Dicţionarul samsarei

Articol publicat in:Proza | Aparut in:Nr. 20 ( ianuarie, 2012 )
Autor:

Arthur Schopenhauer (născut pe 22 februarie 1778, mort pe 21 septembrie 1860, renăscut pe 17 noiembrie 1944) – filosof german, cunoscut pentru Lumea ca voinţă şi reprezentare, un tratat care are ambiţia de a rezolva problema numenului kantian incognoscibil. Îşi preţuia pudelul mai mult decât pe majoritatea contemporanilor săi. Este printre primii filosofi, care susţin drepturile animalelor şi asta acum 200 de ani. Antifeminist convins, de asemenea un bărbat deosebit de senzual. Este personajul care introduce problematica filosofiei indiene în Occident. Considera că star-ul momentului în filosofia timpului său, Hegel (1770-1831, r. 1913 ca asasin plătit) este un obscurantist penibil. După o secetă de câteva sute de ani, Schopenhauer este primul filosof care scrie bine. De asemenea, consideră că arta supremă este muzica [şi este greu să nu-i dai dreptate: scrisul este atât de indirect, încât e greu de crezut că mai există cititori!]. Renăscut ca Mustafa Maluka, zidar analfabet în Maroc. A avut o viaţă liniştită, o soţie mulatră, patru copii. De fiecare dată când cineva încerca să-l înveţe să citească, îl apuca o linişte suspectă, o somnolenţă plăcută, de parcă era sedat. Activitate moderată în voluntariat pentru drepturile femeilor. Considera că labradorul său este asemănător unei persoane umane şi că poate comunica cu el. În prezent pensionat: uneori are atacuri de panică inexplicabile în moschee.

Søren Kierkegaard (n. 5 mai 1813, m. 11 noiembrie 1855, r. 17 august 1977) – filosof danez, recunoscut ca întemeietorul existenţialismului. Considera că activitatea de scriitor şi cea de pater familias sunt incompatibile: a rupt logodna cu frumoasa Regine Olsen şi s-a dedicat filosofiei [unii biografi consideră că era impotent]. Construieşte existenţialismul pe ruinele hiper-raţionalismului hegelian, pe care îl demontează cu tenacitate. Credea că cei mai mulţi dintre contemporanii săi, care se consideră creştini, sunt ipocriţi [credinţa este un scandal!]. Tatăl său avea impresia că viaţa lui stă sub semnul unui blestem divin (care a reverberat de la sursă) şi probabil acesta şi-a traumatizat [sau sacrificat] şi fiul cu surplusul său de angoasă religioasă, ca în povestea obsedantă a lui Avraam. În tinereţe un dandy de Copenhaga, a murit singur şi falit. În 20 de ani de activitate scriitoricească a umplut zeci de mii de pagini. Este cunoscut pentru introducerea unor autori pseudonimi, care uneori se ceartă între ei cu patimă. Renăscut ca Thierry Henry, atacant francez, care are mai mulţi fani ca filosoful danez. A citit 5 cărţi în 35 de ani, dintre care 3 erau manuale. Nu multă lume ştie, dar când avea 21 ani, pe când era juca la Juventus, avea 28 de alias-uri pe forumul de la Warcraft şi toate se certau între ele, unele ameninţând cu lapidarea şi cu demascarea. Când a semnat cu Arsenal şi a început brilianta sa carieră, avea 78 de conturi pe Utopia şi uneori se ataca pe el însuşi undercover. Excesul de serotonină din viaţa sportivă l-a salvat de la un destin prea reflexiv, care l-ar fi împins spre boală sau sinucidere.

Charles Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, m. 31 august 1867, r. 25 iulie 1982) – probabil primul poet modern, aclamat pentru Florile răului. În timpul vieţii, considerat un poet minor. Activitate excepţională ca teoretician, critic de artă şi traducător (un fan al lui Edgar Allen Poe [1809-1849, r. 1894 ca şaman indian]). Frecventa regulat bordele şi se droga cu plăcere. Moare după o agonie de aproape un an, în care a fost afazic. Acurateţea sa teoretică îl poate plasa în rândul filosofilor, fiind de fapt un adevărat ideolog al nihilismului şi un precursor al psihanalizei şi suprarealismului. A renăscut ca Gabriel Tomşa, ţigan din Bucureşti, venerat de şatra sa ca un autentic spirit religios, în ciuda vârstei fragede. Nu se pot spune prea multe despre el, deoarece a decedat la Revoluţie (m. 25 decembrie 1989): familia îl considera un potenţial Buddha.

Friedrich Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, m. 25 august 1900, r. 29 mai 1951) – filosof şi filolog german (de asemenea poet şi compozitor). Comentatorii săi îl consideră fie nihilist, fie antinihilist. Renumit pentru pronunţarea decesului lui Dumnezeu. Geniu precoce, profesor universitar la 24 de ani. Admirator (şi, mai târziu, detractor) al lui Schopenhauer şi Wagner (1813-1883, r. 1955 ca inginer la Cernobâl). A fost, după toate probabilităţile, o singură dată la bordel, de unde a luat sifilis. Personaj suferind, maladiv, obsedat de cultul sănătăţii [într-un an a fost atât de bolnav, încât şi-a uitat ziua de naştere]. Dacă-l studiem, observăm cum putem transforma complexele noastre de inferioritate în complexe de superioritate. Poet excepţional, la graniţa dintre simbolism şi expresionism. Martorii din epocă observă că era şi un pianist dotat, cu un geniu special pentru improvizaţii. Conform unui site de lectură, Aşa grăit-a Zarathustra este cea mai bună carte de filosofie din toate timpurile. Renăscut ca James McGuire, preot adventist din Alaska. Din nou nu se pot spune prea multe despre el, pentru că a dispărut la Cercul Polar în 1979. [Este posibil să aflăm mai multe după ce îi vom studia următoarea reincarnare, programată în 26 martie 2013.]

Arthur Rimbaud (n. 20 octombrie 1854, m. 10 noiembrie 1891, r. 13 august 1990) – poet francez simbolist de o precocitate şocantă [nivelul următor după Baudelaire]. Prea bun pentru scris, a renunţat la această activitate, pentru a deveni negustor de sclavi în Abisinia. Cunoscut pentru Un anotimp în infern, o carte care depăşeşte cu mult nivelul secolului 19. Derbedeu, narcoman, alcoolic şi homosexual. Amantul lui este un alt poet celebru, Paul Verlaine (1844-1896, r. 1971 ca pilot de formula 1). Rimbaud a renunţat la scris la 20 de ani  [pentru că scria cu litere de foc, pe care numai el le vedea? pentru că-i era prea greaţă că scrisul înseamnă atât de puţin? – o activitate de scrib, de sclav. În orice caz, geniul şi gestul său dau scrisului o reputaţie meschină]. Renăscut ca Heinrich Krebs, măcelar din Berlin.

*

Heinrich a ieşit de la slujbă şi se plimbă prin Alexanderplatz într-un ritm monoton. Îi atrag atenţia uneori bijuteriile fiţoase din vitrine, pe care le priveşte neafectat, din simplu simţ estetic. „Nu că nu mi le-aş permite, dar nu mi le pot dori…” Nişte jucării ultramoderne, cu senzori de mişcare şi comandă vocală îl amuză din nou. Vitrinele sunt aranjate pentru venirea iminentă a Paştilor şi excesul de iepuraşi, care mai de care mai coloraţi, mai pufoşi (sau robotizaţi) îi amintesc de conexiunea dintre Iisus şi Clubul Iepuraşilor din South Park. Heinrich este într-o dispoziţie distrată, graţioasă, uşoară, când vede pe o plasmă de 170 cm  secvenţe dintr-un film cu Leonardo DiCaprio, în care acesta stă într-o bibliotecă şi scrie asemenea unui posedat. Habar nu avea despre ce film era vorba iar pentru că în biblioteci nu prea intra, nu înţelegea de ce scena îl interesase atât de mult. Privi în continuare filmul, care acţiona asupra lui ca o sirenă, îndemnându-l, chemându-l, momindu-l. Când se termină dvd-ul, Heinrich era un om schimbat: filmul îl aduse pe un alt nivel de conştiinţă, pe care refuzase să-l părăsească şi acum când era în metrou. Atât de reflexiv nu fusese niciodată, el care de cele mai multe ori pipăia şi tranşa carne, continuându-şi dialogul cu antricotul şi pulpele şi în vise. Pentru el de obicei doar carnea avea fiinţă iar acum privirea lui era goală, vag meditativă şi oarecum rugătoare, trădând o viaţă intelectuală, cumva peste puterile sale. Coborî la staţia lui şi se îndrepta spre apartamentul său cu o cameră din Lichtenberg. Se opri la staţia de benzină de lângă blocul său, se stropi cu furtunul pe cap, faţă şi pe trup şi-şi aruncă Zippo-ul în creştet, până când flăcările începură să ţipe.

*

Arthur Rimbaud (1854-1891, renăscut în 1990 ca Heinrich Krebs, intrat în Nirvana în 14 aprilie 2011).

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Luna februarie | Gazeta SF said:

    […] proză apărută în numărul 20 al revistei Suspans se numeşte “Dicţionarul Samsarei” şi poartă semnătura lui Ştefan Bolea. După cum poate deduceţi şi din titlu, proza este […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.