Despre imaginea femeii-vampir în literatură şi despre figurile care au inspirat-o. – Partea I: Bathory

Articol publicat in:Opinii | Aparut in:Nr. 18 ( noiembrie, 2011 )
Autor:

Tuturor ne este familiară imaginea literară (şi cinematografică) a femeii-vampir, o aristocrată de o frumuseţe rece, seducătoare, care îşi aşteaptă prada ce îi va asigura nemurirea. Această imagine a fost probabil standardizată de opera lui Sheridan LeFanu, Carmilla, care a dat naştere unei serii întregi de eroine şi anti-eroine ulterioare pe acelaşi tipar. Deşi Carmilla nu a fost prima scriere pe această idee (amintim aici Mireasa din Corinth de Goethe şi Moarta îndrăgostită de Theophille Gauthier), totuşi predecesoarele ei păstrau încă destule caracteristici care le ţineau strâns legate de miturile Evului Mediu – care vorbesc, în cele mai multe cazuri (a se vedea unul dintre episoadele anterioare, Despre strigoi şi vampiri) despre cadavre animate de diavol care îşi părăsesc mormântul pentru a se hrăni. Goethe şi Gauthier le-au acordat personajelor lor trăsături erotice, dar acestea au rămas caracteristici ale prădătorului necesare pentru a-şi captiva victima. LeFanu, în schimb, ne aduce o femeie-vampir cu o viaţă socială, chiar dacă posedă unele excentricităţi, o femeie-vampir care trăieşte printre cei vii, ascunzându-şi adevărata natură.

Dacă aptitudinile de seducţie ale femeii-vampir par a fi împrumutate de scriitori de la demonii erotici incubus/succubus (a se vedea, de asemenea, episoadele Despre zburător/incubus şi Despre succubus şi cambion), sugerând o amestecare a miturilor, totuşi nu putem explica atât de simplu crearea conteselor nemuritoare care se hrănesc cu străinii poposiţi la castel. Pentru că demonii menţionaţi sunt fiinţe exclusiv supranaturale, care se ivesc în anumite condiţii, pe când personajele de tipul Carmillei sunt, mai degrabă, născute oameni, şi devenite vampir fie ca urmare a muşcăturii unei alte creaturi a nopţii, fie datorită unui pact diabolic pecetluit de un ritual blestemat. Aşadar, să fie ele produsul imaginaţiei scriitorilor?… Nu tocmai.

Dacă ne vom strădui să aruncăm o privire în istorie, vom găsi modele şi pentru acest tip particular de vampir – seducătoarea băutoare de sânge pentru a-şi asigura nemurirea, care trăieşte în mijlocul oamenilor, suspectată de unii, dar nedovedită suficient de curând pentru a i se putea împiedica atrocităţile…

Cum tot am stabilit că personajul lui LeFanu este reprezentativ pentru tipologie (inclusiv prin manifestarea capacităţilor de seducţie asupra victimelor de sex feminin), să ne concentrăm puţin pe sursele care, probabil, l-au influenţat pe scriitorul nostru.

Foarte probabil, sursa primară pentru personajul Carmilla o reprezintă contesa Erszebet Bathory. Se pare că LeFanu a aflat povestea ei din opera lui Baring Gould, Cartea vârcolacilor, de altfel o excelentă colecţie de relatări serioase pe subiect. Dar, pentru cei care nu ştiu exact care a fost treaba cu Bathory, să detaliem puţin.

Născută în Ungaria şi înrudită cu mai mulţi conducători ai Transilvaniei, Erszebet Bathory a devenit interesată de ocultism în timpul lungilor perioade de absenţă ale soţului ei, mereu plecat în bătălii. Înconjurându-se de vrăjitori, alchimişti şi demonolatri, contesa avea să îşi dea frâu liber dorinţelor întunecate după moartea contelui. Astfel, zvonuri stranii au început să se răspândească pe seama ei, legând-o de crime şi dispariţii, zvonuri ce aveau să îşi arate efectele pentru prima dată în 1602, când clericul lutheran Istvan Magyari s-a adresat atât autorităţilor publice cât şi Curţii de la Viena, acuzând-o pe contesă de “atrocităţi fără nume”. Până în 1604, Magyari a fost permanent pe urmele Erszebetei, adunând îndârjit mărturii şi trimiţându-le mai departe celor îndreptăţiţi să ia măsuri, în speranţa opririi valului de orori care cuprinsese ţinutul. Însă acuzaţiile erau atât de fără de precedent, iar contesa avea o poziţie atât de bună la Curte, încât autorităţile au şovăit destul de mult până la a le lua în serios. În cele din urmă, regele Mattia a decis că ceva trebuie să se afle în spatele zvonurilor şi a numeroaselor dispariţii din zonă, şi l-a desemnat pe palatinul Gyorgy Thurzo să întreprindă o investigaţie pentru a lămuri problema. Thurzo a trimis doi oameni să colecteze dovezi (Scrisorile lui Thurzo către Andras de Keresztur şi, respectiv, către Mozes Cziraky, 5 martie 1610); 34, respective 18 mărturii considerate demne de încredere au sosit imediat, colectate fiind de către aceştia. De asemenea, Thurzo s-a sfătuit cu Pal, fiul contesei, şi cu doi dintre ginerii ei, şi toţi au fost de acord că Erszebet trebuie oprită cu orice preţ (Scrisoarea ginerelui contesei Bathory, Zrinyi, către Thurzo, 12 decembrie 1610). Pentru a evita un scandal, Erzsebet făcând parte din familia conducătoare a Transilvaniei, s-a decis ca pedeapsa să i se aplice fără proces.

În 1610 şi 1611, s-au strâns mărturii de la peste 300 de persoane, Erzsebet şi patru colaboratori ai săi fiind acuzaţi că au ucis şi torturat peste 650 de tinere. Totuşi, doar 80 de crime au fost considerate a fi dovedite fără dubiu în cele din urmă, restul rămânând sub semnul întrebării. Printre martori, s-au numărat preoţi, nobili, persoane din serviciul contesei, ca şi oameni obişnuiţi. Victimele, în general adolescente, fiice ale ţăranilor sau chiar ale nobililor mai mici, erau atrase la castelul lui Bathory sub diverse pretexte şi nu îl mai părăseau niciodată. Au avut loc şi numeroase răpiri. Acuzaţiile aduse includeau: bătăi violente, deseori acestea ducând la deces; arderea şi mutilarea mâinilor, a feţei şi a organelor genitale; ruperea cu dinţii, de către contesă, a cărnii de pe feţele, braţele sau alte părţi ale corpului victimelor; îngheţarea victimelor până la moartea acestora; efectuarea de operaţii pe victime, de obicei acestea conducând la deces; înfometarea până la moarte; violul şi alte abuzuri sexuale; tortura cu ace. Martorii au mai descris efectuarea de vrăji drăceşti şi ritualuri bolnave, acte de canibalism (Scrisoarea regelui Mattia către palatinul Gyorgy Thurzo, 14 ianuarie 1611) la care au fost forţaţi servitorii, precum şi împreunarea contesei cu diavolul însuşi, împreunare la care ei ar fi asistat. Însă, în mod ciudat, nu a existat nici măcar o singură mărturie ori zvon cu privire la vampirism sau la îmbăierea în sângele victimelor în vederea obţinerii nemuririi – toate acestea au fost legende apărute mult mai târziu şi perpetuate până în zilele noastre (prima consemnare a mitului apare în László Turóczi, Tragica Historia – 1729).

Ca urmare a acestor mărturii, Thurzo a pătruns în Castelul Csejte şi i-a arestat pe Bathory şi pe cei patru colaboratori ai ei. La faţa locului, Thurzo şi oamenii săi au găsit o privelişte desprinsă parcă din cele mai negre coşmaruri: o fată moartă, altele pe moarte, una rănită şi mai multe închise, aşteptându-şi resemnate soarta (Scrisoarea lui Thurzo către soţia sa, 30 decembrie 1610). Bathory a fost imediat pusă sub zăvor în propriile camere, care au fost apoi zidite pentru a o împiedica să le mai părăsească. Cei patru complici au fost judecaţi în procesul început pe 7 ianuarie 1611. Dorotheei Semtesz şi Ilonei Jo li s-au smuls degetele, după care cele două au fost arse pe rug pentru vrăjitorie. Ficko a fost decapitat şi ars ulterior. Katarina Benicka, care se dovedise că participase forţat la evenimente, a fost condamnată la închisoare pe viaţă – pentru a se descuraja comiterea unor astfel de acte fie şi sub ameninţare.

A continuat să i se ducă mâncare contesei zidite (fiindu-i introdusă printr-o fantă special lăsată în acest scop), fără mult entuziasm însă. Regele Mattia, ultragiat de cele întâmplate, a insistat ca Bathory să fie executată, dar din diverse motive condamnarea s-a tot amânat (influenta familie a contesei, îngrozită de spectrul dezonoarei dacă se ajungea la o dezvăluire publică a evenimentelor, se pare că a avut un cuvânt puternic de spus în acest sens). La patru ani de la zidirea ei, Bathory a fost găsită moartă, dar data exactă a decesului nu poate fi stabilită, deoarece mai multe farfurii cu mâncare i se adunaseră în încăpere, neatinse – ceea ce lăsa să se înţeleagă că la momentul descoperirii cadavrului, contesa era moartă de ceva vreme. Pe o hârtie, ea consemnase o rugăciune adresată diavolului, căruia îi cerea să îi ucidă pe regele Mattia şi pe ceilalţi responsabili cu aducerea ei înaintea justiţiei. Ca de obicei în astfel de cazuri însă, diavolul nu s-a sinchisit prea tare de rugămintea slujitorului său, iar Mattia, Thurzo şi ceilalţi şi-au văzut mai departe, nestingheriţi, de treburi.

După cum vedem din cele de mai sus, Erzsebet a avut toate caracteristicile femeii-vampir din literatură, cu o singură excepţie – nu practica vampirismul…

Printre lucrările de ficţiune axate pe faptele şi personalitatea „Tigresei din Csejte” amintim Ewige Jugend (de Leopold von Sacher-Masoch, cel de la care am moştenit termenul de masochism), The Bloody Countess (o povestire gothică de Alejandra Pizarnik) sau Sanguinarius (de Ray Russell, în care sunt relatate la persoana întâi crimele contesei, într-o manieră romanţată).

Dintre filme, mai reuşite mi s-au părut Ceremonia Sangrienta, Immoral Tales, Demon’s Claw şi Blood Countess.

În ceea ce priveşte muzica, pe lângă albumul conceptual al celor de la Cradle Of Filth, Cruelty And The Beast, piesele Beauty Through Order (Slayer), Villa Vampiria (God Dethroned) şi The Bleeding Baroness (Candlemass) ar fi fără îndoială de ascultat.

În episodul următor ne vom opri asupra unei alte surse de inspiraţie pentru Carmilla, precum şi asupra unei personalităţi misterioase şi a unui proces de vampirism.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

6 comentarii »

  • Albert said:

    Interesant!Astept urmatorul episod!

  • Cat said:

    Foarte tare articolul!
    Cred ca aici se poate vorbi lejer despre o fascinatie a raului, avand in vedere ca Erszebet Bathory si atrocitatile comise de ea au reusit sa starneasca imaginatia artistilor de-a lungul secolelor. Poate e din cauza ca era foarte frumoasa, foarte inteligenta, cultivata si bine educata. Si REA. Personajul negativ perfect 🙂

  • (Oliviu Craznic) Suspans nr. 18: Bathory, Inferno şi multe altele « Oliviu Craznic's gothic novel said:

    […] http://suspans.ro/literatura/eseu/despre-imaginea-femeii-vampir-in-literatura-si-despre-figurile-car… Post by Oliviu Craznic NOTĂ: Nu ştiu dacă m-aţi găsit căutând craznic, crasnic, crâznic, crîznic, criznic, crisnic, da bine că aţi dat de mine:) Iubitorii romanelor gothice sau cu vampiri îl pot comanda pe al meu aici: […]

  • Bianca said:

    Foarte bun articolul ! Doar cu amnedamentul ca acum sunt si mai nelamurita privind adevarul despre Bathory .Am vazut filmul destul de recent http://www.imdb.com/title/tt0469640/ unde se infirma multe din legendele despre ea …

  • oliviu craznic (author) said:

    Bianca, am vazut filmul la care faci trimitere, ca si cel cu Delpy. Motivul pt care nu le-am mentionat este tocmai lipsa totala de legatura a acestor doua filme cu realitatea istorica. Pur si simplu, este utilizata reteta senzationalista a anti-eroului prezentat ca erou (Anne Rice), precum si cea a „dezvalurii spectaculoase” (Da Vinci). Nimic din caracterul contesei sau din intamplarile petrecute nu a fost pastrat. Totul este deformat, reinterpretat, speculat, fara nici un fel de baza pt aceste actiuni. In schimb, dovezile solide sunt ignorate cu dezinvoltura ori chiar mistificate. Un cadru fals este adaugat, pt a da impresia de documentare. Desigur, exista licenta artistica, dar si pericolul ca lumea sa ia astfel de filme in serios, mai ales cand sunt marketate ca fiind bazate pe fapte reale.
    Deci, departe de a infirma legendele, creeaza altele noi, insa mult mai putin credibile.
    Si filmele enumerate de mine sunt departe de adevarul istoric, au totusi calitatea de a pastra nealterat caracterul contesei, precum si o parte dintre detaliile crimelor, fiind asftel utile in a se contura o idee cu privire la ceea ce s-a petrecut.
    Din punctul meu de vedere, nu e nimic nelamurit referitor la contesa Bathory, exceptand detalii minore, cum ar fi, sa zicem, numarul exact al crimelor. Detaliu care, avand in vedere cat de multe crime au fost, devine insignifiant cu totul.

  • oliviu craznic (author) said:

    Multumiri tuturor pt comentarii:)

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.