În drum spre schimbare (VIII) – Puţin prin zilele de-atunci

Articol publicat in:Proza | 16 iulie 2014
Autor:

blood_thirsty„E totul bine… nimeni nu va descoperi vreodată cele întâmplate. Nu are de ce să-mi fie frică.” Dar în ciuda tuturor lucrurilor, frica pusese stăpânire pe mine de multă vreme, fără să-mi dau seama.
Viaţa mea luase o întorsătură drastică odată cu sfârşitul lui. Reuşeam cu greu să-mi mai potolesc setea de sânge. Înainte era mult mai simplu, dar, cum timpul trecea tot mai repede, poftele deveneau şi ele din ce în ce mai pronunţate.
Amintirile acelei vieţi plină de răutate mă urmăreau oriunde plecam. Nu puteam scăpa de un sentiment ciudat. Nu puteam să-mi dau seama ce sentiment era, dar ştiam că nu-mi place şi că nu-mi va folosi la nimic.

Imagini din mintea mea derulau încet… imagini ale unei noi „lovituri”. Parcă puteam să văd în viitor. Ştiam cu siguranţă că un locuitor al acestei planete va fi următoarea mea victimă. O victimă care va putea simţi toată ura pe care o acumulasem de-a lungul timpului. O ură de care nu ştiam până în ziua în care acel bătrân de pe plajă îmi „tăiase” fericirea. Una pe care probabil că nu o voi mai găsi vreodată.
Lumea din jurul meu nici nu putea să-şi imagineze de ce eram în stare. Acumulasem experienţă, ca să spun aşa, o dată ce timpul trecea. Cu ajutorul familiei mele ajunsesem unde mă aflam acum. Dacă ei n-ar fi făcut ceea ce făcuseră, eu aş fi trăit acum liniştită împreună cu EL, însă şi el era, sau mai bine zis fusese, unul de-al lor. Fusese un trădător. Din cauza lui eu nu mai puteam să am încredere în nimeni.

După ce scăpasem de el, plecasem din oraş. Am ajuns într-un cartier urât, însă era destul de bine, deoarece aici puteam să găsesc noi victime. Deocamdată nu-mi făcuse nimeni probleme, dar nici nu mă mai „distrasem” de ceva vreme. Uneori, noaptea, deveneam neliniştită. Eram transpirată de fiecare dată când mă trezeam, deoarece aveam vise „rele”. În acele vise se strecura el de fiecare dată. Nu mai puteam să scap de acei ochi care mă bântuiau acum. Acei ochi care erau atât de vii în gândurile mele.
Începusem să mă plimb noaptea pentru a încerca să mă liniştesc… dar adevărul e că nu prea reuşeam. Dar parcă totuşi mă simţeam ceva mai liberă. Avem impresia că ultima privire pe care mi-a aruncat-o înainte să-şi dea duhul nu mă mai urmărea. Încercam să uit tot ce făcusem… dar ceea ce reuşisem să realizez nu putea fi uitat.

Într-o noapte rece, de iarnă, pe când mă plimbam, întâlnisem un cuplu pe stradă. Îmi amintisem imediat de mine şi EL. Îmi amintisem cât de fericiţi fusesem împreună… de cum ne iubeam şi ne juram că vom fi alături mereu unul de celălat, tocmai ca să ne putem purta de grijă.
Între timp însă, având în vedere cele petrecute atunci pe acea plajă, simţeam o ură imensă pentru toţi alcooliştii. Credeam că trebuie să scap planeta de toţi. Dar, atâta timp cât alcoolul va exista, vor exista şi persoane care să-l îndrăgească mai mult de cât ar fi trebuit. Aşa că începusem să fac ceea ce-mi plăcea cel mai mult.

blood thirsty

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.