Gravida

Articol publicat in:Proza | 09 aprilie 2014
Autor:

creepz doctorsCu un tremurat nervos, Antoanela, femeia în halat alb îşi scoate ochelarii şi îi lasă pe birou. Agitată, îşi aranjează buclele cu mâna. Se ridică în picioare.
-Hai dragă, ia un loc, îi spune ea doctoriţei Rodica, ce tocmai a intrat pe uşă.
-Au venit cafelele.

Antoanela împinge una dintre ceşcute înspre colega ei, care stă acum aşezată confortabil, pe scaunul de lângă birou.
-Rodico, tre’ să-ţi spun ceva.
-Da’ ce s-a întâmplat, draga mea? Acum te văd mai bine, eşti trasă la faţă, ţi-e rău cumva?

Antoanela cu vocea stinsă, abia rostind, îngaimă:
-Rodico, ai să auzi ceva ce n-ai auzit în viaţa ta. Esti pregătită? Nici lu bărbată-miu nu i-am spus şi n-am să-i spun vreodată, numai ţie îţi spun, că trebuie să îmi descarc sufletul cumva. Am făcut o prostie mare…
-Mă sperii, ce s-a întâmplat?

Antoanela ia o gură din cafea şi apoi se lasă pe spate, în fotoliul mare, oftând din greu.
-A venit acum nici o lună la mine o doamnă, bine aşa, aranjată, cu fata ei pentru o ecografie. De la început m-am mirat pentru că a intrat singură în cabinet. O întreb unde este pacienta si imi spune ca-i afară. Îmi zice: „Doamna doctor noi am venit pentru o ecografie de sarcină. Fata mea are o problemă mai delicată… destul de gravă… foarte gravă!” zice si începe să plângă.
– Aoleo, săraca, copil din flori?
– Nu draga mea, stai să vezi. La asta mă gândeam şi eu, dar nici pe departe. Încerc să o calmez, să aflu şi eu ce se întâmplă. După ce se mai potoleşte îmi spune: „Nu stiu cum să vă explic, dar fata mea susţine ca a fost răpită de extratereştri!”
– Ceeee? Rodica e gata să scape ceaşca de cafea din mână.
– Da, draga mea, zice Antoanela, cum ai auzit, răpită de extraterestri şi inseminată. Am rămas cu gura căscată şi mă uitam la biata femeie cum plângea în hohote. Totul părea o glumă proastă. Dacă n-aş fi văzut că suferă aşa, zău dacă n-o dădeam afară urgent.
– Ce nebunie, mă ia cu transpiraţii, zice Rodica agitată.

Antoanela continuă povestea.
– Cum îţi ziceam, chem fata înăuntru. Era mică şi slabuţă, cu părul lung şi niste ochi verzi de ziceai că-i pisică. Avea o ditamai burta şi s-a prezentat cu o voce timidă, fără să-mi spună nimic altceva. O întind pe masă şi mă pregătesc să mă uit. Draga mea, nu poţi să îţi imaginezi ce am văzut… când mi-am aruncat privirea pe ecran, am simţit că îngheţ, că îmi cade transductorul din mână. alien embryo
– Doamne Antoanela, ce-mi spui tu acolo? Rodica îşi duce îngrozită mâna la gură.
– Era o sarcină avansată, aşa cum bănuiam, cu un făt dezvoltat… avea capul enorm, fusiform şi ochii nişte găuri mari şi negre. Corpul era mic cu membre lungi şi subţiri, iar coloana vertebrală era proeminentă cu vertebre incredibil de mari, puteai să le numeri una câte una. Avea o poziţie bună în placentă şi cordonul stătea legat bine. Tu îţi dai seama, fată, ce am văzut eu acolo?! zice Antoanela disperată, aplecându-se peste birou şi privind-o pe Rodica drept în ochi.

– Doamne iartă-mă, da’ cum e posibil asa ceva? întreabă prietena ei, şocată.
– Asta am întrebat-o şi eu apoi pe Andrada. Ce mi-a povestit este absolut halucinant… Cică a fost cu colegii într-o excursie la pădurea Băneasa şi la un moment dat i-a venit să facă pipi, aşa că a trebuit sa se îndepărteze de grup. Când s-a întors la prietenii ei, n-a mai găsit pe nimeni. A strigat, a alergat şi nimic. La un moment dat zice că a vazut aşa, ca o lumină puternică, o rază de soare care se făcea din ce în ce mai mare şi un ţiuit fără oprire se auzea dintre copaci. Mi-a zis că îşi mai aminteşte vag fragmente din ce a urmat. Extratereştrii care au apărut în pădure stăteau deasupra ei şi o examinau. De la un moment dat încolo, cum zăcea întinsă pe spate, nu şi-a mai simţit corpul şi era ca paralizată. Ultima imagine pe care zice că o are, îi vedea aplecaţi peste ea, încercând să o conecteze la tot felul de aparate ciudate pe care le aduseseră cu ei.

Antoanela face o pauză, mai ia o gură din cafeaua rece şi continuă povestea.
– După ce am auzit toate astea, îţi dai seama că am avut un şoc… Am luat-o de  mână pe maică-sa care tremura în picioare, lângă mine. Cutremurată, i-am spus: „Doamnă, orice ar fi aici înăuntru, pentru că nu pot să vă spun ce este şi nimeni altcineva nu poate, trebuie păstrat secret. Să nu cumva să mergeţi la alt doctor, sau să mai spuneţi cuiva ceva, pentru că Doamne fereşte se află mai departe, ajunge în presă şi după aia chiar v-aţi nenorocit. Or s-o închidă pe fată pentru teste şi tot felul de experimente. Am să fac tot posibilul să rezolvam noi, aici în spital, discret. Aţi înţeles?”alien come
– Şi ce a zis?
– Nu o să-ţi vină să crezi ce-a scos pe gură, nebuna! îi răspunde Antoanela, furioasă. Îmi zice: „Ştiţi, noi suntem Adventişti de ziua a Şaptea, religia ne interzice să facem avort. Doamnă doctor, eu am stat mult să mă gândesc. Poate că fata mea este sortită unei misiuni mari pe care toţi o aşteptăm, noi cei din biserică. Ştiţi… mântuirea noastră, a tuturor va fi numai odată cu cea de a doua venire a lui Hristos. Ceea ce a păţit Andrada poate este un semn, că minunea s-a întâmplat. Dacă aşa a vrut Domnul, cum pot eu să mă împotrivesc dorinţei lui? Ia spuneţi, cu ce drept?”

Rodica se lasă pe scaun şi îşi acoperă faţa cu amândouă palmele.
– Doamne, draga mea, nici nu pot să mă gândesc la ce a urmat. I-ai facut avort, sper. Trebuia să chemi poliţia.
– Trebuia, dar nu am făcut-o… spune doctoriţa neagră de mânie. Se ridică nervoasă în picioare şi se apropie de geam. Se uită pe fereastră. Pe stradă trec copii cu părinţi de mână. Este o după amiază de vară frumoasă, nu prea calduroasă, cu un vânticel plăcut care mişcă frunzele copacilor.
Antoanela îşi duce degetele la tâmple şi oftează adânc.
– Acum două seri am văzut ştirea la PRO TV, era să leşin din picioare.
– Să nu îmi spui că a nascut! zice Rodica, transpirata toata.

Antoanela izbucneşte în plâns.
– Andrada s-a sinucis. A murit într-un mod oribil… s-a spânzurat goală, despuiată. Au gasit-o aşa atârnând în ştreang, cu burta mare şi monstrul nenăscut. Sunt poze pe net, de la ea din cameră, unde a murit. Zici că sunt dintr-un film de groază, odios… sinistru.
Doctoriţa îşi acopera gura cu mâinile, dar nu se poate opri din plâns. Prietena ei se ridică şocată, vine lângă ea, o ia în braţe şi amândouă privesc pe geam, una sprijinită de cealaltă.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.