Necropolis

Articol publicat in:Pipa lui Arion | Aparut in:Nr. 5 ( octombrie, 2010 )
Autor:

Spre sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, criticul și istoricul literar Ov. S. Crohmălniceanu susținea, în revista Flacăra, rubrica Faptele și vorbele. În fiecare săptămână, luni dimineața parcă, îl vizitam în apartamentul său dintr-un bloc de pe Dionisie Lupu. Mă primea în bibliotecă, mă îmbia cu o cafea pe care o refuzam – nu beam cafea în tinerețe. Nu-mi înmâna, de la început, paginile sale acoperite cu un scris mărunt. Timp de aproape o oră îmi vorbea despre literatura noastră și despre cea de prin alte părți. La un moment dat, aflând despre interesul pe care îl manifestam față de romanele cu suspans, conversațiile noastre se purtau în special în legătură cu acest gen, pe care critica literară de la noi nu prea îl lua în seamă. Încerca să abată discuția și spre SF, dar fără succes, genul nu mă pasiona.

Profesorul era la curent nu numai cu clasicii literaturii polițiste. În biblioteca sa se aflau numeroase cărți în limbi străine, apariții de ultimă oră, semnate de către autori al căror nume nu-mi spunea nimic. A început să-mi împrumute pe unele dintre ele. La următoarea întâlnire, discuția se purta în jurul lor. Analizam personaje, disecam construcția romanescă și modul de creare a misterului. Pentru mine, acele ceasuri petrecute împreună au fost și un prilej de desfătare intelectuală, dar și o veritabilă școală de inițiere în secretele romanului polițist contemporan.

Din păcate, Ov. S. Crohmălniceanu a fost singurul critic și istoric literar cu care am purtat dialoguri nu numai despre Agatha Christie, Conan-Doyle, eventual Chandler și Hammett. N-am mai întâlnit niciodată un alt specialist român în literatură care să fie la curent cu înnoirile unui gen proteic, într-o continuă expansiune în zilele noastre. Scrierea primului meu roman polițist, Atac în bibliotecă, i se datorează în mare măsură.

Într-una dintre zile m-a întâmpinat cu o carte pe care mi-a înmânat-o cu emoție: “Este excepțională! Nu cumva să mi-o pierzi!”

Necropolis de Herbert Lieberman apăruse de curând în versiune franceză la Editions du Seuil. Titlul original, City of the Dead, mi s-a părut mai puțin atrăgător. Dar recomandarea de pe coperta a patra era incitantă: “Cel mai bun roman despre New York”.

În aceeași seară am început să-l citesc. De la primele pagini m-a captivat. A doua zi am lipsit de la redacție, sub un pretext oarecare, pentru a continua să-l parcurg. Pur și simplu nu reușeam să mă rup din vraja lecturii. După ce i-am înapoiat profesorului cartea, la multe dintre întâlnirile noastre am discutat despre ea. Iar de-a lungul anilor m-am gândit deseori la această narațiune superbă.

De curând, am reușit să mi-o procur, tot în versiune franceză. Din nou mi-am amânat orice alte treburi pentru a o reciti. Impresia a fost copleșitoare ca și la prima lectură.

Protagonistul romanului este Paul Konig, care conduce morga din New York. Un medic legist de talie mondială, invitat să țină comunicări la multe congrese, și căruia îi cer sfatul specialiști reputați. Deși se apropie de vârsta pensionării, continuă să-și exercite profesia cu fanatism, petrecându-și ziua întreagă printre cadavre, încercând să afle care e cauza morții violente a unor oameni, astfel încât să-i ajute pe polițiști în anchetele lor. Asta se soldează însă cu destrămarea familiei lui și cu agravarea problemelor sale de sănătate. Dar chiar și pierderea unicei sale fiice, ucise de către o grupare teroristă, nu-l smulge din rutina unei existențe dedicate exclusiv profesiei.

N-am citit un roman mai tulburător despre New York; e adevărată acea recomandare de pe copertă. Herbert Lieberman reconstituie o imagine caleidoscopică a metropolei americane, descriind cartiere sordide și altele luxoase, indivizi lipsiți de scrupule și de o cruzime inimaginabilă, dar și oameni de o frumusețe morală desăvârșită, precum și un angrenaj social în care se manifestă cu virulență lupta pentru putere. Ni se prezintă în fața ochilor o frescă terifiantă, datorată unui scriitor pentru care sufletul omenesc nu mai are multe secrete.

De reținut motto-ul romanului:

“Psihiatrul știe totul și nu face nimic.

Chirurgul nu știe nimic și face totul.

Dermatologul nu știe nimic și nu face nimic.

Medicul legist știe totul, dar cu o zi prea târziu.”

E de mirare că Necropolis n-a apărut încă la noi. Editura care îl va propune cititorilor români va da lovitura.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.