Jack Ketchum: „Ce suntem în stare să ne facem unii altora mă sperie mult mai tare decât mă vor speria vreodată vampirii şi vârcolacii”

Articol publicat in:Interviuri | Aparut in:Nr. 7 ( decembrie, 2010 )
Autor:

Mircea PRICĂJAN în dialog cu Jack KETCHUM

Jack KETCHUM este pseudonimul literar al autorului american Dallas Mayr. Născut în 1946, şi-a petrecut copilăria în Livingston, New Jersey. A scris unsprezece romane, patru colecţii de povestiri şi mai multe nuvele. A primit de patru ori premiul Bram Stoker. Patru dintre cărţile sale au fost ecranizate (Offspring, Red, The Girl Nex Door şi The Lost).

În cuprinsul discursului pe care l-a ţinut cu ocazia primirii Medaliei de Excelenţă în Literatură din partea National Book Foundation (2003), Stephen King afirma: „Romanul de debut al lui Jack Ketchum, Off Season, publicat în 1980, a fost primit în domeniul în care, chipurile, activez, adică acela al horror-ului, cu un entuziasm egalat apoi doar de apariţia lui Clive Barker. Nu exagerez deloc când spun că aceşti doi domni au schimbat faţa literaturii populare americane!”

Site oficial: Jack Ketchum.

Mircea PRICĂJAN: Cum se explică faptul că ai început să scrii sub pseudonim?

Jack KETCHUM: Primul meu roman, Off Season, era extrem de violent. Nu eram sigur cum vor reacţiona părinţii mei, aşa că m-am ascuns în spatele unui pseudonim. Până la urmă, n-au fost deranjaţi. Cartea s-a vândut însă atât de bine, încât m-am hotărât să-l păstrez.

M.P.: A fost de-o importanţă covârşitoare sau doar întâmplătoare faptul că Stephen King ţi-a lăudat cărţile din prima clipă?

J.K.: Steve a fost un susţinător incredibil şi m-a ajutat extrem de tare în privinţa vânzărilor. Vânduse însă patru cărţi pe când Steve s-a arătat entuziasmat de Joyride, alias Road Kill. Deci nu eram tocmai un necunoscut. Ce nu ştiam era că el citise şi acele prime cărţi şi că le-ar fi dat girul cu mare bucurie. Sunt fericit la culme că am luat în cele din urmă legătura cu el.

M.P.: Ce te-a ajutat să devii scriitor?

J.K.: Faptul că mă jucam cu soldăţei, dinozauri, cowboy şi indieni pe malul râului când nu eram decât un ţânc. Apoi, în adolescenţă, faptul că încercam să-mi rezolv problemele punându-le pe hârtie – şi strădania de-a impresiona fetele.

M.P.: În scrierile tale, elementul horror e de factură mai degrabă umană. Îl găseşti mai înfricoşător pe acesta decât pe cel de factură supranaturală?

J.K.: Categoric. Ce suntem în stare să ne facem unii altora mă sperie mult mai tare decât mă vor speria vreodată vampirii şi vârcolacii.

M.P.: Ce ne mai sperie în vremurile de acum?

J.K.: Lucrurile obişnuite. Crimele, războaiele, sărăcia, cruzimea, pierderea controlului…

M.P.: Începi să scrii o carte de la o idee sau de la un mesaj? Ştii încotro te îndrepţi de la bun început?

J.K.: Da, am tot timpul o idee în gând pe care îmi doresc să o dezvolt. Şi ştiu în linii mare unde vreau să-l duc pe cititor. Dar nu încep până nu-mi cunosc bine personajele, şi uneori ele mă duc în locuri în care niciodată nu m-aş aştepta să ajung.

M.P.: Există vreun subiect despre care ai vrea să scrii, dar încă nu te simţi pregătit să o faci?

J.K.: Traficanţii secundari de câini, care intermediază tranzacţii la scară largă cu căţei pentru laboratoare de cercetare şi şcoli veterinare, şi care deseori îi fură şi-i abuzează în fel şi chip. Nu cred că aş putea trăi cu acest subiect în minte şi suflet atâta timp cât mi-ar trebui să scriu o carte despre el.

M.P.: Cu care dintre cărţile tale i-ai sfătui pe cei care nu te-au mai citit până acum să înceapă. Şi de ce?

J.K.: I-aş sfătui fie să procedeze ca mine şi să abordeze opera unui scriitor în ordine cronologică, asta-n cazul meu însemnând să înceapă cu Off Season, fie să înceapă cu culegerea mea de proză scurtă Peaceble Kingdom, care-mi reflectă anvergura.

M.P.: Ce-ţi place cel mai mult la scris?

J.K.: Că nu sunt obligat să-mi pun cravata şi sacoul pentru a merge la serviciu dimineaţa. Serios? Am şansa să trăiesc în imaginaţie. Am şansa să-mi duc traiul jucându-mă ca un copila. Asta mă face să fiu un tip norocos.

M.P.: Eşti mulţumit de adaptările cinematografice ale cărţilor tale?

J.K.: Foarte. Toate au avut defecte, însă toate s-au străduit din răsputeri să respecte materialul-sursă, cărţile.

M.P.: Un ultim cuvânt pentru cititorii tăi români? (Viitori cititori, mai degrabă, dar să sperăm că nu vor avea de aşteptat prea mult ca romanele tale să fie traduse şi aici.)

J.K.: Citiţi în continuare. Avem nevoie de voi!

M.P.: Îţi mulţumesc pentru acest interviu şi îţi urez mult noroc cu proiectele viitoare.

Interviu realizat în noiembrie 2010

Traducere de Mircea PRICĂJAN

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.