În drum spre schimbare (VI)

Articol publicat in:Proza | 20 iunie 2014
Autor:

duct-tape-mouthDe această dată nu simţeam că apa îmi spală păcatele. Nu simţeam nimic în afară de obişnuitul simţ pe care îl au toţi după un duş fierbinte: curăţenie.
Corpul, din cauza temperaturii ridicate a apei, avea şi acesta o temperatură ridicată, însă asta nu conta pentru mine. Trebuia să-mi înfierbânt şi mintea cu măcar o gură de coniac. Ieşisem de la duş şi, înfăşurându-mi un prosop alb pe lângă corp, mă îndreptam spre bucătărie cu gândul de a-mi umple un pahar cu alcool. Aşa am şi făcut, după care am umplut şi un pahar cu apă de la robinet.
– Ţi-e sete? l-am întrebat când am ajuns în camera în care îl ţineam legat. Printr-o simplă mişcare a capului, a încuviinţat.
– Bine, uite, ţi-am adus un pahar cu apă, dar dacă vei scoate vreun sunet când îţi voi da jos banda, nu va fi bine pentru tine. Înţeles? Şi de această dată a încuviinţat mişcând puţin capul în jos şi în sus.
I-am înlăturat banda de pe gură şi i-am dat să bea. Aproape că bău tot lichidul din pahar, în timp ce eu făcusem acelaşi lucru în privinţa coniacului. Îmi plăcea senzaţia aceea de ars în gât.
– Mulţumesc, spuse el după ce termină de băut. Am nevoie şi la baie, mai adăugă după ce stătu puţin pe gânduri.
– Ei bine, nu cred că poţi să ceri chiar atât de multe, având în vedere că te afli pe Scaunul Trădătorilor.
– Te rog, nu mai pot să ţin! Vrei să fac aici?
– Parcă ai fi un copil de grădiniţă. Dă-i drumul dacă vrei. Aşteaptă doar să ies din cameră; dar să ştii că eu nu voi curăţa. E treaba ta, nu a mea; şi, cu aceste cuvinte, am ieşit din cameră. Mă întrebam dacă „se va ţine de cuvânt”.

Zece minute mai târziu am mers înapoi la el. Nu-şi făcuse treburile şi, chiar dacă banda nu-i acoperea gura, nu scosese niciun cuvânt.
– Aştepţi ceva? îl întrebasem după câteva secunde după ce am intrat.
– Da, răspunse el aproape instantaneu. Să merg la baie.
– Dacă vei fi cuminte, poate că te voi lăsa.
– Dar acum cu ce ţi-am greşit?
– Acum cu nimic. Când am fost pe plajă doar. M-ai abandonat, şi-ţi răspund la această întrebare poate că a mia oară.
– Şi eu îţi mai zic o dată că îmi pare rău.
– Aceste cuvinte nu schimbă cu nimic situaţia.
– Totuşi, cât ai de gând să mă ţii legat de acest scaun?
– Nu prea mult timp, de fapt, încă mă mai gândesc ce să fac cu tine.
– Nu te mai gândi şi lasă-mă să plec. Îţi jur că nu voi spune nimic nimănui despre cele întâmplate.
– Bineînţeles că nu. Doar n-ai înnebunit. Oricum, tot nu-ţi dau drumul; în timp ce vorbeam, pregăteam seringa cu drogul puternic pentru a-l face din nou să doarmă. Noapte bună! i-am mai zis, înainte de a-i înfinge seringa în gât.
syringe in the neck„Nu se mai poate, trebuie să fac ceva cu el, nu suferă deloc dacă îl ţin legat”, îmi spuneam în timp ce-i aplicam banda adezivă peste gură.
Timpul trecea foarte repede. Nu mai puteam să-l ţin multă vreme la mine. Sfârşitul trebuia să i se apropie şi lui mai tare.
„Toată această treabă trebuie să se termine cât mai repede posibil. Planurile trebuie făcute şi ele. Sunt nevoită să plec din oraş după ce voi termina cu el… o nouă viaţă. Voi putea să iau totul de la capăt. Să-mi refac viaţa… să uit tot ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp.”

Acel el care îmi oferise clipe de neuitat era acelaşi „el” care era acum legat de unul dintre scaunele din lemn aflat într-una dintre celelalte camere. Acestui „el” urma să-i vină sfârşitul mai repede decât ar fi trebuit, fiindcă greşise… greşise chiar rău de tot unei persoane care era nevoită să se răzbune. O răzbunare fără egal va fi aceasta. „Răzbunarea Secolului”, cum i-ar spune tinerii din ziua de azi.
O idee mică cu încă o idee mică şi cu încă una alcătuiau planul răzbunării fără egal.
Gânditul îmi cauza însă foame. Am mers în bucătărie pentru a căuta mâncare în micul frigider, însă, desigur, în el nu se afla nimic în afară de o sticlă cu lapte aproape goală, laptele fiind stricat.
Trebuia să merg să cumpăr de mâncare, aşa că mi-am luat repede cheile de la maşină şi am plecat din garsonieră.

„Cred că ne vor ajunge câteva pachete de chips-uri” mi-am zis în gând, în timp ce analizam rafturile cu alimentele frumos aşezate.
– Nu ne va trebui multă mâncare, având în vedere faptul că… am apucat să zic înainte să mă opresc, dându-mi seama că totuşi gândeam cu voce tare.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.