E-books – manual de utilizare

Articol publicat in:Opinii | Aparut in:Nr. 6 ( noiembrie, 2010 )
Autor:

Am vorbit aproape fără oprire în utima vreme, peste tot pe unde mi s-a dat ocazia, despre e-books. Cu toate acestea, adesea realizez pe la mijlocul conversației că interlocutorul meu, după ce a auzit destul de multe despre diverse formate, diverse readere, probleme ale industriei șamd, are înainte de toate dificultăți în a-și defini mental conceptul de bază. Ce este o carte digitală?

Știm foarte bine ce este o carte clasică: are un număr de file pe care este tipărit text, iar aceste file sunt ținute laolaltă de un cotor, totul fiind acoperit și încadrat de o copertă, moale sau tare. Cartea digitală? Nu are file reale, nici cerneală, nici cotor. De unde o „apucăm”? Cum o definim?

Un e-book este, nici mai mult nici mai puțin, un text (însoțit sau nu de imagini). Doar că acest text, în loc să fie tipărit cu cerneală pe celuloză, este stocat într-un fișier (electronic, desigur). Fișier care, la rândul său, poate fi „citit” (la propriu și la figurat) pe mai multe dispozitive. Cartea digitală, pentru a se expune privirii, are nevoie de un suport, de un ecran de un anumit tip pe care să fie proiectată, în-tipărită. Doar astfel poate păși într-o formă neobișnuită de materialitate, devenind accesibilă văzului.

Putem citi e-books pe computerele personale, pe telefoanele mobile, pe tablete ca iPad sau Samsung Galaxy Tab, sau pe dispozitive create special pentru lectura digitală, numite e-readere. Cu ce sunt diferite e-readerele de celelalte dispozitive? Ecranele cu cerneală electronică nu sunt retroiluminate asemeni celor LCD (omniprezente), de aceea nu obosesc ochii, și imită aproape la perfecție calitatea paginii tipărite.

Acesta e conceptul de bază.

Totuși, faptul că o carte electronică nu are prin sine materialitate, ci are întotdeauna nevoie de un suport pentru a se manifesta, o diferențiază în mai multe aspecte de cartea tipărită. Și aici trebuie să intrăm un pic în chiar istoria lecturii.

Mai toți avem senzația că forma actuală a cărții pe hârtie dăinuie dintotdeauna. Nu tocmai. Și aici nu mă refer doar la trecerea de la papirus (reinventat în formă electronică prin paginile web, pe care le derulăm în jos pentru a continua lectura) la codexul medieval, care a strâns filele într-un cotor, născând astfel pagina. Prin apariția conceptului de pagină ca structură fixă în care textul trebuie să se încadreze, paradigma lecturii s-a schimbat, desprinzându-se de liniaritate și intrând în sfera tabularității.

Chiar și după secolul al IV-lea d.H., când codexul a înlocuit definit ruloul de papirus, trecerea la forma actuală a cărții nu a fost deloc rapidă. A mai fost nevoie de încă șase secole până când pagina ca unitate structurală să devină ceea ce este astăzi: cuvintele nu aveau la început spații între ele (!), nu se foloseau semne de punctuație (punctul și virgula datează din sec. XII!), filele nu erau numerotate. După apariția tiparului, au mai trecut alte secole până s-a impus un sistem universal de așezare a textului în pagină, fiind inventate, rând pe rând, un întreg set de semne tipografice: punct și virgulă, semnul exclamării, semnul întrebării, pauza, linia de dialog, nota de subsol etc. (Pentru mai multe detalii despre istoria practicilor lecturii vă recomand excelentul dosar semnat de Alexandru Ofrim în Dilemateca, nr. 51 / august 2010).

Marea noutate a cărții electronice nu este numai renunțarea la suportul de hârtie. Ci redefinirea conceptului de pagină. Pagina a fost până acum unitatea de măsură și elementul ordonator folosit pentru a conferi unui text forma sa de carte. Structura fixă, constituită de tipografi și apoi de editori, după care întreg conținutul este ritmat.

Cerneala electronică permite să ne dispensăm de conceptul actual de pagină, fără a reveni la curgerea lineară a papirusului. Dispozitivele de lectură digitală au capacitatea de a pagina și repagina textul în mod dinamic, așezându-l pe hârtia electronică în funcție de preferințele cititorului: corpul literei poate fi mărit sau micșorat, pot fi alese diferite fonturi, se poate modifica până și distanța dintre rânduri sau oglinda textului. La fel cum fotografia digitală a oferit posibilitatea ca fiecare dintre noi să își poată retușa și printa propriile fotografii, edițiile digitale ne permit ca textul să se așeze în pagină după dorința fiecărui cititor.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.