Peter James: „Cred că orice carte laşi din mână, abandonând-o definitiv, n-a meritat citită nici prima dată”

Articol publicat in:Interviuri | Aparut in:Nr. 10 ( martie, 2011 )
Autor:

George Arion în dialog cu Peter James

Peter James (n. în 1948, Brighton, Anglia) este unul dintre cei mai citiţi scriitori de romane poliţiste din lume.  După ce a studiat cinematografia la Ravensbourne Film School London, Peter James a debutat ca scenarist la televiziunea din Toronto.
Însă ceea ce-şi dorea era să scrie romane poliţiste, astfel că debutează ca scriitor cu romane de spionaj, urmând apoi bestsellerul Possession (tradus în douăzeci şi trei de limbi), roman de suspans, în care se întrepătrund două universuri: crima şi paranormalul.
Ca romancier, s-a impus pe scena literara cu douăzeci şi patru de volume, care au fost traduse în treizeci şi şase de limbi şi reflectă pasiunea autorului pentru fenomenele paranormale.
Peter James a fost producătorul executiv al filmului Neguţătorul din Veneţia (2004) şi a colaborat la serialul Bedsitcom, nominalizat la Rose d’Or.

***

George ARION: Domnule Peter James, aţi dorit să vă consacraţi filmului. De ce aţi ales, până la urmă, destinul de scriitor? Din dorinţa de a nu mai depinde, în ceea ce creaţi, de tot ceea ce înseamnă industria cinematografică?

Peter JAMES: Încă din prima copilărie am vrut să fiu scriitor, însă niciodată n-am crezut în mine, n-am fost convins că oamenii chiar vor vrea să citească ce scriam eu! Astfel, când mi-am început cariera am făcut-o lucrând în televiziune, după care mi-a surâs norocul şi am ajuns să scriu scenarii de televiziune şi mai apoi de film, producând în acelaşi timp filme. Aveţi însă dreptate în privinţa controlului: Atunci când faci un film sunt implicate multe persoane şi toate cer de la tine câte ceva. De regulă, sunt doi sau trei producători care consideră că filmul le aparţine lor. Regizorul crede şi el că filmul este al lui. Cameramanul ştie, la rândul său, că filmul este al lui! Actorii din rolurile principale ştiu şi ei că doar ei fac filmul… Şi aşa mai departe. Până la urmă, produsul final e rezultatul unui grup larg, iar aproape toate filmele care s-au născut din imaginaţia ta de scenarist ajung să fie compromise. În cazul unui roman doar eu iau deciziile şi, chiar dacă plec într-adevăr urechea la editorul meu, nu sunt obligat să schimb o iotă, dacă nu vreau. Astfel, ce apare pe pagină mă reprezintă 100%.

Rareori renunţ la calitatea mea de scriitor, întrucât întreaga mea viaţă este o continuă muncă de cercetare.

G.A.: S-ar putea să mă înșel, dar experienţa dv. de scenarist cred că v-a ajutat să vă construiţi cărţile, imprimându-le un ritm cinematografic.

P.J.: Da, chiar aşa este. Mai mult decât orice, în privinţa ritmului şi a structurii. La începutul carierei mele de scenarist de televiziune am lucrat la Hollywood pentru o perioadă scurtă de timp la o comedie TV. Mi s-a spus că, pentru a menţine atenţia telespectatori trează, trebuie să le stârnim râsul odată la 14 secunde! Şi chiar dacă mie asta mi s-a părut o chestie hilară, era în fapt o observaţie serioasă din partea studiourilor. M-a făcut să înţeleg importanţa ritmului în scrierea de romane, să încerci să nu laşi niciodată atenţia cititorului să se stingă.

Celălalt lucru pe care l-am învăţat a fost structura. Aproape toate filmele încă urmează acea tradiţională structură teatrală în trei acte. Deci nu este aparent pentru cititor, romanele mele au acest puternic element al dozării intrigii.

G.A.: Cum se împacă scriitorul Peter James cu omul Peter James?

P.J.: O, cred că suntem prieteni foarte buni! Rareori renunţ la calitatea mea de scriitor, întrucât întreaga mea viaţă este o continuă muncă de cercetare. Cred că pe prietenii mei îi sperii uneori, dar şi pe unii oameni cu care mă întâlnesc prima dată – uneori îmi spun: „Trebuie să am grijă, altfel mă voi trezi într-unul dintre romanele tale!”

G.A.: Dar cu personajele pe care le-a creat?

P.J.: Personajul meu central, Roy Grace, mă reflectă foarte mult. Deşi e modelat, în privinţa carierei, după viaţa unui detectiv adevărat, gândurile şi comportamentul lui îmi aparţin în totalitate. Şi sigur că sunt extrem de gelos pe splendida lui nouă prietenă, Cleo!

G.A.: Le împrumutaţi ceva din structura dv. sufletească?

P.J.: Da, absolut. Cred că în lectură oamenii nu caută doar o poveste bună, ci şi să înveţe ceva despre viaţă şi condiţia umană – prin urmare, chiar asta pun în poveştile mele.

G.A.: În conturarea eroilor dv. porniţi de la modele reale? Sau ele sunt exclusiv rodul imaginaţiei? Cât de mult vă influenţează evenimentele din jurul dv?

P.J.: Da, fiecare personaj pe care l-am creat este inspirat de o persoană în carne şi oase – aflată însă nu neapărat în rolul pe care i-l atribui eu! De pildă, se poate întâmpla să cunosc un avocat sau un doctor, sau un jurnalist (ca dv.!), şi să-mi notez anumite trăsături caracteristice, iar mai târziu, poate după câţiva ani, acestea devin ale unui astrofizician, sau ale unui ucigaş, sau ale unui arhitect sau poliţist sau taximetrist, într-unul dintre romanele mele.

Hoţul de ieri căuta să-ţi fure, poate, argintăria de familie. Cel de azi caută să-ţi fure identitatea!

G.A.: Nu v-am citit decât patru cărţi – Viu sau mort, Să mori frumos!, Pe urmele mortului, Aproape mort. Există în aceste romane un erou la care ţineţi în mod deosebit? Dacă da, de ce?

P.J.: Cred că răufăcătorul Ronnie Wilson este una dintre creaţiile mele preferate, în cazul rataţilor desăvârşiţi în viaţă, care pune în practică fantezia pe care atât de mulţi dintre noi o nutrim – cum ar fi să luăm viaţa de la capăt, cu o personalitate nouă, într-o altă ţară.

G.A.: Imaginaţia scriitorilor de literatură poliţistă este din ce în ce mai debordantă. În cărţile lor sunt prezentate crime tot mai sofisticate și prinderea ucigașilor presupune convocarea multor resurse de care dispune în prezent poliţia. Acest lucru se reflectă și în romanele dv. Cum reușiţi să păstraţi proporţia corectă între șocul pe care îl provoacă o naraţiune de-a dv. și credibilitatea ei?

P.J.: Cred că nici criminalii şi nici poliţia nu stau pe loc. Criminalii devin chiar mai sofisticaţi. De exemplu, clasicii hoţi din locuinţe şi jefuitori de bănci de acum 20 de ani au ajuns nişte dinozauri: Marii criminali ai zilei de azi se ocupă cu fraudele pe internet. Hoţul de ieri căuta să-ţi fure, poate, argintăria de familie. Cel de azi caută să-ţi fure identitatea! Iar poliţia trebuie să ţină pasul.

G.A.: Pot fi socotite naraţiunile mystery&thriller basmele lumii contemporane, în care confruntarea între Bine și Rău este prezentată cu alte mijloace, cu alţi eroi?

P.J.: Nu cred asta deloc. Cele mai bune poveşti detectivistice moderne ne ajută să examinăm lumea în care trăim. Dacă străbaţi înapoi istoria literaturii găseşti „crime” în canonul operei oricărui mare scriitor: Shakespeare are câte o scenă a judecăţii în peste 50% din piesele sale. Dacă ar fi trăit astăzi sunt convins că ar fi scris romane poliţiste. Macbeth, Hamlet…

G.A.: Care este, în cazul dv., legătura între experienţa cititului și cea a scrisului?

P.J.: Citesc neîncetat, atât ca să mă documentez, cât şi de plăcere şi din curiozitate. Caut mereu cartea care să mă facă să-mi spun: „Mi-ar fi plăcut să scriu eu asta!” Deoarece numai aşa poate învăţa un scriitor.

G.A.: Aţi avut modele literare?

P.J.: Da, Conan Doyle, apoi Graham Greene şi, pentru un timp, Stephen King.

G.A.: Istorisiţi multe întâmplări terifiante. Aţi avut parte de așa ceva? Sper din toată inima ca răspunsul să fie negativ.

P.J.: Cea mai terifiantă se regăseşte în Viu sau mort. I-am cerut unui antreprenor de pompe funebre să mă pună într-un coșciug şi să mă lase pentru 30 de minute. Sunt foarte claustrofob şi a fost îngrozitor!

G.A.: La întrebarea „Cum scrieţi?”, un scriitor român mucalit a răspuns: „De la stânga la dreapta”. Risc, totuși, o întrebare asemănătoare. Cum imaginaţi acţiunea din romanele dv.? De la final? Sau nu știţi unde veţi ajunge atunci când începeţi o nouă carte?

P.J.: Îmi fac un plan detaliat pentru primele 20% din carte şi pentru final, dar îmi place când mă surprind singur – fiindcă dacă mă surprind pe mine, îi voi surprinde şi pe cititori!

G.A.: V-am pus întrebarea anterioară deoarece, uneori, am observat în cărţile dv. finaluri multiple. Ele v-au creat și faima de „cel mai ingenios scriitor britanic de thriller”. Dar o construcţie romanescă meșteșugită, cu multe capcane pentru cititor, nu asigură automat și valoare scrierii respective. E nevoie ca ea să ofere „o felie de viaţă”, să devină, vorba lui Stendhal, „o oglindă purtată de-a lungul unui drum”, în care să se reflecte zbuciumul contemporanilor, bucuriile și durerile lor. Vă cunoașteţi bine colegii de planetă, sunteţi interesat de frământările lor?

P.J.: Întotdeauna m-a fascinat natura umană. De aceea îmi place să petrec timpul în compania poliţiştilor, când mă documentez. În cariera sa, un ofiţer de poliţie are şansa de a vedea fiecare faţetă a naturii umane. În scrierile mele, sper că reuşesc să pun oglinda în faţa lumii.

Problema este că pe oameni nu-i mişcă atât de tare genul de ameninţare teroristă implicată de evenimentele din 11 septembrie, şi totul se reduce la faptul că teroristul de astăzi, în esenţă, nu e la fel de interesant ca spionul de ieri.

G.A.: Deseori în cărţile dv. omul apare ca o fiinţă minţită, trădată, manipulată. Așa a fost dintotdeauna. Încercarea unora dintre eroii dv. de a reinstaura dreptatea, de a face cunoscut adevărul nu e o zbatere zadarnică, din moment ce Binele are victorii efemere?

P.J.: Nu sunt de acord cu asta! Cred că există o luptă constantă în lume între bine şi rău. Vechea zicală: „Pentru ca răul să triumfe nu e nevoie decât ca oamenii buni să nu facă nimic”. Deci nu e efemer, e vorba de oameni buni care fac lucruri bune.

G.A.: 11 septembrie 2001 a schimbat faţa thrillerului mondial?

P.J.: Cred că cel mai mare impact asupra thriller-ului l-a avut încheierea Războiului Rece, care era învăluit într-o aură mitică de romantism. Problema este că pe oameni nu-i mişcă atât de tare genul de ameninţare teroristă implicată de evenimentele din 11 septembrie, şi totul se reduce la faptul că teroristul de astăzi, în esenţă, nu e la fel de interesant ca spionul de ieri.

G.A.: În lume apar zilnic sute de cărţi mystery&thriller. E o înflorire fără precedent a literaturii de acest gen. Nu e o primejdie această inflaţie?

P.J.: Nu, cred că, până la urmă, factorul-cheie este vorba care circulă şi aceasta este cea care separă bobul de neghină.

G.A.: Proba supremă pentru o carte, indiferent cărui gen aparţine, e dorinţa de a o reciti după o vreme. Din păcate, în genul mystery&thriller apar multe romane care nu te îndeamnă să le mai parcurgi încă o dată. Faptul că ai petrecut în compania lor câteva ceasuri agreabile să fie destul?

P.J.: Cred că orice carte laşi din mână, abandonând-o definitiv, n-a meritat citită nici prima dată. O carte bună e ca un bun prieten şi n-ar trebui să oboseşti niciodată să o reciteşti, la fel cum niciodată nu oboseşti în compania unui bun prieten.

G.A.: Cum decurge o zi din viaţa lui Peter James?

P.J.: De luni până sâmbătă mă trezesc la 6,20 şi ies la o alergare de 5 kilometri cu căţeii. Apoi scriu de la 9,30 la 1,30. După-masa, plimb câinii sau joc tenis. La 6 seara, îmi prepar un martini cu votcă mare, pun nişte muzică – jazz sau operă – şi scriu până pe la 10. Apoi iau cina în faţa televizorului, uitându-mă la tot felul de prostii sau la un film.

G.A.: Suntem cam de aceeași vârstă. Aveţi șansa de a scrie într-o limbă de circulaţie internaţională. „Anch’io sono pittore”, și eu scriu, printre altele, cărţi poliţiste. Ce sfat le-aţi da unora ca mine, care aparţin unui spaţiu lingvistic restrâns, pentru a se face cunoscuţi dincolo de graniţele ţării lor?

P.J.: Cred că scriitorii care provin din spaţii lingvistice mici au acum parte de-o largă popularitate prin traduceri ale operelor lor. Scandinavii, de pildă, au câştigat acum popularitate la scară planetară. Cel mai important este să fii tradus în engleză, desigur, deoarece piaţa americană, dimpreună cu cea britanică, australiană, canadiană şi a Indiei anglo-saxone, este uriaşă şi dominantă.

Interviu realizat în luna martie 2011
Traducere de Mircea PRICĂJAN

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.