Freak show la liber în arena Midsomer

Articol publicat in:Opinii | Aparut in:Nr. 23 ( aprilie, 2012 )
Autor:

Am stat şi m-am întrebat săptămâna trecută dacă îmi place mai mult de Poirot sau de Barnaby. N-am reuşit să-mi dau un răspuns atunci, după cum nici altădată nu voi reuşi. La urma urmei, nici nu e necesar. Îmi plac amândoi la fel de mult, l-aş lua acasă pe oricare dintre ei, sub orice formă, chiar şi de stafie. Stafie? Wow! Ar fi excelent să am o colecţie de stafii şi mă gândesc foarte serios să mă apuc de ea. Poate că aş avea şanse să intru în clubul de bizarerii şi comportament patologic, unic şi inegalabil, al ţinutului imaginar pe nume Midsomer.

Cine e acceptat în acest club? Mulţi, dar toţi semnează un angajament la primire: să nu revină niciodată pe tărâmul normalităţii. Sincer vorbind, nu mi se pare o condiţie chiar atât de greu de îndeplinit. Mai ales dacă eşti, de exemplu, o femeie trecută de şaizeci de ani, cu privirea senilă, blândă şi pierdută, semn al unei apăsări sufleteşti vechi. Această femeie calcă în fiecare zi un costum bărbătesc şi o cămaşă, le împătură cu grijă, le aşază într-un coş, pregăteşte o gustare şi aşteaptă să vină seara, când merge la un aerodrom părăsit. Nu ştie că s-a terminat războiul şi e convinsă că fratele ei trebuie să se întoarcă acasă. Îi lasă hainele şi mâncarea, apoi pleacă şi revine a doua zi. O ţine tot aşa, deşi în fiecare dimineaţă vede că hainele sunt împrăştiate, iar mâncarea – devorată de animale flămânde.

 Ar fi excelent să am o colecţie de stafii şi mă gândesc foarte serios să mă apuc de ea. Poate că aş avea şanse să intru în clubul de bizarerii şi comportament patologic, unic şi inegalabil, al ţinutului imaginar pe nume Midsomer.

La polul opus îl avem pe Mad Max, bărbatul care face experimente pe fratele lui, electrocutându-l, convins că are capacitatea de previziune. Obsesia faţă de frate/soră e dusă la extrem de Honoria Lyddiard care, aflăm de-abia la final, păstrează ascuns în conacul familiei scheletul fratelui ei, mare şi brav soldat. Această Honoria are o figură tipică de fată bătrână, de învăţătoare de ţară cu ochelari de cal, şi ţine cu dinţii de trecut. E o scorpie, un călău al cumnatei pe care se pregăteşte s-o omoare când vrea s-o părăsească. Cumnata se face vinovată de faptul că nu i-ar fi iubit suficient fratele şi din cauza asta ar fi murit bietul, şi nu pentru că a fost homosexual şi s-a procopsit cu SIDA. În rol de scârbă, dar nu şi de criminală, o regăsim pe Honoria în alt episod, pe post de fostă şefă a lui Barnaby, care, abia acum aflăm, a fost spion MI6 la începutul carierei.

Nevinovat, dar tot smintit, e ex-spionul care face repetiţii pentru propria înmormântare. Îşi ia ceata de servitori şi familia şi parcurge, în sicriu, drumul de-acasă până la biserica unde va fi incinerat. Iar când e în pericol să fie ars de-adevărat şi salvat în ultima clipă, îşi închipuie că e chiar mort şi începe să cânte, din sicriul deschis pe jumătate, despre Pâinea Raiului…

Pe care alţi membri ai clubului să vi-i prezint? Avem, în categoria tembelilor inofensivi, sectanţi care se cred în comuniune eternă cu natura. Printre ei, o grăsană care intră în transă şi discută cu Gaius Quintus, sau Dominic, cel care îi îndeamnă pe cursanţii Fundaţiei Oblong să doarmă la comun şi să folosească fără reţinere camerele iubirii, cât de mult pot şi în ce formulă preferă: duet, cvartet, cvintet etc.

În clasa periculoşilor intră mama şi fiul care spionează şi şantajează un sat întreg; renumitul profesor de pian care, pentru a purifica rasa, vrea să aibă copii cu nepoata lui, care îi e şi fiică, pentru că a conceput-o cu mama ei (aţi înţeles cum vine asta, nu?); cei trei veseli purceluşi, fraţii care omoară orice bărbat din apropierea mamei lor şi aproape că reuşesc să-i vină de hac lui Tom B.; Patrick Bradley, băiatul pe care toţi îl cred mort, dar care a fost furat de doi părinţi rămaşi fără copil şi crescut într-o pivniţă, ca să nu afle nimeni de el; indivizi a căror pasiune e să fotografieze farfurii cu hamburgeri şi mazăre, tineri retardaţi, umiliţi de mame-cămătar care ascund bani sub cocina porcului.

*

Două puncte de vedere, ambele exprimate după pensionarea lui Tom Barnaby, m-au îndemnat să revin în arealul Crimelor din Midsomer. Conform celui dintâi, comun atât unor autorităţi în materie de seriale poliţiste, cât şi amatorilor, Neil Dudgeon, adică John Barnaby, ca să-l recunoaştem mai uşor, nu s-ar ridica la înălţimea predecesorului său. Nu încape îndoială că Tom B. este un personaj superb, inegalabil şi ar merita să fie uns Mare Maestru Detectiv şi decorat cu Ordinul Cavalerilor Prinzătorilor de Ucigaşi. Chapeau! Numai eu ştiu cât l-am iubit şi cât am plâns când m-a părăsit, preferând pensia. Dar cred că lumea se grăbeşte cu criticile la adresa verişorului John B. Mare greşeală. Aşa cum există chei de lectură, există şi o cheie de apreciere a noului Barnaby, care e foarte potrivit pentru rolul său. Atenţie, el nu îl joacă pe Tom B. El e John B., altă persoană, alt detectiv, mai mult decât inteligent, vicleanul viclenilor printre copoii mai tinerei din poliţie, un tip cu fler, persiflant atât cât trebuie, insistent atât cât trebuie, ambiţios, hai, încăpăţânat, dacă vreţi. Uitaţi-vă bine la figura lui şi, dacă nu vedeţi că în spatele zâmbetului discret şi-al temperamentului său mai mult decât agreabil se ascunde stăpânire de sine, voinţă, forţă, umor şi, cel mai important, înţelepciune, atunci e cazul să vă cumpăraţi ochelari speciali de vizionat Crimele din Midsomer.

Celor care tot nu consideră că John e demn să fie noul inspector Barnaby le atrag atenţia că el a venit în Midsomer din alte locuri şi şi-a târât după el şi nevasta, ajunsă, biata de ea, directoarea unei şcoli în care colegii dascăli gem de invidie.

Celor care tot nu consideră că John e demn să fie noul inspector Barnaby le atrag atenţia că el a venit în Midsomer din alte locuri şi şi-a târât după el şi nevasta, ajunsă, biata de ea, directoarea unei şcoli în care colegii dascăli gem de invidie. Ba l-a dezrădăcinat şi pe căţelul Sykes, plasat, cât muncesc stăpânii, la o dog-sitter eficientă, dar cam afurisită. Aşa că omul se acomodează cu ţinutul, cu oamenii care pun întrebări de genul „de ce nu i s-a dat slujba lui Tom Barnaby tinerelului aceluia simpatic?” şi, desigur, cu criminalii sortiţi să fie prinşi de el.

Şi cu asta am ajuns la al doilea punct de vedere de care spuneam şi care se referă la serial în ansamblu: cică ar fi prea multe crime în Midsomer şi se frizează neverosimilul. Dragilor, e vorba de un serial poliţist. Ne uităm la un serial poliţist. Asta înseamnă crime, suspecţi, detectivi, criminali, medici legişti etc. Pe crimă se bazează asemenea seriale. Revin la ideea de cheie de lectură/vizionare: când urmăresc un film science-fiction, nu mă mir că văd extratereştri, androizi etc.; când urmăresc un horror, nu mă mir că văd sânge şi figuri cu spaime ancestrale întipărite pe chip. Mai simplu, când îmi cumpăr un cozonac cu stafide, nu am pretenţia să găsesc în el nuci sau bucăţele de rahat. Aşadar, nu mă mir că se petrec crime într-un serial poliţist. Şi mai amintesc un amănunt: discutând despre serial, Tom Barnaby spunea că lumea are nevoie de porţia ei obişnuită de crime. S-a încercat, la un moment dat, reducerea numărului de victime, dar spectatorul a protestat vehement, îi scăzuse concentraţia de suspans din sânge, aşa că s-a revenit la numărul obişnuit de morţi pe episod. Sigur, nu trebuie neapărat să dai lumii ce-i place şi să-i răsfeţi gusturile macabre. Dar asta e, vorba lui Caragiale, „altă căciulă”. Momentan, hai să vedem cum facem să ne îmbunăm şi să-i dăm o şansă lui John Barnaby. Nu de alta, dar s-ar putea supăra verişorul lui pe noi.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.