Crime by Skype

Articol publicat in:Proza | Aparut in:Nr. 24 ( mai, 2012 )
Autor:

(fragment de roman)

Barintown este un oraş care nu poate fi găsit pe nicio hartă, oricât de amănunţită ar fi ea. Nu-i accesibil pentru oricine nici pe calea aerului, nici venind pe ocean, şi nici cu trenul, sau cu automobilul. Sistemul GPS nu-l are înregistrat, aşa că nu aruncaţi aparatul bănuind o defecţiune majoră a lui. Şi totuşi, oraşul există, autorul l-a vizitat în repetate rânduri, şi l-a descris în cărţile Crimele din Barintown (1995) şi Crime sofisticate (2009), iar de curând, în romanul pe care tocmai l-aţi deschis.

E o aşezare ca atâtea altele în Lumea Nouă. În Downtown se înalţă clădirile semeţe ale băncilor, companiilor aeriene, corporaţiilor faimoase pe toate meridianele. Numai sticlă şi aluminiu. Zgârie-nori. Arhitectonică modernă, cu forme fluide. Primăria, Tribunalul, Procuratura, sediul central al Poliţiei se află tot aici, adăpostite în clădiri masive, greoaie, care contrastează cu cele din jur, fiind embleme ale altor epoci. Dar pretutindeni în lume Puterea este exercitată din astfel de edificii care inspiră respect sau chiar frică.

În centru, străzile şi bulevardele sunt drepte, amintind vag de reţeaua stradală a New York-ului. Dar cele mai multe căi de circulaţie din oraş au ţinut cont de formele de relief şi de aceea coboară, urcă, fac la stânga, la dreapta, în funcţie de obstacolele întâlnite – dealuri cu coame teşite, ape, obiective de patrimoniu de care trebuie avut grijă.

Ca peste tot în lume, traficul cunoaşte anumite intervale orare în care se circulă bară la bară. Existenţa multor străzi pietonale şi a numeroaselor piste pentru biciclişti face totuşi viaţa suportabilă şi pentru cei care nu sunt înnebuniţi să petreacă ore în şir la volan.

O puzderie de fast-food-uri potolesc foamea funcţionarilor, inginerilor, specialiştilor în IT, studenţilor, elevilor, turiştilor, muncitorilor care ridică noi imobile, asfaltează străzi, îngroapă cabluri de electricitate, sau tuburi de canalizare şi gaze. Hărmălaia pe care o fac e mai puţin intensă decât în alte locuri unde se execută astfel de lucrări. Desigur, seara sunt luate cu asalt restaurantele selecte, dar şi altele mai modeste, locuitorii fiind sociabili şi dornici de petreceri, celor mai mulţi neplăcându-le să stea închişi în case cu ochii ţintă la televizor. Dar chiar dacă nu e cotată ca fiind de cinci stele, crâşma lui Politicosu este cea mai vestită locantă din oraş – nu ezitaţi s-o includeţi în programul de vizite obligatorii.

Zonele rezidenţiale sunt dispuse în inele concentrice, nici prea aproape, nici prea departe de centru. Acolo întâlneşti vile superbe înecate vara în verdeaţă, iar zăpada din timpul iernii transformă decorul într-unul feeric. Pe măsură ce te depărtezi spre periferie apar case cu înfăţişare tot mai umilă, dar care prin alte părţi ar face fericite multe familii.

Central Park se întinde din Downtown până la marginea oraşului, pe o suprafaţă imensă, ca un sector de cerc, cu un lac în mijloc. E un spaţiu în care vara formaţii vestite susţin concerte pe estrade improvizate, locuitorilor li se permite să organizeze picnicuri pe pajiştile bine întreţinute, iar copiii au la dispoziţie multe spaţii de joacă. Pe alei vezi deseori puştani întrecându-se pe role sau pe skateboard-uri. Perechi se plimbă şi se sărută sub ochii unor pensionari de pe bănci care îi privesc cu nostalgie. Alţi tineri stau tolăniţi în iarbă şi citesc cărţii – unii de pe iPad. Indiferent ce primar a condus urbea, fiecare dintre ei a avut grijă de acest „plămân de oxigen” care primeneşte aerul, îl face mai respirabil, deşi prin apropiere nu e nici o uzină care să polueze.  Un râu mai totdeauna leneş străbate oraşul, dar nu v-aş recomanda să înotaţi în apa lui. Peste el poţi trece pe poduri a căror construcţie o imită pe cea a podurilor din laguna veneţiană. Evident, la o scară mai mare, şi fiind mai puţin somptuoase.

Pentru a înţelege mai exact topografia locurilor ar fi fost binevenită o hartă. În ultima clipă am renunţat s-o includ în paginile cărţii. Mi s-ar fi părut că rolul imaginaţiei fiecăruia ar fi fost ştirbit oferind prea multe repere. Avea dreptate Voltaire – secretul de a fi plicticos e acela de a spune totul.

În acest loc anotimpurile se succed respectând datele din calendarele din vechime. Primăvara începe în martie, vara în iunie şi aşa mai departe. O climă temperat-continentală. Vara e destul de cald, iarna – destul de rece. Totuşi, de la o vreme, ceva a perturbat înlănţuirea riguroasă a anotimpurilor şi uneori primăvara întârzie să ne bucure  cu explozia ei de verdeaţă, cu pomii ei înfloriţi, iar toamna se lungeşte peste măsură, cu ploi reci şi sâcâitoare.

Nu v-am vorbit de cartierele rău famate. Asta nu înseamnă că ele nu există, ca în orice metropolă. Este un teritoriu pe care şi-l dispută bande formate din indivizi de diverse rase şi naţii. Ei pun la cale jafuri, asasinate, prosperă din afaceri cu droguri şi prostituţie. De o bucată de vreme, imigranţii estici par hotărâţi să-i înlăture pe toţi ceilalţi. Sunt de o cruzime înfiorătoare. Iar casele sordide de aici, gunoaiele de pe străzi, violenţa în relaţiile între oameni îi fac să se simtă din nou în mediul pe care l-au părăsit.

Deşi e fondat de mai puţin de un secol şi jumătate, oraşul are destule monumente şi statui pe care porumbeii se odihnesc şi-şi lasă urmele popasului lor. Una dintre statui a fost înălţată în onoarea colonelului Jeff Barintown. El a repurtat undeva, în apropiere de Golden Creek – numele micii aşezări pe locul căreia se înalţă acum Barintown –, o victorie strălucită împotriva secesioniştilor, în fruntea armatei sale din Nord. N-a apucat să se bucure prea mult de onorurile cuvenite unui astfel de învingător. Ziua în amiaza mare, în timp ce mergea pe stradă, unul dintre  negrii pentru ale cărui drepturi luptase şi-şi riscase viaţa, s-a apropiat de el, şi-a scos pistolul şi i l-a descărcat drept în inimă, confundându-l cu propriul său stăpân de pe plantaţia căruia fugise. Înainte de a se sfârşi, colonelul îmbrăcat în ziua aceea în civil, deci confundabil, a apucat să rostească abia şoptit: „Lăsaţi-l liber!” Ultimul lui ordin. Aceste cuvinte cu tâlc au fost săpate în marmura monumentului său, care îl înfăţişează călare, fluturând vajnic steagul unionist. Nu există zi în care cineva să nu pună pe treptele statuii măcar o floare în semn de omagiu. Niciodată vreun derbedeu n-a îndrăznit să-l acopere cu graffitti. S-a ţesut imediat şi o legendă despre negrul ucigaş căruia nimeni nu i-a clintit niciun fir de păr, deşi toţi fierbeau de mânie, şi care a murit de bătrâneţe şi cu minţile rătăcite. Se zice că timp de mulţi ani unii i-au zărit fantoma bântuind în jurul monumentului şi plângând sfâşietor. În ziua de azi nimeni însă nu mai dă crezare acestei poveşti. Sau poate că fantoma şi-a găsit în sfârşit împăcarea.

Primul asasinat din aceste locuri nu i-a înfricoşat pe subalternii colonelului Barintown. Dimpotrivă, i-a însufleţit pentru a realiza o faptă măreaţă. Iubindu-şi comandantul care îi purtase în multe bătălii răsunătoare, unii dintre ei au hotărât să se stabilească în Golden Creek, ridicându-şi case, întemeindu-şi familii, transformând, prin forţa braţelor şi agerimea minţii, micuţa aşezare într-un oraş prosper în numai câteva zeci de ani. Şi n-a mirat pe nimeni propunerea venită – culmea! – din partea rudelor negrului asasin, ca numele urbei să fie schimbat, fiind înlocuit cu cel al bravului colonel.

Generaţii după generaţii au pus umărul ca oraşul să devină ceea ce este azi – un loc în care vechiul şi noul îşi dau mâna în spiritul celui mai bun gust şi unde toţi speră să fie liberi şi să domnească dreptatea. Calităţile unei naţiuni harnice şi cutezătoare s-au manifestat pe deplin şi aici.

Pe locul sărmanei aşezări de odinioară – o grupare de câteva cocioabe –, acum există o universitate, o mare bibliotecă şi alte biblioteci mai mici, de cartier, o filarmonică, un teatru, câteva muzee, iar în mall-uri sunt multe cinematografe. Unii visează clipa în care va fi şi o Operă, dar mai e până atunci, cetăţenii mulţumindu-se să asculte corurile din biserici şi pe soliştii lor – unii dintre ei au voci într-adevăr impresionante. „Colonelul Barintown ar fi mândru de urbea care îi poartă numele.” Deseori această frază se aude rostită cu emfază la întâlnirile pe care autorităţile le au cu cetăţenii şi are o deplină acoperire.

Barintown este un oraş mai aproape decât aţi crede, e la o azvârlitură de băţ. Important e să descoperi o cale de acces în el, aşa cum am descoperit eu, o poartă de intrare, aidoma unei „găuri de vierme”, prin care mă strecor câteodată într-o ambianţă plină de farmec, unde se petrec evenimente surprinzătoare, demne de cunoscut şi de înregistrat pentru posteritate.

Dacă nu găsiţi o posibilitate de a-l cunoaşte direct, bizuiţi-vă pe ceea ce vă relatez eu. Asemenea unui cronicar obiectiv, de fiecare dată încerc ca însemnările mele despre Barintown să fie cât mai conforme cu întâmplările din acest spaţiu magic.

Îmi place să scriu chiar acolo, până noaptea târziu, într-o vilă modestă de pe plajă, în care sunt binevenit la orice oră din zi şi din noapte. Uneori, îmi ridic ochii de pe tastatura laptopului, îmi dezmorţesc degetele şi ascult, clipe în şir, cum se izbesc de stânci valurile oceanului. Atunci îmi trece prin minte un gând şi îmbietor, şi neliniştitor: nu cumva, la un moment dat, oraşul Barintown va acţiona  asupra mea ca o „gaură neagră”, care mă va captura definitiv?

Dacă nu mai primiţi veşti de la mine, să ştiţi că sunt sechestrat acolo, mereu la masa de lucru…

Autorul

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

5 comentarii »

  • Cărţile de până acum « P o l i c i e r said:

    […] un nou roman de George Arion, anunţat pentru Bookfest cu titlul Murder by Skype. Schimbat în Crime by Skype pentru fragmentul publicat de revista ‹Suspans› în această […]

  • George Arion (author) said:

    De fapt, titlul va fi Sufocare. Asa a decis editura Crime Scene,

  • Suspans.ro : » Articole » În curând, un nou roman marca George Arion_Suspans.ro said:

    […] publicat în antologia Romania Noir (2011), iar mai apoi sub acela de Crime by Skype, prin fragmentul găzduit chiar de revista noastră, în cel mai recent număr al său (24/ mai 2012), romanul a fost […]

  • Florin Leodor Dănilă said:

    Mulţumesc pentru precizare. Prefer şi eu titlul în româneşte, cu atât mai mult cu cât ar fi potrivit ca metaforă a thrillerului ca gen.

  • Cele mai bune proze scurte din 2012 « Scriptorium said:

    […] “Crime by Skype” de George […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.