Despre succubus şi cambion

Articol publicat in:Opinii | Aparut in:Nr. 11 ( aprilie, 2011 )
Autor:

1. Succubus-ul

Cunoscut şi sub denumirile de cotoroanţă, coşmar, hârcă sau femeia bătrână, succubus este un demon erotic care se aşează pe pieptul bărbaţilor adormiţi, sufocându-i, trimiţându-le coşmare şi furându-le sămânţa pentru a naşte monştri. Dacă bărbatul adormit se trezeşte, el nu se poate mişca şi nici nu poate respira, dar poate vedea demonul. De aici de altfel provine şi expresia Am avut un coşmar, care iniţial însemna nu Am avut un vis urât, ci Am fost vizitat de un demon. Denumirea succubus provine de la expresia latinească a se culca sub, în opoziţie cu varianta masculină a demonului, incubusa se culca peste (despre incubus am vorbit într-un articol anterior). În folclorul românesc, întâlnim succubus-ul sub denumirea de zburătoare sau lipitură. De asemenea, cuvintele cauchemare şi nightmare au o legătură directă cu ideea de mară de noapte, un alt tip de succubus întâlnit în legendele medievale.

Explicaţia ştiinţifică este starea de paralizie somnolentă, însoţită de halucinaţii hipnopompice sau hipnagogice, de un acut simţ al pericolului şi de o senzaţie de extracorporalizare, toate datorate trezirii creierului în timpul unui stadiu de mişcări rapide ale ochiului în vis, ceea ce face ca trupul să rămână paralizat, deşi persoana e perfect conştientă.

Primul succubus cunoscut pare a fi cel menţionat în Zohar, o lucrare atribuită rabinului Shimon bar Yochai (sec. II), şi este vorba despre Lilith.

Sf. Athanasius din Alexandria (sec. III), scriind despre viaţa contemporanului său Sf. Antonie cel Mare, relatează cum acesta a fost vizitat de un demon care i-a indus gânduri necurate, şi chiar a luat „înfăţişarea şi gesturile unei femei”.

Discipolul Sf. Antonie, Sf. Hilary, a menţionat şi el o experienţă legată de demoni sub forma unor femei goale care i-au apărut când dormea.

Tot în sec. III, Sf. Hyppolitus pare să fi trecut printr-o experienţă stranie şi cutremurătoare când, întâlnind o femeie dezbrăcată, el rezistă tentaţiei şi îşi păstrează credinţa, moment în care seducătoarea se transformă sub ochii săi într-un oribil cadavru putrezit, adică exact ceea ce fusese înainte de a fi animată de Satana în scopul ispitirii sfântului.

Sf. Augustin (a doua jumătate a sec. IV – prima jumătate a sec. V) , în De Trinitate, ne avertizează că demonii pot lua sămânţa muritorilor, folosind-o pentru a obţine copii.

Sf. Caesarius din Arles (sfârşitul sec. V – începutul sec. VI), în Dialoguri, relatează cazul unui bărbat din Leyden asaltat în mod repetat de un succubus şi izbăvit prin Sacra Confesiune.

Walafrid Strabo (sec. IX), în comentariile sale asupra Exodului, consideră că diavolii pot colecta sămânţa bărbaţilor, folosind-o la zămislirea a tot felul de specii.

Conform lui Walter Mapes (De Nugis Curialium, sec. XII), Papa Silvester II (sfârşitul sec. X – începutul sec. XI)  a păcătuit cu un succubus numit Meridiana,  care a apărut după ce Silvester fusese respins de dragostea lui muritoare şi l-a ajutat să ajungă pe tron. Mapes susţine că Papa a mărturisit toate acestea pe patul de moarte. De altfel, moartea lui Silvester ţine şi ea de domeniul misterului şi al legendei, spunându-se că, neascultând sfatul Meridianei, Papa a fost mutilat de Diavol chiar în timp ce oficia serviciul religios, Stăpânul Întunericului scoţându-i ochii şi dându-i demonilor să se joace cu ei în incinta Bisericii. Căindu-se, Silvester şi-a tăiat mâna şi limba, lăsând înainte vorbă cardinalilor să îi desfacă trupul în bucăţi şi să le împrăştie prin oraş. Certă este însă doar inscripţia de pe mormântul său: Acest loc va da la iveală, la venirea Domnului, membrele ciopârţite ale lui Silvester.

În 1468, în Bologna, documentele oficiale menţionează condamnarea la moarte a unui bărbat care întreţinea un bordel cu succubi, cărora le procura victime ca sacrificiu.

Johannes Nider, în Formicarius (1475), vorbeşte despre prostituatele care îşi ofereau serviciile în timpul Conciliului de la Constance (în actuala Germanie), cea mai căutată fiind o fată despre care se ştia că este de fapt un succubus.

În Malleus Maleficarum (1486), inchizitorii Kramer şi Sprenger menţionează cazul unui bărbat din Coblenz, obligat de un astfel de demon, spre dezgustul său, să păcătuiască de numeroase ori sub ochii îngroziţi ai soţiei sale şi chiar ai prietenilor sosiţi în ajutor.

Sec. XV: episcopul Ermolaus de Verona relatează două întâmplări stranii, una referitoare la un bărbat care timp de 15 ani a fost servit de un demon “care i-a fost amantă”, cealaltă cu privire la cazul unui călugăr care a păcătuit cu un succubus, murind de epuizare în mai puţin de o lună.

Tot în secolul al XV-lea, Pico della Mirandola menţionează un bărbat care a avut timp de 40 de ani relaţii cu un succubus, şi a preferat să moară în închisoare decât să renunţe la „amanta” lui.

În secolul al XVI-lea, documentele epocii vorbesc despre episcopul de Aberdeen, care a salvat un tânăr maltratat de un succubus, iar magistratul Nicholas Remy consemnează cazul unui bărbat condamnat pentru vrăjitorie care, întrebat cum a căzut în acest păcat, mărturiseşte că a fost atras de un demon-femeie.

În 1628, a fost executat în cadrul Procesului de la Bamberg primarul Johannes Junnius, după ce a mărturisit că a fost sedus de un succubus, şi obligat să renunţe la Dumnezeu şi să îl recunoască pe Diavol.

În acelaşi an, Mario Guazzo scrie în Compendium Maleficarum cazul unui cuplu care a procurat un succubus pentru fiul lor, cu scopul de a-l iniţia în tainele erotismului. Băiatul s-a dovedit foarte încântat de cadou, deşi femeia adusă avea copite; însă actul sexual propriu-zis s-a dovedit traumatizant, penetrarea fiind asemănată cu „pătrunderea într-o cavernă de gheaţă”.

În 1685, George Sinclair publică Satan’s Invisible World Discovered, notând execuţia în 1655 a lui William Barton, care s-ar fi culcat cu Diavolul apărut sub forma unei frumoase femei de origine nobilă.

În The Secret Commonwealth (1691), Robert Kirk declară că în Scoţia sunt raportate numeroase manifestări ale demonilor numiţi succubus.

Sinistrari (sec. XVII – începutul sec. XVIII), în De Daemonialitate et Incubis et Succubis, tratează pe larg problema Diavolului care foloseşte trupuri umane sau construieşte trupuri din alte materiale pentru a face sex cu bărbaţi şi femei.

O întâlnire traumatizantă cu un succubus pretinde a fi avut şi scriitorul francez J.K. Huysmans (sec. XIX – începutul sec. XX), pe când se afla la o mănăstire.

Şi în zilele noastre sunt raportate numeroase cazuri ale vizitei acestei stranii şi îndoielnice creaturi (se pare că 50% din populaţia globului a experimentat măcar o dată o astfel de vizită). Psihologul britanic Stan Gouch relatează în lucrarea sa Creatures From The Inner Space (1984) cazul fostului poliţist Martyn Pryer, atacat de un succubus în somn.

Explicaţia ştiinţifică este starea de paralizie somnolentă, însoţită de halucinaţii hipnopompice sau hipnagogice, de un acut simţ al pericolului şi de o senzaţie de extracorporalizare, toate datorate trezirii creierului în timpul unui stadiu de mişcări rapide ale ochiului în vis, ceea ce face ca trupul să rămână paralizat, deşi persoana e perfect conştientă. În timpul unei astfel de stări, fragmente de vis sau obiecte din el vor apărea în încăpere alături de cele reale. Interesant e faptul că întotdeauna aceste fragmente sau obiecte sunt raportate de subiecţi ca fiind demonice. Din vis nu ne rămâne nimic frumos.

Legat de succubus, este interesant de remarcat că mai multe lucrări, între care şi sus-menţionata Malleus Maleficarum, merg pe ideea că toţi demonii sunt sterili. Pentru a procrea, succubus-ul fură sperma bărbaţilor, după care o cedează incubus-ului (sau succubus-ul ia înfăţişarea de incubus, după alte teorii), care impregnează femeile ce vor naşte cambionii.

2. Cambionul

Astfel, cambionul este fie copilul născut de un succubus după împreunarea cu un bărbat, fie cel născut de o femeie vizitată de incubus. El poate fi un copil deformat, sau un monstru, fiind însă uşor de recunoscut prin faptul că nu prezintă semne caracteristice vieţii (nu are puls, nu respiră etc.), deşi se comportă totuşi ca şi cum ar fi viu. După şapte ani de viaţă, începe să devină tot mai greu de diferenţiat de o fiinţă umană obişnuită deoarece începe să preia, adaptându-se, înfăţişarea şi comportamentul acesteia, izbutind să imite inclusiv respiraţia.

Cambionul este fie copilul născut de un succubus după împreunarea cu un bărbat, fie cel născut de o femeie vizitată de incubus. El poate fi un copil deformat, sau un monstru, fiind însă uşor de recunoscut prin faptul că nu prezintă semne caracteristice vieţii (nu are puls, nu respiră etc.), deşi se comportă totuşi ca şi cum ar fi viu.

Similari cambionilor sunt şi lilimii menţionaţi în Talmud (sec. II-V), copiii rezultaţi din împerecherea lui Lilith cu diferiţi demoni. Ei ucid nou-născuţii în somn, băieţii fiind expuşi atacurilor până la vârsta de 8 zile, iar fetele până la vârsta de 20 de zile. De asemenea, dacă un bărbat se gândeşte la o altă femeie decât soţia lui în momentul conceperii copilului, nou-născutul va fi fără îndoială pradă pentru lilimi. O amuletă inscripţionată cu numele a trei îngeri (Senoy, Sansenoy, Semangelof) şi atârnată la gâtul copilului poate asigura protecţia. Tot expuse atacurilor lilimilor sunt şi femeile însărcinate, aceştia putându-le cauza diverse probleme, inclusiv avort.

Merlin din legendele arthuriene se consideră a fi fost un cambion.

În secolul al XVII-lea, cunoscutul vânător de vrăjitoare (însărcinare oficială…) Pierre de Lancre investighează cazul unei oarecare Jeanne Abadie, atrasă la Sabatul Vrăjitoarelor, unde, conform mărturisirii ei, se practicau, printre altele, incestul şi sexul cu Diavolul. La aceste ceremonii, Abadie a văzut în numeroase rânduri demoni mici, fără braţe, probabil cambioni.

Credinţa în cambioni a fost alimentată de-a lungul timpului de numeroase naşteri stranii, explicate exact în felul de mai sus – prin intervenţia demonilor incubus şi succubus.

Astfel, în 1275, inchizitorul Hugo de Beniols a ars pe rug în Toulouse mai multe persoane, printre care pe Angele, doamnă de Labarthe, o femeie acuzată de păcat cu Satana. Din actele procesului reiese că ea a dat naştere ca urmare a fornicaţiei unui monstru cu cap de lup, care se hrănea numai cu nou-născuţi, fie răpiţi de Angele, fie extraşi din mormintele proaspăt săpate.

În martie 1512, respectabilul florentin Lucca Landucci consemnează în jurnalul său naşterea Monstrului din Ravenna, un copil cu un corn în frunte, aripi de liliac, trup serpentiform şi hermafrodit, şi cu literele XYV inscripţionate cu claritate pe piept, copil lăsat să moară de foame din ordinul Papei Iulius II.

În secolul al XVI-lea, savantul Ambroise Pare scrie în Des Monstres et Prodigies despre nefericita întâmplare a contelui Charles de Mansfield care, îmbolnăvindu-se dintrodată în vreme ce stătea la un hotel din Guise, a vomitat ceva ce s-a concluzionat a fi fetusul deformat al unui animal.

În 1726, Mary Tofts a pretins că ar fi născut părţi dintr-un iepure, fapt confirmat de martori şi de medicul trimis să investigheze, un oarecare John Howard. Acesta a susţinut că ulterior a asistat încă câteva naşteri a unor părţi dintr-un iepure, inclusiv bucăţi de piele, o labă şi un cap. Medicii regali, Nathaniel Saint-Andre şi Cyriacus Ahlers au început o anchetă, la sfârşitul căreia Saint-Andre a concluzionat că Tofts spune adevărul, mai ales că asistase şi el la una din naşteri, dar Ahlers s-a arătat sceptic. O altă naştere supervizată de un celebru medic, cavalerul Richard Manningham, a produs o altă porţiune de animal, care însă nu mai părea să fie iepure. Şi Manningham s-a arătat suspicios. Ca urmare a investigaţiilor ulterioare şi a supravegherii stricte a femeii, s-a concluzionat că totul fusese o înscenare, pusă la cale prin introducerea în pântece a mai multe părţi de animale pentru naşterea iniţială, după care alte bucăţi au fost introduse în vagin.

Legat de acest subiect, aş mai aminti că în secolul al XVIII-lea exista credinţa, susţinută de cunoscutul medic scoţian John Maubray şi larg răspândită printre oamenii de ştiinţă din perioada respectivă, că anumite femei pot naşte animale mici cunoscute sub numele de sooterkini.

În literatură, regăsim mitul succubus-ului redat fidel la Balzac (Succubus, în care subiectul se centrează pe judecarea unei astfel de creaturi în 1271), F. Marion Crawford (For The Blood Is The Life), Charles Williams (Descent Into Hell, unde protagonistul respinge afecţiunea unei femei reale în favoarea unui succubus identic cu aceasta), Richard Matheson (The Likeness Of Julie), Stephen King (Turnul întunecat, unde găsim şi un cambion), Orson Scott Card (Treasure Box).  Un excelent episod din Dosarele X intitulat Avatar îl prezintă pe directorul-adjunct Walter Skinner terorizat în somn de un demon cu înfăţişarea de femeie bătrână, iar în serialul Poltergeist apare un succubus indestructibil care se înrăgosteşte de Nick. În Masters Of Horror, episodul Jenifer ne prezintă o faţetă foarte interesantă a acestei creaturi, care reuşeşte să seducă în ciuda figurii oribile, datorită corpului perfect.

În muzică, pe lângă melodiile (numeroase) dedicate acestui mit de către cei de la Cradle Of Filth, mai avem A Succubus In Rapture (Dimmu Borgir) şi Incubus (Moonspell, care relatează foarte corect transformarea incubus-ului în succubus şi invers în procesul de procreere). Danzig are şi el o melodie pe tematică, intitulată Lilin.

Indiferent cât este real şi cât nu în aceste poveşti, mesajul transmis nu este unul neglijabil: intimitatea cu răul de orice fel corupe, consecinţele sunt tragice, iar urmele deseori de neşters…

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

18 comentarii »

  • Balin Feri said:

    La înălţime, ca întotdeauna. După citirea fiecărui articol al tău, dragă Oliviu, îmi vine să mai născocesc o povestire horror.

  • miki said:

    documentat,interesant,incitant ca de obicei,felicitari

  • Vera said:

    Foarte tare articolul!

  • oliviu craznic (author) said:

    multumesc tuturor.
    @feri: draga feri, asta e si ideea:), ma bucur ca mi-a iesit, si ma bucur ca sunt citit de oameni ca tine.
    astept povestirea!:)

  • Oliviu Craznic: Seria Suspans, Art. 7 – Despre succubus şi cambion « Oliviu Craznic's gothic novel said:

    […] http://suspans.ro/literatura/eseu/despre-succubus-si-cambion On the PopPressed Radar Vanity Fair Really Is Made of One-Third Kennedys-Related Content Glamping Done Right Container Guest House We Covet […]

  • Bogdana said:

    Un articol extrem de interesant,ca orice scrie Oliviu de altfel.

  • polimedia.us/fain/ said:

    Despre succubus si cambion – Suspans-ro…

    Ceva pe placul Fain: „Cunoscut şi sub denumirile de cotoroanţă, coşmar, hârcă sau femeia bătrână, succubus este un demon erotic care se aşează pe pieptul bărbaţilor adormiţi, sufocându-i, trimiţându-le coşmare şi furându-le sămânţa pentru a naşte monş…

  • Ralenne said:

    De cand asteptam articolul asta!!!
    Bravo si merci! 😀

  • oliviu craznic (author) said:

    🙂 my pleasure.

  • mitzaabiciclista said:

    Incitant şi captivant în acelaşi timp. 🙂

  • Alin said:

    Buna!
    In primul rand felicitari pentru articol! Foarte bine documentat!
    Trebuie sa recunosc ca citind aceste randuri,m-am cam speriat, mai ales in momentul in care apare asocierea dintre aceste experiente cu succubus si paralizia somnolenta, pentru ca eu am patit de 2 ori acest lucru! Sincer sa fiu, placere nu a existat deloc, desi , prima oara la asta ne gandim atunci cand ne imaginam o scena de amor cu o femeie extrem de sexi si seducatoare, fie ea si un demon ;))] Lasand gluma la o parte, va pot spune ca nu doresc la nimeni o „paralizie somnolenta”! E cea mai infricosatoare si terifianta experienta pe care am trait-o vreodata! In afara faptului ca am avut halucinatii de toate felurile (vedeam o proiectie luminoasa, auzeam rasete malefice, simteam cum ceva ma pipaie , ma sufoca), aveam si o senzatie extrem de intensa ca mor, ca asta e sfarsitul…si totul nu a durat decat maxim 5-6 sec. ]] oricat de sceptic ai fi, toate aceste lucruri te lasa cu un maare semn de intrebare..!? In urma unor lungi documentari mi-am dat seama ca e vorba doar de o afectiune fizica si ca se poate trage de la oboseala si alti factori. (http://en.wikipedia.org/wiki/Sleep_paralysis)

  • oliviu craznic (author) said:

    Buna Alin! Da, nu este o experienta placuta, si totul indica faptul ca este vorba de o afectiune care are cauze naturale… sau, ma rog, aproape totul:). Pt. ca intrebari raman intotdeauna…
    Multumesc pt aprecieri si pt impartasirea experientei tale, care confirma raspandirea pe scara larga a fenomenului, oricat de bizar ar parea acest lucru.
    Numai bine si la cat mai putine paralizii somnolente!

  • oliviu craznic (author) said:

    UPDATE: Raluca Băceanu tocmai a publicat o povestire, Pedeapsa, despre un cambion, în antologia online Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Povestirea prezintă interes pentru acest articol deoarece respectă mitul. Cei interesaţi o pot citi pe blogul lui Stefan Ghidoveanu.

    http://moshulsf.wordpress.com/2011/10/12/exclusivitate-%E2%80%9Emoshul-sf%E2%80%9D-proza-de-raluca-baceanu/

  • Vane said:

    Buna!

    Am nevoie de putin ajutor…
    Caut un roman (nu mai stiu sigur daca e de la Editura Suspans sau Nemira…) pe care l-am citit acum mult timp.

    Vreau sa-l mai recitesc,dar nu il mai gasesc fiindca nu mai tin minte despre ce autor era vorba si nici titlul romanului…

    Tot ce stiu sunt urmatoarele chestiuni:
    Eroul romanului era un italian din Florenta care avea un tata negustor.Tatal sau dorea sa aiba aceeasi functie ca a sa,numai ca baiatul vroia sa devina medic.Asadar va fi impotriva tatalui si va studia medicina cu maestri consacrati ai acelui timp si va pleca in Anglia pentru practic.Acolo nu prea are succes fiindca lumea il crede nebun si totodata il iau peste picior.Florentinul doreste sa faca transfuzii de sange,dar lumea se fereste de el (in secolul XV sa vorbesti despre asa ceva,era blasfemie!).La un moment dat,da la o carciuma peste o fata care avea mama bolnava si ii cere sa o trateze,dar nu avea bani si medicamentele erau foarte scumpe.Baiatul risca si merge la aceasta acasa,ii ofera medicamente cumparate din partea lui,i le administreaza si-i spune ca aceasta va muri in ciuda faptului ca i-a administrat antibiotice…Printre altele,fata lucra ca menajera la un om bogat.Omu` bogat moare,iar fata este acuzata de crima…Medicul face transfuzia cu propriul sange(el devenind donatorul mamei sale…).Nu cred ca mai are rost sa descriu fiecare detaliu,decor…

    Cer doar ajutorul in gasirea acestui roman,care m-a impresionat si doresc sa-l recitesc!
    Va multumesc anticipat daca cineva stie despre ce vorbesc…

    P.S.:Pe roman era desenat o cruce din aceea,cavalereasca,tipica secolului respectiv.

  • Vane said:

    Multumesc,dar am gasit-o:
    Romanul se numeste CERCUL CRUCII ,iar autorul este IAIN PEARS.

  • oliviu craznic (author) said:

    Nu l-am citit, dar mi-a mai vorbit cineva de curand de el. Ma bucur ca l-ai gasit:)

  • Calin said:

    Felicitari pentru articol, foarte interesant!!
    Si eu am trecut prin paralizie somnolenta temporara de mai multe ori, am incercat sa o controlez dar n-am prea reusit, in schimb penultima data cand am trecut prin paralizie somnolenta reusisem sa-mi deschid ochii…a fost mai rau decat mi-as fi putut imagina! Dupa o perioada am mers la medicul de familie si la neuro gandindu-ma ca e ceva legat de stres, de sistemul nervos sau cum ca as avea ceva probleme cu sistemul locomotor..Despre sindromul old hag si sleep paralysis citisem dupa ce mi s-a intamplat, deasemenea si despre Proiecţia astrală( momentul în care sufletul îţi părăseşte trupul) dar despre succubus si cambion chiar nu am auzit pana acum….Horor in orice caz!

  • liza said:

    de cand ma stiu am astfel de paralizii in somn,dar nu m-au speriat asa de tare.sper ca acum,dupa ce am citit articolul acesta sa nu intru in panica:))
    PS:va recomand un serial dragut cu un succubus in rol principal:”lost girl”

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.