Din ştreang (V)

Articol publicat in:Proza | 17 septembrie 2012
Autor:

Continuare

Aurelia Chircu

[“The rain’s soul makes killer cry
He wants desperately to die.

Tito and Tarantula “The Strange Face of Love”]

– Eşti sigur că vrei să-l citeşti? întrebă Coriolan, căutând printre dosarele împrăştiate pe birou. Renon îşi ridică fruntea din palme şi încuviinţă, oftând. De zece ani îl păstrez în comisariat, recunoscu bărbatul, cu un fel de jenă. Cazul clasat, criminalul spânzurat. Şi, totuşi, ceva nu se leagă.

Îl răsfoi puţin, apoi îl împinse către doctor. Acesta îl trase mai aproape, dar nu-l deschise; se uită la Coriolan şi îi ceru să-l lase singur.

Comisarul se amuză, luând cererea medicului drept pură neghiobie.
– Să ne înţelem, doctore, n-am venit aici în miez de noapte ca să citeşti dumneata poveşti, ci pentru a aduna împreună informaţile pe care le ştim. Sper să fi făcut alegerea corectă şi să mă aleg cu ceva mai mult decât mustrările tale de conştiinţă.
Luă sticla de Alicante de pe tavă aurie, ce se afla pe marginea mesei şi-şi turnă un pahar. Apoi, se cufundă în scaunul lui, sorbind din vin.

Renon îi aruncă o privire încruntată.
– M-ai adus aici ca să mă anchetezi? se răsti el. Eşti nebun, dacă tu aştepţi încă declaraţia mea. Nu ştiu cine a omorât-o pe Irene; dacă aş fi ştiut, omul acela ar fi fost demult mort şi îngropat.
– Da, doctore, ştiu, justiţia individuală e mai bună, mai aproape de cea divină, dar eu am nevoie de explicaţii şi dovezi. Mai ales de dovezi.
Medicul făcu o grimasă de neplăcere şi se întoarse la dosarul lui. Nici el nu mai ştia a câta oară îl citea, în aceşti douăzeci şi cinci de ani, de când fusese comisă prima crimă. Ucigaşul murise, deci trebuia să fi fost undeva un alt criminal care îi copiase stilul.

Ester Lakris. Nepoata guvernatorului Moris Lakris, care a decedat cu două zile în urmă, din cauze naturale; găsită în balconul Turnului cu Ceas din Kongsvinger, unde avea întâlnire cu logodnicul ei, Anders von Studentod, fapt confirmat de servitoarea ei; un traumatism cranian şi cutiţe înfipte în mânecile ample ale rochiei.

Declaraţia lui Kai Ruback. Tânărul se afla în incinta comisariatului, la ora când se petrecea crima, fiind reţinut în urma acuzaţiei domnişoarei Ester Lakris că este hărţuită de acest domn. Interogat la proces, Kai a mărturit că intenţia lui a fost aceea de a o ajuta, de „a-i deschide ochii asupra bestiei care îi promitea iubire eternă, vreme în care omora cu sânge rece, la ordinul unui conte numit Angicourt.” Kai îl surprinsese pe Anders von Studentod discutând cu conte, în piaţa publică, unde Angicourt îi dăruise o pungă doldora de bani. Ruback n-a ştiut tipul de servicii pentru care era plătit von Studentod până ce a asistat, din pură întâmplare, la ceea ce dumnealui numeşte „crima asupra guvernatorului Lakris”; se pare că, fiind în vizită la unchiul lui Ester, a văzut cum von Studetod a intrat cu forţa în casa omului, revendicându-şi un împrumut bănesc, făcut cu doar o zi înainte. Guvernatorul l-a rugat să-l păsuiască, dar bărbatul a insistat, supărându-l pe Lakris, care a decedat în aceeaşi seară, în urma unei crize cardiace.

Kai a mărturisit că lipsa banilor pentru studii şi dragostea faţă de Ester l-au împins să-l şantajeze pe von Stundetod; l-a ameninţat că dacă nu-i dă jumătate din suma primită pentru uciderea guvernatorului şi nu renunţă la Ester, va spune totul la poliţie. Anders l-a amânat în repetate rânduri cu banii, timp în care îî inocula lui Ester ideea că tânărul student la Drept o voia doar pentru el şi era capabil de orice pentru a o obţine.
Se pare că Ester l-a crezut pe ucigaş, aşa că a venit la Kai pentru a i se dărui trupeşte, crezând, poate, că aşa îl va domoli. Tânărul s-a jurat că n-a profitat de Ester, deşi i-ar fi fost la îndemnă, şi i-a spus să se întoarcă acasă, liniştită, că nu va întreprinde nimic împotriva iubitului ei. Însă, după o nouă ceartă cu acesta, Kai, mânios, a plecat să spună tot comisarului. Deloc întâmplător, acolo, s-a întâlnit cu Ester; acuzaţia ei a fost luată în seamă de poliţie şi Kai, arestat.

Declaraţia lui Anders von Stundetod. Pe parcursul procesului, inculpatul a prezentat o stare psihică instabilă, fapt pentru care instanţa a hotărât internarea lui Anders într-un spital de boli mentale. Tânărul a refuzat verdictul.

Anders a aşteptat-o pe Ester în sala de festivităţi a Turnulu; credea că fata ştia tot adevărul, mai ales că, din pricina lui Kai, se ajunsese prea departe ca să-şi mai poată ascunde meseria, fiindcă, pentru el, doar asta însemna uciderea acelor persoane. Se îndrăgostise de Ester şi nu voia să-i facă rău, din contră, „ dacă fata ar fi reuşit să-l înţeleagă şi să-l ierte, s-ar fi străduit să devină alt om, chiar dacă asta însemna o existenţă anostă. Cât despre greşelile faţă de divinitate, spera ca printr-o viaţă şi o căsnicie exemplare să-i fie iertate, deoarece Iertarea există, dacă vrei cu adevărat să te schimbi. Dar era prea naiv, dacă îşi închipuia că dragostea iartă necondiţionat şi el e omul care merită clemenţa.”

Ester i-a spus că nu poate accepta gândul că el e ucigaşul unchiului ei şi, oricât de mult l-ar fi iubit, era imposibil să rămână împreună. Anders a căutat ” s-o dezmierde, s-o consoleze şi spre bucuria lui, Ester l-a primit, lăsându-se în voia simţurilor ”, chiar dacă îi spunea mai departe, printre suspine, că ea nu-l va denunţa şi era sigură că nu-l va mai deranja Kai. Tânărul îi dezbrăca uşor rochia, pe marginea lăzii biedermeier pentru monede, pe care se aşezaseră; auzind numele rivalului său şi găsind o urmă ca o muşcătură pe umărul fetei, o acuză că i se dăruise lui Kai şi, cum asta se întâmplase, parţial, fata îi spuse, plângând, că tânărul nu se atinsese de ea.

Înebunit de gelozie, Anders i-a ignorat lacrimile şi rugăminţile şi a făcut-o a lui acolo; dându-şi seama că se înşelase amarnic şi, în demenţa sa, îşi deflorase cu brutalitate viitoarea soţie, ” a crezut că-şi pierde minţile complet” . Ester nu voia să audă scuzele iubitului ei. Printre hohote de plâns, Ester a ţipat la el, l-a insultat şi cum Anders i-a blocat ieşirea, cu braţele, când a vrut să fugă afară, a alergat, dezorientată, pe treptele abrupte şi spiralate ce duceau spre Turn. Anders a fugit după ea, rugând-o să se oprească, dar Ester îl striga disperată pe Kai; probabil, se învinovăţea că n-avusese încredere în acesta.

Pe măsură ce urca, fata încerca, îngrozită, uşile ferecate cu lăcate, dintre nivele; dacă ar fi găsit măcar una deschisă, ar fi pătruns pe holurile ce duceau spre temniţe şi acolo erau paznicii care ar fi ajutat-o. Când mai avea câţiva paşi până în Turn, piciorul lui Ester a alunecat pe o treaptă mai şubredă şi fata s-a prăbuşit pe scări. Dintr-un salt, Anders era lângă ea; văzând că nu-şi revine în simţiri, a ridicat-o pe braţe şi a urcat cu ea etajul ce ducea spre balcon. Ester s-a trezit şi s-a zbătut în mâinile lui, disperată, reuşind să-i scape. Şi-a încleştat mâinile pe balustradă şi s-a aplecat peste balcon, ameninţând că se aruncă, dacă Anders se apropie de ea. Bărbatul i-a desfăcut degetele încleştate pe parapet şi, de nervi, a împins-o, fata lovindu-se puternic de coloana de lemn din spatele ei. „Ester şi-a întredeschis buzele şi a tras aer în piept, de parcă lovitura i-ar fi oprit respiraţia, apoi şi-a dus mâna la ceafă. Şi-a pierdut cunoştinţa şi a căzut pe podea”.

Ester şi-a revenit, după câteva minute, cât să-i spună că îl iubeşte. Anders a „lăsat demenţa să-i inunde cugetul, asemeni unei otrăvi fără de leac”; le-a mai spus juraţilor că a înfipt cuţile în mâneci ca sufletul ei să nu poată zbura, să mai stea până ce el venea cu ajutoare, dar ea n-a aşteptat întoarcerea lui.

Anders le-a povestit apoi, cu lux de amănunte despre fiecare crimă comisă şi chiar le-a dat locaţia unde îl putea găsi pe conte, dar acesta dispăruse.

Ucigaşul a fost condamnat la spânzurătoare şi sentinţa executată. Înainte de a muri, tânărul a rostit, pios, în faţa celor ce veniseră să-l vadă la eşafod, că îi pare rău că nu i s-a dat şansa de a trăi acea viaţă curată pe care şi-o dorise cu Ester.

Renon închise dosarul. Întinse mâna după sticla de vin şi umplu paharul gol de pe tavă. Bău jumătate din conţinut, apoi puse paharul pe masă, oftând.

– Aş prefera să-mi vorbeşti, murmură Coriolan, fixându-l pe medic cu privirea.

Va urma

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Nuvelă, format electronic, septembrie 2012 | Aurelia Chircu 's Weblog said:

    […] Din ştreang, part 5. Ignorând, pentru moment, fuga celor doi suspecţi, în speranţa că va afla mai multe despre un caz mai vechi, Coriolan îl duce pe Renon la comisariat, unde acesta citeşte un caz de crimă. […]

  • SUSPANS autumnal « SCIFIENTLAND said:

    […] de scurta lista a rubricii sale de proză din septembrie cu partea a cincea a foiletonului „Din ştreang”, de Aurelia Chircu. Fragmentul de faţă e aproape în totalitate evocator, elemente din trecut […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.