La o cafea virtuală cu Armand Sperlea: despre literatură și pasiuni

Articol publicat in:Interviuri | 20 decembrie 2012
Autor:

Născut la Timişoara în 3 august 1978, fiul lui Constantin şi al Marianei Sperlea, Armand s-a bucurat de o educaţie aleasă, mama sa fiind poetă şi pictoriţă, inoculându-i respectul şi dragostea pentru cuvântul scris. A început să scrie încă de pe băncile liceului, întreţânând colţul cultural al scolii cu poeziile şi proza sa. Este absolvent  al Facultăţii de Psihologie şi Asistenţa Socială din cadrul Universităţii “M. Eminescu” din Timişoara. Este membru fondator şi cenzor al Ligii Scriitorilor din România – filiala Banat, membru al Societăţii Literar-Artistice “Sorin Titel” şi colaborator fidel al revistei “Eminescu”. Debutează în proza SF cu romanul ”Rebeliunea”, publicat de Eurostampa în 2003. Urmează la rând primele volume ale trilogiei ”Grammii”, în 2004 și 2005.

Pe Armand îl cunosc de o bucată de vreme, chiar dacă nu ne-am întâlnit personal niciodată. A acceptat să avem o discuție ”la o cafea virtuală” pe Messinger și să îmi expună perspectiva lui cu privire la destinul scriitorului român de science-fiction din generația actuală. Acestea fiind spuse…

Andreea Sterea: Ești gata?

Armand Sperlea: Hai să văd prima intrebare…

Andreea Sterea: ASL pls?

Armand Sperlea: (râde) Oh, come on! Dacă insiști, 34 de ani, masculin, Timișoara.

Andreea Sterea: Trebuie să te prezint un pic cititorilor, nu crezi? Zi-mi de ce ai ales genul SF, e o modă mai nou? Fac ce fac și numai peste autori de SF dau în ultima vreme…

Armand Sperlea: Pentru că îmi place să-mi trasez singur limitele romanelor. Realitatea te îngrădește contextual… un oraș real aduce cu sine o anumită stare de transmis cititorului, cu toții le cunosc – din auzite măcar – pe când un oraș necunoscut lasă o marjă de eroare considerabilă. Oricum, se păstrează limitele realului în orice gen de literatură. La fel și societățile, psihologia personajelor și reacțiile acestora. Dacă este să o luăm gradat, orașele din viitor vor avea aceleași caracteristici: clădiri, străzi, transport în comun, facilități publice, etc. Societățile se vor baza pe aceleași legi și norme ca și acum, este putin probabil să se schimbe, eventual variază. Dacă vrei să concluzionez de ce SF, uite pe scurt: SF este doar cadrul, acțiunea și personajele sunt bazate pe realitate. Pe o psihologie actuală. Că spui anul 2000 sau anul 2600, vom continua să iubim, să urâm, să ducem războaie și să ne opunem unui sistem opresiv.

Andreea Sterea: Și atunci ce aduce cadrul SF nou în literatura pe care o scrii tu? Pentru că nu poti să îmi spui că psihologia indivizilor nu se dezvoltă o dată cu mediul lor de viață. Evoluția în sine schimbă ceva în om, așa cum a schimbat și în cel preistoric atunci când acesta a văzut pentru prima oară focul.

Armand Sperlea: Psihologia omului asimilează schimbarea foarte repede. Șocul inițial trece, și dacă mergând cu autobuzul ți se pare banal, celor din viitor li se va părea la fel de banal să meargă cu un vehicul gravitațional ori cu ce or inventa ei. Nu scriu încă un SFde anticipație, unde să evoc un șoc psihologic ori social ca urmare a unor invenții ce schimbă lumea. Ne adaptăm foarte repede la schimbare.

Andreea Sterea: Ce fel de SF scrii atunci?

Armand Sperlea: Un SF real (râde). Cadrul este SF, iar personajele și societățile sunt perfect umane, universal umane. Tehnologia se schimbă repede, dar nu vom zăbovi asupra uimirii noastre prea mult. O utilizăm fără să ne mirăm prea tare.

Andreea Sterea: Cât de  ”în viitor” îți dezvolți intriga romanelor?

Armand Sperlea: Evit să le plasez într-un sistem de referință detectabil

Andreea Sterea: Hai sa iti zic ce spun alții despre tine, vrei?

Armand Sperlea: Spune-mi!

Andreea Sterea: ”Am să vă scriu despre ceva ce am citit de curând, pentru că este puțin posibil ca vreunul dintre voi să vă fi numarat printre cei circa 100 de cititori ai cărților la care ma refer… Genul este mai puțin gustat în prezent și un autor român actual din domeniu nu știu să fi reușit să se impună. Este vorba de SF și un autor tânăr, din Timișoara – Armand Șperlea, care în romanul “Grammii”, din care numai 2 volume au apărut până acum, din lipsa unei susțineri adecvate, a reușit să creeze un sistem universal de guvernare, un sistem juridic – o lume, un univers, captivante cu adevarat! O potențială față a viitorului și o interpretare tulburătoare a prezentului și trecutului cunoscut și necunoscut nouă. Îmi pare rău pentru cei care nu pot citi deocamdată acest roman din cauza insuficienței tirajului.”

Andreea Sterea: Păreri, impresii? Este un citat din 2008, cum stăteai cu progresul la “Grammii” pe vremea aceea?

Armand Sperlea: Erau două volume, două sunt și acum, al treilea stă în computer așteptând să treacă recesiunea (zâmbește). Nu sponsorizează nimeni în plină criză.

Andreea Sterea: Povestește-mi despre “Grammii”.

Armand Sperlea: ”Grammii” este a doua mea carte, a început cu o joacă de creion și ideile au venit una după alta. Era programat un singur volum, dar pe măsură ce scriam la el, s-a modificat și nevoia de spațiu. Am avut nevoie de 3 volume ca să exprim toată povestea. Gramii vine cu o lume deja existentă, cum folosesc în toate romanele mele. O societate existentă, cu norme și legi stabile, cu un sistem politic stabil, dar departe de a fi o lume utopică, fiecare dintre elementele constitutive ale lumilor pe care le descriu are părți pozitive și părți negative. Ei bine, în acest cadru, personajul suferă o criza personală și este nevoit să înceapă un drum care, la început pare mai mult o rutină, dar care pe parcursul poveștii sale devine foarte complex. Toate personajele mele sunt dotate cu ambivalență morală, ceea ce lasă un spațiu mare în crearea suspansului.

Andreea Sterea: Drumul inițiatic este o temă recurentă în literatura SF. Mă gândesc fără să vreau la saga lui Ender a lui Scott Card.

Armand Sperlea: Ender, Paul Atreides… da, majoritatea scriitorilor abordeaza aceasta temă

Andreea Sterea: Ce bine că ai adus vorba, recunoști în propria literatură influențele marilor părinți ai genului?

Armand Sperlea: Da, Card, Herbert, Brussolo, Clarke, van Voght, și ei sunt doar cireașa de pe tort. Hugo, Dostoievski, Tolstoi, Kafka, Paler, Dumas, Zevaco… Dumnezeule… cam orice îți vine in minte. Nu poți scrie dacă nu ai citit.

Andreea Sterea: Cu asta sunt perfect de acord. Sunt curioasăa cine te-a citit pe tine și cine te va citi de acum încolo.

Armand Sperlea: La tirajul pe care sunt capabil să-l public din banii mei și din sponsorizări… puțini mă vor citi. Mă gândeam să mai public online, dar nu este o soluție, este un compromis.

Andreea Sterea: Hai să vorbim un pic despre publicare…

Armand Sperlea: Publicarea este un subiect spinos. Ca scriitor, iei manuscrisul sub braț, ajungi la editură, îl dai omului de acolo, iar el il scoate contra unei sume, fără să piardă nimeni vremea cu citirea lui, corectarea lui sau alte etape inutile. După o săptămână te duci la el, îți pune în brațe un vraf de cărți… și la revedere.

Andreea Sterea: Simt o oarecare amărăciune în tonul tău.

Armand Sperlea: Dezamăgire. Editurile mari preferă sa publice literatură de citit în tren.

Andreea Sterea: Destul de radicală viziunea. Nu sunt sigură că sunt de accord.

Armand Sperlea: Asta se vinde, nu e vina nimănui că au nevoie de bani, acest sistem l-am ales: societatea de consum. Trebuie să se consume cât mai mult.

Andreea Sterea: Tu zici că se publică litratura ușoară, care să nu îți pună prea mult mintea la încercare. Eu zic că o carte bună este o carte bună, indiferent dacă e thriller polițist, glossy cu vampiri sau SF cu oi electrice.

Armand Sperlea: Prin anul 96 am rămas fără cheie la casă, aveam o librărie peste drum, am mers și am cumpărat o carte… ”Running man”, după care s-a făcut filmul cu Arnold… Evident, este total diferită, iar cartea este genială, filmul nu. Dar ce vroiam să spun este că atunci eram elev, mi-a fost la îndemână să merg la librărie să cumpăr o carte și să stau pe trepte să o citesc… acum nu-mi este la îndemână.

Andreea Sterea: Aici deja discutăm de prețul cărților în România, nu neapărat despre calitatea lor. Știi că găsești pe Amazon mii de cărți la un dolar. Dilema mea este dacă prețul ăsta reflectă sau nu și calitatea…

Armand Sperlea: Mai am ceva de adaugat aici și trecem și la calitatea cărților: dacă editura X plătește o sută de mii de euro pentru drepturile de autor ale unui autor, prețul de vânzare se va regăsi în prețul piperat al cărții. Mai publică cineva autori romani? Pe edituri le-ar costa doar un 20% din tiraj și prețul de tipărire. Cărțile sunt scumpe pentru că se cumpără autori scumpi. Este ok, trebuie să rămânem ancorați în prezent, dar nu exclusiv așa. Sunt scriitori români care se pierd din cauză că nu au nici o șansă. Pentru că în loc să aibă o motivare financiară și psihologică din partea editurilor… Și ca să îți răspund la întrebare, da, 1$ nu este o pierdere enormă și chiar ai o șansă să dai de un scriitor bun. Dar Amazon nu are o comunitate romanească dezvoltată corespunzator. În plus, în România nu sunt destule Kindle-uri vândute pentru a merita să publici pe Amazon, dar în final aici o să ajungem.

Andreea Sterea: Din ce imi spui tu, am senzația că scriitorul român tânăr, talentat sau în curs de dezvoltare, nu are nici o șansă.

Armand Sperlea: Eu nu văd vreuna.

Andreea Sterea: Și totuși, continui să scrii. Ba mai mult, stiu și că scrii bine. Sau asta se spune despre tine.

Armand Sperlea: Este un microb, odată ce te apuci de scris nu te mai lași, este o dependență. Nu o faci pentru bani și nici pentru faimă, o faci pentru că simți dorința. Trebuie sa-ți iei următoarea doză… măcar jumătate de pagină…. măcar  să mai pui o virgula uitată, dacă ești într-o pană de zile mari. Mai rau decât un narcoman.

Andreea Sterea: Îmi place cum te aprinzi când vorbești despre scris. Pasiunea întrece pragmatismul.

Armand Sperlea: A scrie îți dă o nouă perspectivă asupra vieții. Înveți că o carte este sfântă. Înveți să apreciezi viața…

Andreea Sterea: Apropo de apreciere, încă mi-a rămas agățat de memorie ceva ce ai zis mai devreme legat de impasul ăsta în care suntem cu industria de carte la noi. E foarte ușor să devenim pesimiști din cauza cercului vicios financiar. Dar te mai intreb ceva. Să zicem că vrem sa citim, sacrificăm niște bani. Ce alegem să citim?

Armand Sperlea: Ce ne pică bine, mi s-a spus că am un stil enervant de a-mi structura romanele, cel puțin “Grammii” l-am structurat să fie un suspans continuu. În mijlocul acțiunii trecem la alt tablou, sunt oameni care nu suporta manevre de acest gen.

Andreea Sterea: Păi stai că eu nu la stil mă refer aici. Eu mă refer la omul de pe stradă care, dacă nu știe exact ce caută, când intră într-o librărie și vede o sută de titluri și autori necunoscuți, se blochează. Ce și cum alege? Și nu vorbesc despre clasici aici. Vorbesc despre literatura nouă.

Armand Sperlea: Literatura nouă o alegem după ureche, deschizi un volum și citești o pagină, dacă te prinde, este bine. Cum crezi că l-am găsit pe Card? Pe van Vogt cu ”Imperiul Atomului”?

Andreea Sterea: Tu zici că un om nu știe să îl ia de pe raftul librăriei pe Armand Sperlea în locul lui Ghiță Icsulescu, scriitor de SF și el. Păi și publicitatea, industria marketing-ului? Ele ce păzesc?

Armand Sperlea: Nu știe, e loterie. Editurile care fac publicitate și sesiuni de autografe sunt mult prea scumpe pentru muritorii de rând. Gramii, din păcate, arată ca un manual de tehnologie, nu mi-am permis o copertă spectaculoasă atunci.

Andreea Sterea: În cazul ăsta, mesajul pe care îl transmiți tu tuturor celor care își doresc să devină autori publicați nu este unul prea plin de optimism… Într-o zi, o să avem o discuție în contradictoriu pe tema asta, dar nu azi. Vroiam să te intreb dacă problema asta apare numai la autorii de ficțiune speculativă sau tu o consideri ca fiind generală, indiferent de genul literar abordat?

Armand Sperlea: Chiar nu știu, dar se aplică la poezie cu siguranță.

Andreea Sterea: Dacă vreau să citesc primul volum din “Grammii”, în format tipărit, unde îl găsesc?

Armand Sperlea: Doar la mine în dulap îl găsești. Mi l-au returnat librăriile după 2 săptămâni.

Andreea Sterea: Aici o să îți pun o întrebare spinoasă. Zici că e loterie, da? Că omul din librărie răsfoiește o carte, citește prima pagină și, dacă îl prinde acțiunea, o cumpără. “Grammii” ți-a fost returnat după două săptămâni. Te-ai gândit să rescrii prima pagina?

Armand Sperlea: Întotdeauna (râde). Și nu prima pagină, o deschide la întâmplare… dacă îi place coperta. Coperțile 1 și 4 sunt importante. La Jocul lui Ender m-a fascinat coperta de la Nemira.

Andreea Sterea: Are tot ce îi trebuie, e adevărat.

Armand Sperlea: La ”Coșmar de închiriat” a lui Brussolo nu au pus o copertă așa reușită, totuși este cea mai bună carte horror care am citit-o. Suntem ființe complexe și cum spunea marele Eminescu: trăind în cercul vostru strâmt / norocul vă petrece. Ai nevoie și de noroc. Sper ca nu am greșit citatul.

Andreea Sterea: Nu, nu l-ai greșit.

Armand Sperlea: Să-ți mai spun că ai nevoie sa citești și poezie ca să scrii? Cred că este inutil.

Andreea Sterea: Dacă ar fi să le dai câteva sfaturi despre scris colegilor tăi de generație care vor să își încerce mâna, ce le-ai spune?

Armand Sperlea: Să citească mult și să scrie punându-se în pielea personajelor. Să simtă ei emoțiile pe care vor sa le imprime personajelor. Să zâmbească atunci când personajul zâmbește, să plangă când personajul plânge. Să simtă durere sau furie când imprimă asta personajelor și să muncească mult.

Andreea Sterea: Porți la tine proverbialul carnețel și creion în care îți notzi ideile aleatorii care îți vin?

Armand Sperlea: Nu am nici un plan, poate de asta imi iese suspansul, nici eu nu știu ce e peste 10 pagini. La mine se poate schimba de la o pagina la alta dispoziția personajului…

Andreea Sterea: Provii dintr-o familie în care literatura este pe deplin prețuită, trăind în preajma ei, poate nu mai ai nevoie de elemente ajutătoare.

Armand Sperlea: Da, așa este, literatura ne definește ca familie.

Andreea Sterea: Talent genetic, pasiune?

Armand Sperlea: Puțin din fiecare, bănuiesc.

Andreea Sterea: În ce măsură a influențat familia debutul tău scriitoricesc?

Armand Sperlea: Debutul absolut este cu poezie. De la mama mea probabil. Mi-a plăcut, apoi am vrut să văd ce pot, am putut… Am și poezii, dar cum nu pot să sper măcar să-mi rivalizez mama în poezie, am lăsat-o baltă. În schimb, pot sa îmi găsesc rivali in proză, sper cel puțin. Sunt un om combativ.

Andreea Sterea: Ai să continui să scrii în ciuda cercurilor vicioase și in ciuda obstacolelor din sistem?

Armand Sperlea: Sper că da. Viața este imprevizibilă. Obstacolele nu sunt decât sarea și piperul, ceea ce ne face pe noi, scriitorii, să adăugăm un plus de experiență. Ca scriitor este necesar să ai o oarecare experiență de viață, să fi trecut prin multe. Să-ți spun sincer, cele mai bune scene scrise vreodată sunt verosimile deoarece am trăit acele experiențe pe pielea mea. Bune sau rele, experiențele definesc verosimilitatea situațiilor. Sigur că nu m-am aflat vreodată pe vreun câmp de bătălie, dar, în adolescență ne jucam cu tuburi Bergman și cornete de hârtie. Strategia era necesară. Un fel de pac-pac mai realist. Am iubit. Am fost dezamagit . Am plâns și am râs… toate acestea ajută un scriitor.

Andreea Sterea: Mulțumesc, Armand, și știi tu… mult succes!

Armand Sperlea: Mersi și eu!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.