blog said:

    […] Şi un interviu realizat de Mircea Pricăjan cu Oliviu Crâznic, pe suspans.ro, aici. Grăbiţi-vă să-l citiţi, că băieţii de la Nemira i-au supărat pe otomani şi site-urile […]

  • dora said:

    FELICITARI OLIVIU !un real talent, ce ar fi pacat sa nu fie promovat

  • Tiberiu said:

    Oliviu, felicitari pentru carte si pentru interviu. Pe amandoua le-am citit cu mare interes. Astept cu nerabdare o noua carte.

  • Paul said:

    Un interviu interesant al unui autor interesant.

  • autoversicherung said:

    Very enlightening and beneficial to someone whose been out of the circuit for a long time.

    – Kris

  • oliviu craznic said:

    @Kris: Thanks a lot, and very nice surprise to hear you again! Glad you like it!

  • Suspans.ro » Articole » La aniversară said:

    […] Aici puteţi citi un interviu pe care ni l-a acordat pentru numărul 4. Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter. […]

  • didi said:

    Felicitari!

  • Adriana Raducanu said:

    Nu am citit romanul dar mi-ar face mare plcere. L-as intreba pe autor daca Mateiu Caragiale, Eliade, I.L. Caragiale i-au fost cumva surse de inspiratie. Mi se pare ca gasim Gotic strecurat si in operele lor, ca sa nu ami vorbim de extraordinara imgistica a lui Eminescu si chiar poezia si proza lui Minulescu. Cred ca literatura romana a avut de mult gotic, dar datorita unor ridicole complexe s-a ferit sa se afilieze in vreun fel genului…Am colegi marxisti care neaga existenta Goticului in literatura!!! Oricum, sunt fericita ca avem si noi un roman care sa se poata numi gotic pur! Felicitari autorului!

  • oliviu craznic said:

    Adriana Raducanu – Imi pare rau, dar abia acum am vazut mesajul tau. Multumesc pt felicitari. Opinia mea este ca gothicul propriu-zis nu a existat in literatura romana, cei mentionati de tine avand insa abordari apropiate sau folosind elemente legate de gothic. Putem numi gothice nuvelele lui Voiculescu si una dintre nuvelele lui Eliade, dar este o incadrare usor fortata, acestea fiind mai degraba o replica la genul gothic a literaturii romane, decat o reflexie pura. E un gothic distilat, pentru a fi acceptat la noi. Mateiu Caragiale e foarte apropiat de romanul gothic ca stil si ca personaje, dar nu si ca subiect, care e mai degraba unul filosofic. Etc.
    Ai perfecta dreptate cu faptul ca literatura romana s-a ferit sa abordeze acest gen, sau, atunci cand a incercat sa o faca, a facut-o mascat ori combinat cu alte genuri mai bine vazute aici. Alta posibila explicatie pentru lipsa gothicului este patriotismul multor scriitori romani – nefiind specific literaturii noastre, poate nu au considerat ca e cazul sa il in cerce, ori cand l-au incercat, l-au adaptat foarte mult.

  • Adriana said:

    Autorului, din nou,
    Astazi am primit romanul tau, prin posta, din Romania. Nu cred ca am precizat, dar sunt lector de literatura engleza si comparata, de zece ani predau ın Turcia. Aria de expertiza: Gotic, pe care scriu si o carte momentan, pentru a putea accede la titlul de conferentiar si nu numai…De-abia astept sa-ti citesc romanul…Cu bine, Adriana

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.