Cavalerul mesei rotunde – supraomul fără de timp

Articol publicat in:Opinii | Aparut in:Nr. 18 ( noiembrie, 2011 )
Autor:

Dincolo de devierile moderne privind legenda Graalului, fie ele idolatrizante, instituţionalizante sau, dimpotrivă, rămânând în sfera profanului, dincolo chiar şi de necesitatea recuperării unor sensuri veritabile ale unui cod pe baza căruia s-a clădit cea mai mare parte a istoriei erei noastre – codul cavaleresc –, intenţia scurtului studiu de faţă este aceea de a vedea dacă şi în ce mod tradiţia cavalerească europeană ne-ar putea fi de folos şi acum, în zilele noastre.

Aşadar, să reluăm firul naraţiunii de unde îl lasă filmele şi romanele din prezent…

Cavalerii mesei rotunde, odată cu învestirea, intrau într-o primă etapă a devenirii lor, în care trebuiau să dovedească măsura în care reuşeau să pună în practică valorile în numele cărora au fost făcuţi cavaleri: să dea dovadă de curaj, loialitate (onoare), generozitate, să apere Biserica şi pe cei slabi etc.

Legenda căutării şi găsirii Graalului devine o alegorie a aventurii cunoaşterii umane, având ca obiect Adevărul şi Divinul, care se poate duce la bun sfârşit numai printr-o viaţă de curăţenie sufletească şi al cărei ultim secret se află în cealaltă lume, aceea a tuturor revelaţiilor.

Apoi, de la simpla dorinţă de a lupta pentru a învinge, de la atracţia oarbă pentru aventură şi de la inerenta lipsă de măsură sau de discernământ, provocarea cavalerului devenea aceea de a ajunge un „om nou”, prin înfrânarea dorinţelor proprii (a egoismului), slujirea omenirii (uneori a unei întregi comunităţi), prin dobândirea unei conştiinţe superioare în apărarea celor oprimaţi sau slabi, a femeilor, binelui, justiţiei, ordinii, prin reala experimentare a milei şi smereniei, prin împăcarea cu cei cu care eventual înainte nu s-a purtat corespunzător, pe scurt, o luptă mai lucidă împotriva răului, perceput acum ca fiind nu numai exterior, ci şi interior.

Pentru un cavaler, acesta este un pas înainte spre căutarea identităţii, a sinelui, spre realizarea propriei unităţi şi împăcarea cu el însuşi.

La un nivel superior se situează Cavalerul Graalului. El este „cel ales”, demn să pătrundă în lumea eclectică şi misterioasă a castelului Regelui Pescar. Cavalerul Graalului este caracterizat de alte calităţi decât cele obişnuite, şi anume: puritate spirituală, devoţiune, o adâncă pietate şi umilinţă în faţa divinului, o reală milă pentru cei în nevoi şi o dedicaţie completă pentru căutarea lui. Lumea reală (materială) nu prezintă nici un interes pentru el.

În ţara Regelui Pescar, spaţiul şi timpul se confundă – este vorba de o experienţă atemporală asemănătoare celei din vise, simbol al incursiunii în inconştient sau al procesului de trezire a conştiinţei. Parsifal este primit de Regele Pescar, acesta din urmă având o rană misterioasă, asistă la ceremonia Graalului – asemănătoare în multe privinţe liturghiei creştine – pe care nu o înţelege, dar nici nu întreabă nimic, nici despre aceasta şi nici despre rană – din nepăsare, din interpretarea greşită a sfaturilor privitoare la discreţie pe care le primise, şi de asemenea ca o influenţă a păcatelor cu care se împovărase (în primul rând, greşeala capitală în progresul spiritual fiind nepăsarea). Şi astfel începe blestemul său şi al întregului regat, căderea, marea greşeală care trebuie răscumpărată, deoarece era de ajuns pentru Cel ales să pună o întrebare ca să restabilească întreaga armonie…

Acest proces iniţiatic al devenirii cavalereşti este dublu şi dramatic: nu este vorba numai de un nivel minim acceptabil la care s-ar afla toată lumea şi de o evoluţie opţională, bună pentru cei mai puţini. Este posibil şi sensul invers: o stare nesatisfăcătoare sau chiar regresul. De aceea vorbim despre cavaleri – oameni aflaţi într-o permanentă stare de război.

Graalul este caracterizat prin facultatea sa de a distinge pe credincioşi de păcătoşi, căci aceştia din urmă nu se pot bucura de binefacerile sale. Cei care nu au pregătirea spirituală necesară, cei care nu pot lupta la un nivel superior nici măcar nu îl pot vedea (cum a fost cazul a doi dintre cei mai puternici şi mai renumiţi cavaleri, de altfel: Gauvain şi Lancelot – acesta din urmă, când se afla în preajma Graalului, era de îndată cuprins de un somn greu, simbol al somnului spiritual.)

În final, alesul întâlneşte revelaţia şi răspunsul. Un răspuns final primit, şi nu dobândit (dobândit este cel mult „parcursul”, însă încununarea, dacă este, este din „Har” – „Omul nu poate cunoaşte cunoscând, ci primind[1]). Iar acest răspuns este imposibil de transmis, fiind vorba de o experienţă individuală. Ceilalţi nu pot decât să o pornească la rândul lor pe un astfel de drum.

Sinele omului este acest „ceva” a cărui lipsă o resimţim ca pe o absenţă proprie sufletului, un „ceva” responsabil. Acolo unde acest „eu” superior lipseşte, şi sufletul îşi pierde proprietăţile. Iată de ce o atitudine de tipul „dincolo de bine şi de rău”, pentru a-l cita pe Nietzsche, este cel mai bun mijloc de a îngreuna emergenţa sinelui.

Forţele sinelui sunt simbolizate prin armele cavalerului. Sabia separă binele de rău, reprezintă intelectul sau facultatea de a înţelege, despre care uneori se spune că pot fi caracterizate prin ascuţime. Suliţa sau lancea semnifică voinţa de a merge direct la ţintă, de a lovi cu precizie un punct vizat, capacitatea de a fi conştient de capăt, de a atinge obiective îndepărtate…

Însă aceleaşi arme, utilizate în mod negativ, se pot întoarce împotriva omului: însăşi rana Regelui Pescar este provocată de o lovitură de lance, aceea a unui păgân, cu alte cuvinte Regele a fost atins de un impuls căruia nu i-a făcut faţă, simbolizând puterea malefică a păcatului, care îşi întinde influenţa asupra întregului regat – atunci când sunt atinse de către rău facultăţile care-l conduc pe individ: capul, creierul, înţelegerea, de care depind toate deciziile lui, sau anumite simţuri, el poate intra în întregime sub influenţa răului, precum regatul Pescarului.

„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva […] stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh./ Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare./ Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii/ Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful nădejdii de mântuire şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu [rugăciunea].” (N. Test., Efes., 6.)

Legenda căutării şi găsirii Graalului devine o alegorie a aventurii cunoaşterii umane, având ca obiect Adevărul şi Divinul, care se poate duce la bun sfârşit numai printr-o viaţă de curăţenie sufletească şi al cărei ultim secret se află în cealaltă lume, aceea a tuturor revelaţiilor.

Mitul Alesului conţine în el însuşi un paradox ironic: nu simbolizează el tocmai contrariul? Nu depinde oare de fiecare dintre noi să ducem la bun sfârşit propria noastră căutare? Nu cumva oricine poate fi „Alesul”?

Desigur, în această îndrăzneaţă aventură am putea întâmpina greutăţi pe măsură…

Dar un cavaler nu se gândeşte la pericole; mai întâi se aruncă în luptă!

*

Bibliografie:

Abderrazac Halloumi, Amour et justice dans Le chevalier au Lion de Chretien de Troyes, 1990

Chretien de Troyes, Yvain, Cavalerul cu leul, Ed. Albatros, Bucureşti, 1977

Emma Jung, Marie-Louise von Franz, La legende du Graal, Albin Michel, 1990

Thomas Malory, Moartea Regelui Arthur, Ed. Minerva, Bucureşti, 1979

Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, Ed Cugetarea, 1936

Poeme epice ale evului mediu, Ed. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978


[1] Petre Ţuţea

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

5 comentarii »

  • Raluca said:

    Mi-a placut foarte mult articolul! Keep up with the good work!

  • Alexandru Dan said:

    Multumesc!

  • Cat said:

    Mereu fascinanta, tema cautarii Graalului. Foarte tare articolul, felicitari! 🙂

  • Alexandru Dan said:

    Mersi mult! 😉

  • larisa said:

    acest eseu mia fost de ajutor

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.