Povestiri clasice: Faţă în faţă cu întunericul

Articol publicat in:Opinii | Aparut in:Nr. 19 ( decembrie, 2011 )
Autor:

B. Traven Vizită nocturnă

De data asta, ca să nu mai ştiţi niciodată la ce să vă aşteptaţi de la mine, am ales o povestire de-a enigmaticului B. Traven, foarte probabil ultimul aventurier veritabil înainte ca lumea să devină locul comod pe care-l ştim. Despre Traven nu se cunosc foarte multe: până în ziua de astăzi data naşterii, a morţii şi chiar identitatea sa stau sub semnul întrebării. Anarhist neamţ, inginer şi arheolog american, fiu ilegitim al unui rege sau un preşedinte scriind sub pseudonim, teoriile despre el abundă, de la unele cât de cât documentate, la altele care sunt de domeniul fanteziei. Se spune chiar că la un moment dat, la ecranizarea unui roman al său*, s-a reprezentat pe sine, dându-se drept propriul său agent literar. Ce se ştie clar este că a petrecut mult timp în Mexic şi că a scris romane şi povestiri, fie de aventuri, fie fantastice, inspirate din experienţele sale pe acel pământ pe care l-a perceput ca fiind străin omului alb şi bântuit de amintirea civilizaţiei pe care acesta a năruit-o odată cu venirea sa. “The creative persona should have no other biography than his works”, a spus el, la un moment dat, ca explicaţie pentru refuzul de a ieşi la lumină, crez la care subscriu.

Despre Traven nu se cunosc foarte multe. Anarhist neamţ, inginer şi arheolog american, fiu ilegitim al unui rege sau un preşedinte scriind sub pseudonim, teoriile despre el abundă, de la unele cât de cât documentate, la altele care sunt de domeniul fanteziei.

Dintre puţinele texte de Traven pe care le-am citit, Vizită nocturnă (în original Vizitatorul Nocturn, de fapt, dar la noi aşa s-a tradus) este cea mai tulburătoare, pentru că transmite foarte precis sentimentul de înstrăinare, de singurătate ireparabilă, de imposibilitate de a face pace cu această lume şi de a fi, în ea, altceva decât un străin, de contact cu o prezenţă ostilă care este însăşi jungla, pe care autorul o descrie la un moment dat ca pe o fiară uriaşă, care se apropie de el pe la spate, prin întuneric. Şi ăsta-i doar decorul, dar face, prin felul în care este descris, cel puţin jumătate din treabă (treaba fiind aceea de a-i provoca fiori cititorului). Iată cum descrie Traven jungla în lumina lunii:

„În lumina aceea, lucrurile căpătau o claritate atât de sinistră încât aveai senzaţia că, în fiecare clipă, trebuia să se întâmple ceva nemaipomenit. Pândea în această lumină o aşteptare, ca şi cum lucrurile, strident conturate şi părând îngrozitor de vii, ar fi trebuit, cu următoarea respiraţie, să scoată un strigăt sfâşietor, care să alunge umbra neagră şi grea ce le împovăra picioarele.”

Toţi aceşti oameni care ar putea fi morţi

Revenind la subiectul povestirii, naratorul, pe nume Gales, se retrage la o fermă izolată în Mexic, departe de tren, de orice aşezare umană, cu puţini vecini, majoritatea indigeni, aflaţi şi aceştia la mare distanţă. Viaţa e singuratică şi monotonă. Singurul vecin cât de cât civilizat este un doctor taciturn, mai mizantrop chiar şi decât Gales. A scris mai multe cărţi, dar imediat ce le-a terminat, le-a distrus. „Mi-am avut bucuria cât timp le-am scris”, explică el. „Pentru oameni? Aş vrea să ştiu pentru ce? Au atâtea cărţi bune pe care nu le citesc. De ce să le mai dau altele?” Cei doi se vizitează uneori şi, de obicei, îşi petrec timpul împreună aproape fără să vorbească. Doctorul mereu începe câte o povestire, dar, în mijlocul ei, pare să uite brusc ce spunea şi se scufundă în tăcere. „Aveam câteodată senzaţia că doctorul murise de mult, dar că el însuşi nu ştia că e mort şi că şedea aici deoarece nu era nimeni care să vadă că e mort şi nu venea nimeni să-l îngroape”, mărturiseşte Gales.

Vecinul se dovedeşte a fi însă plin de surprize. Fiind nevoit să plece pentru câteva săptămâni în Statele Unite, îl roagă pe Gales să se mute la el acasă, ca să nu i se fure ceva în lipsă. Americanul nostru acceptă şi aşa descoperă că doctorul avea o impresionantă colecţie de cărţi rare, tratând despre vechile popoare din Mexic. Gales dă iama în ele, citind cu patimă, din ce în ce mai captivat de subiect, uitând să mănânce, uitând dacă e zi sau noapte, trecând din cărţi în vise despre ele şi din vise înapoi la citit. În această stare se află într-o seară, când primeşte o stranie vizită: un indian solemn, îmbrăcat în zdrenţe, dar împodobit cu splendide bijuterii de aur, care îl roagă să ia măsuri împotriva porcilor care îi tulbură liniştea. Apariţia şi aspectul omului, felul straniu în care vorbeşte, ca o melodie, alegerea cuvintelor, totul îl determină pe american să creadă că visează. A doua zi însă, observă trei porci – unul negru şi doi galbeni, detaliu care va juca un rol mai târziu – şi, în noaptea următoare, indianul apare din nou. Vor fi, cu totul, trei vizite şi, între ele, Gales se va aventura în junglă, iar cele descoperite vor avea un asemenea efect asupra lui încât, la întoarcerea doctorului, va pleca spre cea mai apropiată haltă de tren şi, de acolo, o va lua în prima direcţie, cu primul tren. Numai că de junglă nu ai scăpare şi am să închei prezentarea aici, citând finalul povestirii:

„Aerul înmiresmat al nopţii tropicale era plin de ţârâituri, de şuierături, de zumzete, de murmure, de gemete, de freamăte, de şoapte, de cântece, întretăiate câteodată de un strigăt scurt sau întrerupte de un ţipăt înfiorător, care spinteca scurt şi nemilos întunecimea întregii lumi.

Jungla îşi cânta eternul cântec, îşi şoptea poveştile veşnic schimbătoare şi fiecare începea cu fraza cu care tocmai se terminase cea dinainte”.

De data asta, spre regretul meu, nu am găsit-o nicăieri pe internet, aşa că nu pot să pun link. Eu o am într-o colecţie de povestiri publicată de editura Univers în 1971 care poartă chiar titlul de „Vizită nocturnă”.

* Cartea este Comoara din Sierra Madre, adaptată ca film în 1948, de John Huston.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.